Arta românească, ce sărbătoare!

„Arta  este oglinda cea mai pură în care se răsfrânge ireproşabil sufletul unei naţiuni”, Nicolae Tonitza, 1938

Am sărbătorit identitatea românească pe parcursul întregului an 2016, descoperind şi explorând pictura modernă, de la Theodor Aman, cu minunatul său coș de fructe de toamnă, la Ion Ţuculescu, cu vibrantul său câmp de rapiță şi totem roșu care i-a fascinat pe copii. In Galeria de Artă Românească Modernă, de la Muzeul Naţional de Artă al României, prin ateliere adresate vârstelor de la 3 la 14 ani, în limbile română şi engleză.

rapsodii-de-toamna

Atelierul Rapsodii de toamnă, seria Călătorie prin anotimpuri, la MNAR, Galeria de artă românească modernă, 2016

Corăbii la Brăila, mahalale în București cu felinar verde ca un clovn jucăuș,  pastel cu copac și fântână cu cumpănă la Brebu, stejar în pădure, bărci la mal, turci și tătari la Balcic, sat dobrogean strălucind curcubeu după ploaie, pădure îngropată în zăpadă, copaci rotunzi şi albi ca vata de zahăr, ghiocei si toporaşi, crizanteme albe, galbene şi mov, jocuri cu hârtie îngălbenită de timp şi melancolie, spectacol de nori călători, fete melancolice în casă, la gura sobei citind scrisori, pe malul mării în reverie, în vie cu coşul plin, legume albastru- mov sau în culorile pământului, case cu pridvor si șindrilă, coşuri, ulcioare, ștergare, știuleți, prune, pere, ciulini, floarea soarelui, car cu boi, turci bând cafea, must în cană de lut, fântână  cu cumpănă în câmpie, case cu acoperiş albastru şi horn roşu, garduri de lemn sau din piatră, tânără din anii 30 cu umbrelă şi colier de perle, explozia unui cireș înflorit într- o grădină verde smarald, primăvară în stil Art deco, cărți, iarbă, vară cu maci, țărani, orășeni, pictori făcându- şi selfie prin arta lor, derdeluș jucăuş şi suav, motive decorative tradiționale, stejar umbros, cana de sticlă transparentă cu flori de pădure, turci în şalvari cu pipă, ibric şi măgari, luminiş de vis în pădure, câmp ars de soare şi încărcat de energie. O lume cu anotimpuri prin care am călătorit nu doar cu privirea, ci și cu sufletul și mintea. Natură, floră, faună, civilizație, stil, istorie, tradiții,oameni, orașe, sate, locuri, costume, culori, artă, cultură, identitate.

A- ţi iubi ţara înseamnă a o cunoaște dimpreună cu arta şi cultura ei. Este ceea ce facem. Artelierele la muzeu continuă până aproape de Crăciun. Şi sărbătoarea la fel!

Baiatul care a redescoperit desenul

Am observat că F. era mai mare decât ceilalţi copii veniţi la atelier. Nu mi-am făcut probleme, expoziţia de grafică şi povestea lui Eugen Ionescu se adresau oricărei vârste. Dar am devenit curioasă, iar, pe de altă parte, m-am bucurat. Eram curioasă să aflu resorturile intime ale prezenţei lui, ce anume îl interesa în mod particular. Şi m-am bucurat că oferta noastră devenea astfel atât de generoasă.

 

Am poposit, pentru început, în faţa a trei dintre lucrările de grafică ale lui Alechinsky inspirate de textele lui Ionescu, dar şi de hârtia de corespondenţă folosită de el, în tonuri de alb- gri- bej, cu ştampile roşii,  cu grafie în peniţă, cu cerneală maro ruginie,  cu volute de litere şi cifre, o lume care se deschidea spre tine, cu cât o priveai mai de aproape şi mai atent. Am interpretat ceea ce vedeam, deloc abscons, abtract sau complicat- un clovn, un chip “ca de cosmonaut” şi o mână ca un animal cu ochi de foc, un alt chip asociat cu animale- urs polar, cer şi lună. Liniile se desfăceau spre noi şi ne ofereau poveşti, care îi încântau pe copii. Tot ceea ce părea la început, abstract, închis şi încifrat se desfăşura ca un evantai plin de sensuri.  Desene construite simplu, doar din meandrele liniilor negre ale tuşului. O lume atât de apropiată de cea a copiilor, cărora le place să mâzgălească cu creionul pe hârtie, lăsându-şi imaginaţia şi mâna libere. Conduse doar de fantezie.

Prinsă de poveste, de desfăşurarea micului spectacol cu zeci de păpuşi din hârtie identice am uitat de el, de F. Dar cumva, cu al 7-lea simţ, ştiam că este acolo. Era la fel de atent şi prezent ca toţi ceilalţi copii şi părinţi.

Apoi, după poveste, copiii au desenat, dând viaţă, prin linii în tuş negru, personajelor poveştii. Intr-un fel, aşa cum făcuse Pierre Alechinsky cu grafica sa. Iar F. a rămas acolo, chiar după ce  plecaseră ceilalţi copii. Era captivat de jocul formelor pe hârtie. Redescoperise bucuria desenului.

2.jpg

Reproducere din catalogul expoziţiei

“La şcoală, profesoara i-a spus că nu desenează frumos. Şi nu a mai desenat, deşi îi plăcea atât de mult. Acum văd că se bucură iar să deseneze. Astfel de expoziţii ar trebui vizitate de profesorii de artă cu clasa, ca să înţeleagă in primul rând ei că nu există un singur fel de Frumos.”

Da, şi că arta contemporană are multe stiluri- completez eu în gând. Dar este arta contemporană cunoscută în şcoală? Merg şcolile în galeriile de artă contemporană, văd copiii grafică, gravură, tapiserie, instalaţii, lucrări în sticlă, etc?  Iată, arta contemporană face minuni cu un copil, într-un caz specific, ca o terapie estetică. Insă face minuni şi cu toţi ceilalţi, mai mici, care s-au bucurat entuziast de ea.

Şi mai mă gândesc la ceva. Un muzeu îti oferă nu doar lucrări de artă de privit, în cazul nostru, ci pur şi simplu, o experienţă.

3

Coperta catalogului expoziţiei de la Muzeul Naţional de Artă al României

Articolul face referire la atelierul Poveşti in alb şi negru, povestea Şi tu eşti Jacqueline!, după Eugen Ionescu, din cadrul expozitiei de grafică Pierre Alechinsky şi scriitorii, organizată de Delegația Valonia-Bruxelles / Délégation Wallonie-Bruxelles à Bucarest si Muzeul Național de Artă al României, împreună cu Artelier D, Proiecte pentru copii.

Toamna cu arta

Rapsodii de toamnă, Vederi din Bucuresti, Cine sunt Ei şi Ele?-programe realizate în parteneriat de ArtelierD cu Muzeul Naţional de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă, din septembrie 2016.

 Rapsodii de toamnă

In cadrul programului Călătorie prin anotimpuri, care asociază arta şi poezia românească

Episoade noi:

Toamna în Europa– aflăm unde au ajuns pictorii români şi ce locuri i-au impresionat, apoi le comparăm cu propriile noastre călătorii.

Coşul toamnei– ce fructe şi legume  îi inspiră pe pictorii români, care sunt culorile care îi atrag şi cum se vede natura în pictură? Mergem pe urmele lui Luchian, Andreescu, Titus Alexandrescu, Eustaţiu Stoenescu, Alexandru Ciucurencu. Invăţăm despre punct, linie, pată, culori, privind picturile, apoi ne jucăm cu ele, în propriile creaţii.

rapsodii-de-toamna

In faţa unei picturi de Ioan Andreescu, la Muzeul Naţional de Artă al României

Vederi din Bucureşti

 Abordăm arta dintr-o perspectivă interdisciplinară ( facând apel la istorie, geografie, literatură –inserturi din jurnale, roman, poezie), o conectăm la propriile noastre amintiri, pentru explorarea oraşului  Bucureşti şi amprentei sale specifice, aşa cum este interpretat acesta de pictorii români.

Cum se vede oraşul în pictură? Ce personaje î l populează? Ce activităţi specifice au loc în oraş?

Activitate creativă, în functie de categoria de vârstă: colaj,  grafică, compoziţii creative în scris cu tema:  Ce înseamnă oraşul pentru tine?; Facem o reclamă sau scriem/desenăm despre o inovaţie pe care ne-o dorim în Bucuresti. Explorăm creativ ziarul, produs urban prin excelenţă.

Descoperim Bucureştiul în picturi de Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Vasile Popescu, Alexandru Phoebus,  Henri Catargi, Alexandru Ţipoia, Alexandru Poitevin.

Cine, unde, cum sunt Ei, Ele? Artă şi Identitate.

Analizam conceptul de identitate aşa cum se reflectă în pictura secolelor XIX şi XX: obiceiuri, meserii, costume, atitudini, sentimente ale bărbaţilor şi femeilor din picturi. Reflectăm asupra muncii şi distracţiei, la ţară şi la oraş. Facem cunoştinţă cu personaje din pictura românească şi le comparăm cu cele din lumea noastră:  servitoarea, târgoveţul, mama, pictorul, modelul, cusătoresele, surorile, familia,  jucătorul de şah, copiii, arlechinul, flaşnetarul, regele, profesorii, etc.

Desenăm şi colorăm obiecte şi elemente vestimentare; modelăm personaje şi accesorii;  facem exerciţii creative în scris, oral sau prin desen, despre obiecte ale picturii reciclate imaginativ în lumea noastră.

Atelierele sunt coordonate de Daniela Mişcov, educator cultural.

toamna-la-muzeu-3

Obiective ale atelierelor

– Copiii să-şi dezvolte abilitatile de exprimare si de înţelegere a artelor vizuale

– Să construiască propriul înţeles asupra operei de artă

– Să identifice detalii şi elemente ale limbajului artistic

– Să facă legături între artă şi realitate, între artă şi alte domenii ale cunoaşterii

– Să creeze lucrări de artă şi să le comenteze.

Info importante

Programele se adresează grupurilor de minimum 8 copii.

Taxa: 25 lei/copil.

Rezervări pe adresa de email a muzeului: educatie@art.museum.ro.

Info suplimentare: tel. 0724 554 199

toamna-la-muzeu

Copiii mi-au revelat zonele vii ale picturii

Vara copiilor la Muzeul de Artă

Continuăm dialogul despre programul „Călătorie prin anotimpuri”, a cărui sub-temă se schimbă odată cu anotimpul. Dar explorarea spațiului în întâlnirea sa cu timpul rămâne constantă, la fel si revelațiile. Ale instructorului facilitator, ca şi ale studenților – elevi de la 5 la 14 ani. „Pânze de vară” se numește sub-tema care a început odată cu 1 iunie.

Intrebare: Ce descoperă copiii vara la muzeul de artă, mai precis,  la Muzeul Naţional de Artă al României? Alți pictori români, alte picturi, nu?

DM: Da, descoperă pictori precum Jean Steriadi, Arthur Verona- mai cunoscuți, sau pictori uitați, ca Tache Papatriandafil, dar valoroşi şi interesanţi. Totodată descoperă o altă lume. Vara pictorilor de acum 70-100 de ani.  Descoperă locuri mit, precum Balcicul, un sat de 1001 de nopți, presărat cu strălucirea albului de calcar. Sau Brăila, port pestriț cu corăbii misterioase, căruțe cu marfă și case cu arhitectură orientală. Sau, pur și simplu, descoperă norii, într- un spectacol de tonuri, lumini si umbre.

1

Elevi la programul Pânze de vară, MNAR, iunie 2016-

I: Despre arta picturii ce descoperă?

DM: De această dată, ne- am oprit asupra tehnicilor, influențelor, stilurilor. Am observat efecte de lumină, preocuparea pentru forme şi linie, pentru strălucirea culorii, prin contrast sau saturație.

I: Cum  adică „am descoperit”? Le- ai spus, nu?

DM: Nu, am condus cercetarea prin întrebări deschise puse copiilor. M- a inspirat foarte mult un curs pe care îl urmez, susținut de echipa educațională a Muzeului de Artă Moderna din New York, MoMA. Acest curs ne încurajează sa- i …încurajăm pe copii să descopere și să gândească singuri, noi doar livrându- le informații stricte, esențiale. Fără lecții , discurs, prelegeri. Americanii consideră că aceasta e cea mai potrivită cale pentru a-i apropia pe copii de artă si de a le deschide ușa spre înțelegerea ei. Mă preocupă să învăț despre artă și metode de pedagogie muzeală. Sinceră să fiu, atenția și fascinația copiilor mă cheamă să vin alături de ei, atentă și fascinată de pictura românească. Faptul că am șansa să fiu călăuză a copiilor în lumea picturii moderne românești este o bucurie imensă.

 

2

Ne apropiem şi explorăm  pictura Corăbii la Brăila de Jean Steriadi.

I: De ce?

DM: Pictura românească e o pictură vie pentru mine. Este o pictură valoroasă, cu nenumărate capodopere, chiar dacă nu sunt foarte cunoscute. Având acces la pictura europeană îmi este mai ușor să fac comparații și să îmi dau seama de ceea ce este cu adevărat valoros, dincolo de clișee și ierarhii oficiale. Nu în ultimul rând, este o pictură care mă face să călătoresc în suflet. Dunărea, marea,câmpul cu rapiță, floarea soarelui…toate aceste locuri și simboluri fac parte din identitatea mea și îmi vorbesc profund, pe limba mea. Nu am nevoie să mă uit în dicționare ori în istorii de artă , eu le simt, iar ele îmi vorbesc. Participarea sufletească  este esențială în cunoaștere. Cunoaștem cel mai bine lumea de acasă.

I: Copiii te-au învăţat ceva, iar dacă da, ce te- au învățat ?

DM: Bine spus, bună întrebare. Copiii mi- au revelat zonele vii, care le vorbesc lor. De exemplu, ei nu mai sunt familiarizați cu folclorul și nu au identificat cu aceeași ușurință ca mine motivele populare din pictura lui Ţuculescu . Dar au perceput zona dezmembrării materiei,  sau Apocalipsa, cum i-au zis ei.  Sau extratereștrii – iarăși formularea lor, pentru florile cu ochi din tabloul Stările câmpului. Perspectiva asta fantastică, acest văz enorm al lui Ţuculescu ei l- au priceput corect. Am învățat astfel că e important să acorzi valabilitate definițiilor contemporane pentru simboluri vechi. E mai important ca un copil să spună cu mintea lui ce îi transmite o imagine decât să repete definiția mea, bazată pe experiența mea, care lui nu- i spune nimic poate.

 

I: Dar în ce zonă de imagini te- ai întâlnit totuşi cu copiii? A existat ceva comun, pentru tine si pentru ei?

DM: Da. Pe copii îi fascinează corăbiile, la fel de mult ca şi pe mine. La fel de mult ca şi pe Jean Steriadi. Mi- au spus că sunt, de fapt, ca niște balene. Ceea ce e o frumoasă metaforă. Dar și sursa inspirației omenești pentru construirea vaselor ce plutesc pe mări.

I: Ce să- ți urez…vânt bun în pupă!

 

3.jpg

Pictând corăbii, activitate creativă în cadrul atelierului Pânze de vară.

 

Interviu cu Daniela Mişcov, iunie 2016, referitor la programul Călătorie prin anotimpuri-Pânze de vară, de la Muzeul Naţional de Artă al României.

 

Primavara pictorilor redescoperiti

Am descoperit picturi minunate, dar uitate, pe lângă cele faimoase. Fiindcă într-o galerie este ca într-o bibliotecă, ai parte de surprize. Comori ascunse. In cadrul atelierului VESTITORII PRIMĂVERII, la Muzeul Naţional de Artă al României.

Primavara pictorilor redescoperiti.jpg

Vestitorii primaverii, la Muzeul National de Arta al Romaniei

Unul din cele mai frumoase muzee de artă, chiar daca nu cel mai cunoscut, Muzeul Wallraf- Richards din Cologne ( Koln), a reușit să își construiască succesul nu doar pentru tablourile foarte prețioase( printre care așa numita Mona Lisa Nordului:  Fecioara lângă tufişul de trandafiri, de Stefan Lochner), ci și în jurul textelor explicative. Fiecare text pornește de la un titlu sau de la un extras incitant, redactat în stil jurnalistic. La fel de interesant este și principiul de structurare al galeriei, combinând criteriul tematic cu cel cronologic.

Walfraff

Criteriul tematic a fost cel care mi-a călăuzit selecția picturilor pentru atelierele de educație culturală, de la Muzeul Național de Artă al României, reunite sub titlul Călătorie prin anotimpuri, ordonate după anotimpuri: Rapsodii de toamna, Iarna pe uliță, Vestitorii primăverii.

După cum spune Andreas Blühm, în prefața albumului Wallraf das Museum: „Câteodată o privire proaspătă te ajută să descoperi ceva nou sau să ajungi la esență”.

Este ceea ce am descoperit eu însămi, după ce am inclus în program şi tablouri uitate, de Leon Bijou, Jean Neilly, Constantin Artachino și Ipolit Strâmbu, alături de creații de Andreescu, Tonitza, Luchian.  Picturile necunoscuţilor m- au atras prin calitățile lor artistice, cât şi pentru că se potriveau cu criteriul tematic: înfăţişau frumoase peisaje de toamnă, iarnă sau de primăvară.

Poate cele mai spectaculoase descoperiri sunt cele de primăvară.

Constantin Artachino ne atrage cu splendoarea unui cireş înflorit, pe fundalul verde intens al unei grădini. La rândul său, Ipolit Strâmbu ne trimite în perioada anilor 20, dar și a influenţelor târzii impresioniste, în tabloul său Femeia cu umbrelă. Doi pictori valoroși dar despre care nu se mai vorbește. Aveam sa- i descopăr însă prezentați și recuperați de scriitorul Tudor Octavian, în volumul Pictori români uitați, Editura Noi Media print.

cartea pictorilor uitati

„Am fost deprinși să împărțim arta în două: o secțiune mică, de aleși, și alta vastă, de nedefiniţi”, spune tranşant Tudor Octavian în introducere.

Autorul consideră că mulți dintre pictorii incluși în studiul său sunt de valoare europeană, iar valoarea lor este confirmată și prin cotațiile importante ale lucrărilor la licitații. Piața de artă le recunoaște valoarea.

Criticul de artă Pavel Şuşară subliniază, în prefața ediției citate: „ Intr-o astfel de alcătuire fără griuri, în care singurele existențe presupuse rămân cele polare, evident că și percepția este una puternic segregaţionistă și balansează competent între miracol și neant. În vreme ce culturile vechi și consolidate procesează nuanțe și lucrează cu instrumente de bijutier, a noastră, tânără și imprevizibilă, disprețuiește tacit efortul edificării, se excită orgiastic în fața creației ca act revelat și aruncă la groapa comună cadavre artistice care, ca în vestitul raport al cioclilor lui Caragea de pe câmpul Dudeştilor, de multe ori nu pot fi îngropate din pricina banală că reușesc să fugă.”

Cred că este necesar ca educația culturală să ofere copiilor o perspectivă largă, generoasă, fără corsete, care să stimuleze cunoașterea proprie, cât mai departe de etichete și prejudecăți. O bună educație culturală și artistică își găsește singură repere, se orientează cu fineţe si nu se intimidează de opinia curentă.

Voi reveni cu amănunte despre contextul european al educației în muzeele de artă.

ramuri inflorite.jpg

Ramuri de cires, la atelierul Vestitorii primaverii

Iarna pe….ulita?

Incepand din acestă saptămână, 7-13 decembrie, intrăm în povestea IARNA PE… ULIŢĂ?, programul nostru de educaţie culturală realizat împreună cu Muzeul Naţional de Artă al României, în Galeria de Artă Românească Modernă, unde se află comori de frumuseţe neştiute.
Vom plonja în zăpada din pictura lui Andreescu şi Tonitza, vom admira seturi de ceai de Corneliu Michăilescu, un samovar de Nadia Bulighin, vom face jocuri din hârtie în faţa focului din vatră, inspiraţi de Leon Biju şi Jean Neyles, vom merge la derdeluş pe un deal alb de Francisc Şirato, apoi , ca să ne încălzim, vom face o supă cu legumele din coşul lui Ioan Andreescu. Ne vor călăuzi Auria şi Şori, eroii unor întamplari extraordinare, din Galeria de Artă Românească modernă, de la Muzeul Naţional de Artă al României.

Modulul face parte din programul Călătorie prin anotimpuri, educaţie culturală pentru preşcolari (grupuri de grădiniţă), realizat de Artelier D în parteneriat cu Muzeul Naţional de Artă al României. Descoperim frumuseţea din tablourile pictorilor români Ion Andreescu, Nicolae Tonitza, Ion Luchian, Francisc Şirato, Nicolae Grigorescu, şi alţii: frunze şi flori, fructe şi legume, păsări şi case, vaze şi ateliere de lucru, umbrele şi costume, păduri , târguri şi drumuri. Ne călăuzesc  pasărea Auria şi şoricelul Şori, călători neobosiţi, curioşi şi pasionaţi, prin poveştile tablourilor din Galeria de Artă Românească Modernă, de la Muzeul Naţional de Artă al României.

Călătorie prin anotimpuri este program de educaţie muzeală imaginat ca o descoperire prin spaţiu şi timp, având drept temă Cele patru anotimpuri, aşa cum se reflectă ele în pictura românească (Galeria de Artă Românească Modernă). Descoperim plante, fructe, legume, peisaje, animale, obiecte, îndeletniciri în legătură cu anotimpurile, aşa cum sunt văzute ele de mari pictori români. O călătorie în forma unui spectacol interactiv de teatru de păpuşi, cu două personaje: o pasăre veselă şi un şoricel aiurit, care ne povestesc peripeţiile lor. In partea a doua, în atelier, întruchipăm creativ personaje, simboluri, forme şi culori, cu ajutorul desenului, picturii, colajului, modelajului.

Programul are loc joia dimineaţă, pe bază de rezervare cu minimum o săptămână înainte.

Alte informaţii accesând linkul:http://www.mnar.arts.ro/web/Programe-pentru-public/PROGRAME-PENTRU-SCOLI-SI-GRADINITE-37

Programările se fac prin e-mail (educatie@art.museum.ro) sau la telefon 021 314 81 19.

Pentru contact Artelier D: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com,

Tel.0724 554 199.

Va aşteptăm cu drag, să descoperim iarna pictorilor români!