2 povești de Crăciun

Acasă la Moș Crăciun,  pentru preșcolari de  3-5 ani,  sâmbătă 19 decembrie, ora 10- 11:05 (cu o pauză de 5 minute)

Atelierul este o invitație ca să aflăm lucruri uimitoare despre Laponia, țara Moșului, și întâmplări din atelierul său,  despre familia și spiridușii săi. Spunem o poveste adaptată după o carte iubită în toată lumea, Moș Crăciun, de Mauri Kunnas și istorisim propriile noastre întâmplări. In ultima parte, desenăm și decorăm îngerași.

Durata: 1 oră

Taxa: 20 lei

Povestea Crăciunului, pentru școlari de 6-10 ani, duminică 20 decembrie, ora 11:10-12:40

Ne amintim istoria de demult și învățăm despre obiceiuri românești de la Crăciun la Anul Nou la atelierul  Povestea Crăciunului de duminică 20 decembrie, ora 11. Ce semnificație are bradul pentru noi, românii? Răsfoim pagini din volumul Cartea de Crăciun. Analizăm 2 tablouri europene inspirate de nașterea lui Isus. Pornind de la creații spectaculoase care reinventează imaginea și materialele bradului de Crăciun, devenim designerii propriului brad ecologic.

Durata: 1 oră și 20 minute

Taxa: 30 lei

PLATA ȘI REZERVAREA

Rezervarea se face prin completarea formularului de pe site. Confirmarea se face după plata taxei.  După achitare, participanții primesc pe email linkurile Zoom.

Achitarea taxei de participare se face în avans în contul bancar

RO12BTRLRONCRT0489498301, Banca Transilvania, pentru Daniela Mișcov, cu menționarea datei și numelui programului, cât și numele copilului care participă.

Rezervarea se face prin completarea formularului de pe site. Confirmarea se face după plata taxei.  După achitare, participanții primesc pe email linkurile Zoom.

Stele mii-calatorie de Craciun și în 2020

Vom explora Stelele ca simboluri și forme, în artă și știință, obiceiuri și credinte, sub forma unei instalații-traseu. Vom cerceta tipuri de stele, în imagini și definiții, citate celebre în proză și versuri, inclusiv din obiceiurile românești de iarnă (Steaua).

Stea din hârtie originară din Germania

Traseul va fi urmat de lectura și comentarea unor povești de iarnă din volume recent apărute, care stimulează reflecția și creativitatea.

Programul va continua cu două sesiuni în luna ianuarie, a căror temă va fi Iarna- între realitatea fizică și harta mentală ( ce înseamnă iarna pentru noi și cum o percepem). Detaliile despre programul din ianuarie 2020 le vom oferi la începutul noului an.

Poveștile din 7 și 15 decembrie

Sâmbătă 7 decembrie, citim ”Expresul polar”, poveste scrisă și ilustrată de Chris Van Allsburg. Un titlu clasic  pentru perioada Crăciunului.  Autorul imaginează perioada de Sărbători ca pe o călătorie magică, cu trenul, la Polul Nord. In 2004, cartea a fost ecranizată de regizorul Robert Zemeckis, cu actorul Tom Hanks, distribuit în multiple roluri. Lectura noastră poate fi completată acasă, cu vizionarea acestui film (ce poate fi accesat online), ale cărui personaje animate au fost realizate pe computer, după imaginile cărții. https://ro.wikipedia.org/wiki/Expresul_polar. Vom comenta atât textul, cât și ilustrațiile care completează povestea. 

Cuvinte cheie: clasic, băiat, iarnă, Crăciun, frați, cadou, tren, imaginație, călătorie magică, Polul Nord.

O carte clasică despre Crăciun

Duminică 15 decembrie, la ora 11, aflăm informații și imagini noi despre acești aștri, pe traseul-instalație STELE MII, dar și pe tavanul cu constelații din Muzeu, rezolvăm ghicitori, adăugăm ceea ce știm și ceea ce ne imaginăm despre stele și răspundem la întrebarea ”Ne pot influența stelele viața?” La acest al doilea modul, vom asocia stelele cu personaje și povești celebre, vom asculta sunetele pe care le emit ori  muzica pe care au inspirat-o, și vom gusta turtă dulce în formă de stea.

In partea a doua, citim din ”O amintire de Crăciun”, de Truman Capote, o emoționantă poveste despre relația dintre un puști și o bunică. De Sărbători, cei doi reușesc, cu imaginație și străduință, să aducă bucurie altora, deși nu au niciun sfanț. Din poveste face parte și Queenie, un cățel mic și drăgălaș, care pune în lumină, importanța animalelor în viața noastră, nevoia lor de tandrețe și grijă, pe măsura generozității și frumuseții cu care ne îmbogățesc viața.

   “In după-amiaza Crăciunului, ne chinuim să adunăm cinci cenți si ne ducem la măcelar să-i cumpărăm lui Queenie darul tradițional, un os de vacă numai bun de ros. Osul, învelit în hârtie colorata, e cocoțat sus în pom, lângă steaua de argint. Queenie știe. Se ghemuiește la piciorul pomului si se holbează în sus, hipnotizată de lăcomie”.

Cuvinte cheie: prietenie, Crăciun, daruri, prăjiturele, brad, povești, simplitate, sărbătoare.

O povestire inedită despre prietenie și generozitate

 

Număr participanți

Programul este conceput pentru un număr de maxim 10 familii (20 de participanți) și durează aproximativ o oră și un sfert, de la ora 11.00 la 12.15.

Pot copiii participa singuri? Pot părinții participa împreună cu copiii?

Participarea părinților este opțională, pe bază achitării taxei de 25 lei.

Copiii pot participa (și) singuri.

Recomandarea noastră este să participați alături de copii, fiind vorba de o temă pentru toată familia.

Taxa

Taxa pentru un participant este de 25 lei. Exemplu: taxa pentru 1 părinte și 1 copil este de 50 de lei.

Grupul de vârstă recomandat este de 6-10 ani. Pot participa și copii de 5 ani, dar numai însoțiți de părinți.  

Plata se face la sosire.

Rezervarea

Rezervarea se face la începutul săptămânii activității, prin completarea formularului de pe site sau la adresa artelierd@yahoo.com

Nu facem rezervări pe Facebook sau telefonic.

Rugăminte

Vă rugăm să faceți rezervarea cu seriozitate și numai dacă sunteți siguri că puteți participa. In ziua evenimentului nu se mai pot face rezervări. Fiind vorba de un număr mic de participanți, fiecare loc contează, iar anularea târzie duce la blocarea locului.  

Pentru alte detalii

Telefon 0739 661 473

Cine susține programul

Programul, conceput în parteneriat cu echipa Muzeului Hărților, este susținut de Daniela Mișcov, asistată de Andrei Mișcov.

Acesta este ultimul Newsletter din acest an. Mulțumim că ați fost alături de noi în 2019 și sperăm să ne revedem în 2020.

Crăciun fericit și un An Nou cu bucurii și împliniri!

Vă așteptăm cu drag la STELE MII!

tavanul cu constelații de la Muzeul Hărților

Programul STELE MII continuă în 2020

Programul STELE MII- instalație-traseu și atelier de lectură- continuă în luna ianuarie 2020, cu două sesiuni de weekend, pentru școlari de 6-10 ani. Cercetăm teme noi prezentate în instalația –traseu, despre William Shakespeare, poeți și pictori ai cerului, stele recent descoperite și poluarea luminoasă

Steaua Nordului,  sâmbătă 11 ianuarie, ora 11-

 Explorăm mituri și hărți despre Steaua Nordului, cel mai celebru astru și călăuza exploratorilor din toate timpurile. Citim fragmente din povestirea ”Fram, ursul polar”, de Cezar Petrescu și din jurnalul exploratorului norvegian Fridtjof Nansen, a cărui expediție la Polul Nord l-a inspirat pe scriitorul român. Discutăm despre viața urșilor polari, ieri și azi, în condițiile restrângerii teritoriului și încălzirii globale .

De vorbă cu stelele, duminică 26 ianuarie, ora 11-

Aflăm care popoare antice și ce astronomi au descoperit stelele, din cele mai vechi timpuri până azi. Citim din povestirea ”George și cheia secretă a Universului”, de Lucy și Stephen Hawking. Aflăm care este contribuția profesorului și cosmologului britanic S. Hawking la cunoașterea stelelor și găurilor negre.

Colinde restituite

Am cules din antologia de colinde populare românești  ”Colindă-mă, Doamne, colindă”, îngrijită de folcloristul Iordan Datcu, apărută în 1992, la BPT, subvenționată de Guvernul României (și nereeditată de atunci), câteva colinde din diverse regiuni ale țării.

586e6a214ce34
Colind în Ucraina, sursa https://joinfo.ua/

Colind din Banat

Asta seară-i seară mare,

Florile dalbe,

Seara mare-a lui Crăciun,

Florile dalbe,

Noi umblăm să colindăm,

Florile dalbe

Pe-astă vreme-ntunecoasă

Pe potec-alunecoasă

Voi, patru colindători,

Vă alegeți doi din voi

Și vă duceți în grădină,

La grădina raiului,

Rupeți fir

De calomfir

Și fire de busuioc

Si-apoi treceți la fântână,

La izvorul lui Iordan

Muiați fir

De calomfir

Și fire de busuioc

Și-apoi mergeți colindând,

Doi pe urmă botezând,

Stropiți casă,

Stropiți masă,

Stropiți feți

De coconi creți,

Coconi creți s-or pomeni

Și frumos ne-or dărui

Cu năfrămi grele de fir;

Stropiți fețe de bătrâni

Bătrânii s-or pomeni

Si pe noi ne-or dărui

Cu colac

De grâu curat

Pe colac vasul cu vin-

Fie ospățul deplin.

copii la colindat in sat - de pictor Ghe Ciobanu 7.jpg
Copii la colindat,  de Gheorghe Ciobanu, sursa ciobanu-art.com

Colind din Bucovina

Sculați, boieri, nu dormiți,

O, Leru-mi și Domn din ceriu,

Că nu-i vremea de dormit,

Ci curtea de-mpodobit

Cu podoaba târgului,

Cu mirosna câmpului!

Sculați, boieri, slugile

Să măture curțile

Cu mături de măruncuță

Ca să placă la măicuță

Cu mături de floricele

Ca să fie pe chitele!

-Noi demult că ne-am sculat,

Masa mare am gătat

Cu dulceața grâului,

Cu lacrima vinului,

S-au aprins făcliile

Prin toate unghiețele!

-Iat-acuma c-au sosit

Din ceriu de la răsărit

Domnul sunt p-acest pământ

Și în casă c-au intrat

La masă s-au așezat

Cu căsenii împreună

Să li se facă voie bună

Și-n casă să locuiască

De rele să o ferească!

O-nchinăm cu sănătate,

Că-i mai bună decât toate!

illustrators.ru
Colind în Ucraina, sursa illustrators.ru

Colind din Maramureș

Asta seară, gazdă bună

Pre noi Crăciunul ne-adună

La cinstit’această casă

Ca să ne pui după masă

Gazdă, găzdoaie, cârnați,

În traistă la prunci băgați

Și un coc ar avea loc,

Ca să-ți cântăm de noroc.

C-or veni câșlegile

Și-ți mărita fetele.

Voi, tineri, vă veseliți

Și de-acuma dănțuiți,

Și cei bătrâni tot așa,

Că am ajuns Nașterea.

Ciucuri-verde de mătasă,

Adăposti-mă gazdă-n casă,

Că mă plouă de mă varsă.

Murguțul mi-o cimpiovit,

Trebui-ar potcovit:

Cu potcoave de mătasă,

Cu cuie de sârmă trasă;

Cu potcoave de colaci

Și cu cuie de cârnați.

Colind din Republica Moldova

Ia te scoală tu, domn bun,

Și fă focul mare, mare

Și mi-aprinde-o lumânare

Că nu-ți vine cine-ți pare,

Ci-ți vin colindători

La fereastră-așa vestind

Mare veste-n astă sară,

Că e sara lui Crăciun.

Noi umblăm și colindăm

Și pe voi blagoslovim

Și să vă deie de toate,

Viață lungă, sănătate.

Colind din Alba

Noi umblăm la colindat

Dintr-o casă-ntr-altă casă,

Doamna noastră nu-i acasă,

Că-i în vârful muntelui,

Să facă scară de ceară,

Să se scoboare la țară

Cu secerea subsuoară,

Să secere la săcară,

Și la grâu de primăvară,

Să ne facă colăcei,

Să colindăm pentru ei;

Să ne facă prescurele,

Să colindăm pentru ele.

Colind din Dâmbovița

Dormiți, domni, dar nu dormiți

Florile dalbe,

Dă-mi dormiți, dă nu-mi dormiți,

Florile dalbe,

Faceți focul cam mai mare

Și-mi aprinde-o lumânare

Și-o candelă la icoană,

Și-mi ieșiți și pân-afară,

De îl vedeți pe Hristos,

Cum vă vine de frumos,

De frumos, de cuvios,

Cu veșmântul mohorât,

Lungi-mi sunt până-n pământ.

Cam din spate, cam din piept,

Scris mi-e și luna și soarele;

Intre amândoi umerei,

Scris mi-e doi luceferei;

Mâna stângă  crucea-mi duce

Și în cea dreaptă busuioc.

Crucea e a bătrânilor,

Busuiocul fetelor,

Sănătatea tuturor.

Crăciunul

Crăciunul este o sărbătoare care a primit din plin influențe. Este în primul rând, stratul pâgân, al Saturnaliilor romane, sărbătorite în decembrie, legate de petrecere și simboluri culinare precum turtele, colacii, fructele, fagurii de miere. Peste acest strat, s-au suprapus influențele creștine, din cele patru Evanghelii canonice, despre Nașterea lui Isus. Incepând cu secolul XIX, acestor două puternice influențe vechi li s-a adăugat Sfântul Nicolae venit pe filiera germanică, prin cărturari, și Moș Crăciun, născut în secolul al XIX-ea, dintr-un părinte germano-american, Thomas Nast, personaj american al iernii, venit de la New York, pe calea presei, costumat în roșu și cu sacul în spate. In ultimii ani de după 1989, asistăm la o nouă influență, legată de Finlanda mistică a naturii, ca loc al nașterii mitologice a lui Moș Crăciun, înconjurat de reni, elfi și alte simboluri nordice. Toate aceste influențe coexistă, dar straturile vechi se subțiază tot mai mult, învinse  de globalizare și, în mod specific la noi, de lipsa unei strategii educaționale despre patrimoniul cultural.

Crăciunul și țările vecine

Există o atmosferă comună a imaginii Crăciuniului în viziunea artiștilor din Europa de Sud-Est care se inspiră din tradiții: peisaj rural, case simple, biserică, personaje în costume tradiționale și opinci, zăpadă abundentă, personaje, măști și simboluri ale obiceiurilor de iarnă: capra, ursul, Steaua, bradul. Grupurile sunt văzute în alai, sugerând bucurie și sărbătoare. In casă, se află preparate tradiționale, colaci, covrigi. Urările se fac la fereastră.

Măștile cu animale specifice nordului țării se regăsesc și în Ungaria, poate și în celelate țări vecine: Slovacia, Serbia, Croația. E bine să cunoaștem aceste aspecte ale influențelor dinspre sau înspre vecinii noștri, așa cum (mai bine) le știm pe cele referitoare la Crăciunul din Europa occidentală și de vest. Inrudirile cu sărbătorile vecinilor sunt izbitoare, ceea ce vorbește și despre o moștenire comună, slavă, venită atât pe filieră creștină, cât și păgână, din fondul arhaic. Granițele culturale sunt mult mai laxe decât cele geografice.

icoana
Imagine din expoziția Steaua, de la Muzeul Europei din Berlin (Nicht Nur Zeit Weihnachtszeit, Museum Europaischer Kulturen, 02.11.2018-03.02.2019)

Vis de Crăciun

Ar fi frumos și bine ca: editurile să publice, în preajma sărbătorilor, cărți despre obiceiurile noastre de Crăciun și antologii de colinde, să existe felicitări cu grafică tradițională, pe hârtie și online, să găsim în târgurile de Crăciun și preparate tradiționale, colaci, plăcinte, covrigi, gogoși, cu ceaiuri  după rețete redescoperite, îndulcit cu miere de la noi, să putem gusta fructe din toată țara (mere, pere, nuci, castane, gutui) și rețete de sezon ale producătorilor locali-plăcinte cu mere, brânză, gutui, dovleac,  prăjitură cu castane, etc; să putem cumpăra fulare, ciorapi, mănuși, căciuli din lâna oilor crescute de ciobanii care încă mai există prin munți (lână care nu știm unde se duce); să descoperim rețete din bucătăriile minorităților; să putem cumpăra restituiri de colinde muzicale cu instrumente tradiționale alături de cântece de iarnă ale minorităților (sași, secui, unguri, ucraineni, turci, tătari, aromâni, evrei, romi, bulgari, macedoneni, etc.) despre care știm atât de puțin, colinde pe care să le învățăm și să le cântăm în familie;

Visez ca la serbările de Crăciun copiii să poarte și costume tradiționale, cusute în ateliere de alți copii, dar și de meșteri pasionați, și să cânte, alături de cântece americane și englezești,  un repertoriu divers și reprezentativ de colinde frumoase de-ale noastre; să joace spectacole de teatru popular de iarnă, să facă măști și să le folosească în spectacole creative.

Ar fi frumos și bine să existe în tot orașul, dar și în jurul lui, în noile cosmopolisuri, spectacole și ateliere subvenționate de către primăria mare și cele de sector, inspirate de obiceiurile tradiționale. Cred că ar conta mai mult, la nivelul calității sărbătorii și al cunoașterii propriei identități, decât concertele cu mereu aceiași intepreți cântând aceleași cântece de tot anul, târgurile fără nimic tradițional, cărțile traduse cu  povești despre și cu animăluțe așteptând Crăciunul și ele (mai exact darurile acestuia), podoabele sclipicioase  în serie, made in China, aflate în vitrine, spectacolele-laitmotiv despre același Moș Crăciun de peste mări și țări care, de fapt, ne vorbește despre marketingul globalizat.  Un Moș care te face să aștepți tot mai multe obiecte, de care te plictisești a doua zi sau care se strică la fel de repede.

Lucrurile tradiționale pot foarte bine coexista cu celelalte produse și influențe, așa cum e firesc în secolul nostru. Nefiresc este însă să nu le găsești pe ale noastre mai deloc!

Dragi prieteni, vă urez să vă bucurați de Crăciun! Vă urez, în același timp, să descoperiți și sărbătorile celebrate în țările din jur, ca să puteți face o comparație și astfel să vă doriți să le insuflați copiilor dragostea pentru tradițiile noastre minunate!

Daniela

Iarna cu povesti englezesti

Titluri din colecţia Usborne Books

Am descoperit farmecul poveştilor englezeşti  pentru cei mai mici odată cu participanţii de 2-3 ani de la cursul Let’s Play English din 2014/2015, unde am împletit cuvintele cu muzica şi activităţile creative. Am rămas cu nostalgia lor.

Dar aşa cum se întâmplă când ceva îţi rămâne în suflet, poveştile englezeşti au revenit, prin intermediul unor cărţi frumoase, primite de la un pasionat furnizor al minunatelor cărţi Usborne- cărţi nu doar de citit, ci chiar de colecţie. Ele îşi vor găsi drumul spre copii şi spre ateliere de poveşti. Le recomand părinţilor care vorbesc limba engleză şi citesc copiilor seara.

Pentru început, aleg două cărţi pentru copii de 2-4 ani.

1 Usborne.JPG

OLD MOTHER HUBBARD

Cea cu atmosfera cea mai plăcută, aşa cum ne place să fie poveştile iarna, este Old Mother Hubbard, repovestită de Russell Punter, cu grafică de Fred Blunt, în linii simple şi culori pastel. Porneşte de la celebra poezie pentru copii . Dacă vă amintiţi, o bunicuţă găseşte dulapul gol şi nu are ce să-i dea căţelului de mâncare. Dar de aici încolo, rimele şi sonorităţile cuvintelor declanşează un joc absurd, conform căruia bunicuţa îl găseşte pe căţel făcând cele mai incredibile lucruri când ajunge acasă- lucruri mai degrabă omeneşti şi uşor absurde în contextul respectiv, şi  tocmai de aceea amuzante. Umorul specific englezesc.

Povestea de acum e altfel, are morală. Bunicuţa nevoiaşă merge cu căţelul ei cel lihnit de foame la magazin, după mâncare, dar ajunsă acolo, descoperă că şi-a uitat portofelul acasă, tocmai când bietul ei căţel saliva de poftă. Când să iasă din magazin, un hoţ dădea să fugă cu banii furaţi de la proprietarul magazinului. Dar se împiedică de lesa căţelului şi cade lat. Banii sunt recuperaţi, iar proprietarul îi recompensează pe bunicuţă şi pe căţel cu mâncare pe săturate, astfel că dulapul lor va fi de acum burduşit cu bunătăţi.

Povestea e frumoasă, cu un aer de bunătate şi omenie, iar rimele plăcute, muzicale, fiindcă, precum în poezia de la care porneşte, şi această istorie este în versuri. Scurte şi simpatice. Imaginile ne transportă în casa bunicuţei, în dulapul căreia şi-a făcut casa un păianjen. Inţelegem de ce. Copiii adoră astfel de detalii.  La final sunt şi nişte joculeţe, tip puzzle, pentru copii mai măricei, dar întrucât cartea va fi citită cu părinţii, descifrarea nu pune probleme. Poate ne va înmuia un pic inima înainte de Crăciun şi ne vom gândi să facem un mic dar unei bunicuţe singure şi căţelului ei.

3-usborne

A doua carte este despre Omuleţul de turtă dulce.The Gingerbread Man, ilustraţii Elena Temporin, repovestire de Mairi Mackinnon. Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când vine luna decembrie fac turtă dulce şi spun această poveste. O ediţie nouă este binevenită, fiindcă voi face iar turtă dulce şi voi spune din nou povestea, poate altfel.

Suntem la fermă, unde locuiesc doi bătrâni singuri fără copii. In povestea de acum îşi fac loc nu doar lucrătorii de la fermă şi animalele, ci şi copiii de la şcoala din apropriere-căci şi ei poftesc la turtă dulce. Dar omuleţul de turtă dulce sfârşeşte mâncat de vulpe, după cum ştim. Mai mult decât atât, este mâncat bucată cu bucată, în văzul tuturor. Eu cu finalul  ăsta nu mă împac, dar asta e povestea- nu dramatizează, dar nici nu eludează finalul  abrupt al omuleţului fugar. Copiii acceptă mai uşor şi poate că aşa va trebui să fac şi eu. Fiindcă povestea este un joc, aşa cum fac copiii cu obiectele, animându-le, atunci când sunt foarte mici. Istoria omuleţului de turtă dulce nu implică nici dramatism, nici cruzime. Este, de fapt, tema păcălitorului păcălit. Omuleţul sfârşeşte păcălit de cineva mai isteţ, vulpea.

4-usborne

Incântătoare sunt imaginile, cu forme simple, conturate pregnant, în culori pastel,  cu un aer proaspăt şi amuzant. Chiar te îndeamnă să le priveşti. Mă gândesc să desenez personajele după modelul acesta pentru atelierul de turtă dulce din decembrie.

Dacă vă interesează cărţile, mergeţi  pe grupul Facebook English Book Bazaar şi le puteţi comanda.

Lectură plăcută!

Frumuseţea ascunsă a lui Andersen

Poveştile lui Andersen ne emoţionează, fac să vibreze o coardă sensibilă în noi, în aceeaşi măsură, ne îndeamnă la reflecţie, despre ce este frumos şi urât, bine şi rău. 

“Mulţi oameni povestesc, naraţia constituind una dintre necesităţile spiritual estetice cele mai vechi. Dar câţi se apropie de fiinţe şi obiecte, de flori şi vise, cu atâta delicateţe, cu atâta sentiment al dramei, cu atâta dorinţă de a restabili adevărurile şi dreptatea lezate de convenţiile sociale, precum o face el?” (Zoe Dumitrescu- Buşulenga)

 Ca în cazul atâtor mari artişti, Andersen a fost cucerit de poveşti încă din copilărie. Işi petrecea timpul cu un mic teatru de jucărie pe care şi-l confecţionase, si cu păpuşile facute de el, cărora le croia haine.

 « Era recunoscut pentru că memora integral piesele lui Shakespeare și le recita folosindu-și păpusile de lemn drept actori. » O inteligenţă sclipitoare, dar şi un suflet mare.

 Am spus povestea « Fetiţa cu chibrituri » în Ajun de Crăciun, unor copii care nu ştiu ce este sărăcia, cărora dorinţele li se împlinesc cu mare uşurinţă. Am spus-o cu credinţa că această poveste încă ne poate lumina sufletele, aşa cum au făcut-o cele câteva beţe de chibrit pentru micuţa necăjită.

Crăciunul înseamnă altceva decât clişeele de împrumut de care suntem tot mai asediaţi, iar semnificaţia sa autentică poate fi revelată prin intermediul unor poveşti frumoase, care să ne aducă aminte de milă, dragoste, generozitate. Sunt mai numeroşi copiii săraci acum decât în 1845, când a fost scrisă povestea.

In general, lumea celor săraci este departe de noi, ca şi cum s-ar afla pe altă planetă. Nu ne gândim la ea decât rar, în situaţii speciale, şi scurt, fugar. Am aflat despre unii dintre copiii săraci recent şi i-am văzut în fotografii,  datorită proiectului Shoebox- prin care daruri puse în cutii de pantofi, cu lucruri noi sau mai puţin noi, au ajuns la cei care nu au. Astfel ne-am reamintit că în jurul nostru este încă o lume,  cea a copiilor care nu au nimic. Este important ca fetele şi băieţii care au să înveţe să dăruiască, să fie generoşi şi buni la suflet, să aducă puţină lumină şi bucurie.

 Aşa a făcut Andersen, prin poveştile sale. Destinul său este unul excepţional. A fost sărac şi mare parte a vieţii a trăit ignorat. Prin poveştile sale a devenit celebru şi respectat.

Imagine

 « Andersen a fost primul scriitor care nu doar a adaptat original şi valoros poveşti existente, ci a şi creat poveşti care au intrat în conştiinţa publică cu aceeaşi putere mitică precum cele străvechi, anonime. « (Jackie Wullschlager)

 Pe lângă poveştile despre eroi umani, deopotrivă de emoţionante sunt cele despre micile necuvântătoare, obiecte sau fiinţe. Prin acest procedeu literar (insolitare- aruncarea unei lumini proaspete, dintr-un unghi inedit, asupra unor lucruri, fiinţe, teme), Andersen dezvăluie aura de mister şi frumuseţe a lumii, în care toţi şi toate au dreptul la viaţă şi moarte, la frumuseţe şi adevăr.

 Omul de zăpadă din povestea sa trăieşte un ciclu complet de viaţă şi cunoaştere, pe parcursul iernii. Visul său este să vadă de aproape o sobă strălucitoare, fără să ştie că ea întruchipează principiul contrar şi care i-ar putea aduce moartea. Până la urmă, omul de zăpadă se topeşte, odată cu venirea căldurii, fără ca mai apoi cineva să se mai gândească la el. Dintr-o simplă întâmplare, Andersen dă viaţă unei drame eterne, dar o face delicat, aproape cu umor. « Mai presus de orice, a fost un adevărat filosof al basmului, aşa cum puţini sunt pe lume ».

Imagine foto:http://janetboyer.typepad.com

Andersen a fost un observator singuratic de mare acuitate şi sensibilitate.

 « Broasca era urâtă, mare şi jilavă ». Degetica

« Luntrea de hârtie se legăna încoace şi încolo şi câteodată se învârtea aşa de repede încât soldatul tremura » Soldatul de plumb

« Şi iată că pe măsură ce cânta, nălucile se mistuiau în văzduh şi sângele curgea tot mai repede prin mădularele slăbite ale împăratului. » Privighetoarea

« Noroc că s-a deschis uşa şi răţuşca a putut să se furişeze afară şi s-a aşezat vlăguită în zăpada care tocmai căzuse. » Răţuşca cea urâtă

« Hainele sunt uşoare ca pânza de păianjen-spuneau ei ; când le îmbraci nici nu le simţi, dar tocmai asta e frumuseţea ». Hainele cele noi ale împăratului

« E un ger atât de straşnic încât îmi trosneşte tot trupul, se bucura omul de zăpadă ». Omul de zăpadă

(traducere de Al Philippide şi I. Cassian-Mătăsaru)

  « O casă veche, un om îmbrăcat într-o haină croită după o modă demult dispărută dau copilului care-i vizitează iluzia unei alte lumi, a unui tărâm tainic.Un răţoi mic şi urât din care va ieşi o lebădă, un cioroi amabil, cocoşul curţii cu păsări sunt toţi priviţi cu atenţie şi dragoste, ca şi oamenii, ca şi obiectele frumoase, ca şi cele de rând ale existenţei de toate zilele, fiindcă nimic nu trebuie să rămână fără dragoste pe lume. Oriunde te mişti, descoperi frumuseţea ; chiar cele mai sordide lucruri ale lăzii cu gunoi cer prin Andersen compasiunea, dacă nu afecţiunea, pentru ceea ce au fost ». (Zoe Dumitrescu-Buşulenga)

Pentru Andersen, Arta este o lumină frumoasă, care îmbracă în aburul tainei, întâmplările, fiinţele şi lucrurile. Ceea ce nu înseamnă că lumea devine mai atractivă, mai elegantă sau mai plăcută, ci ea se încarcă de vibraţie, de emoţie, de interes. Nu înseamnă nici că dramele dispar : moartea îşi are locul ei bine determinat în poveştile sale, exact ca în viaţă. Aceasta le dă autenticitate şi profunzime.

 Se spune că Andersen ar fi transfigurat cazul propriei vieţi în povestea Răţuşca cea urâtă. Din fiinţă săracă şi dispreţuită- precum micul răţoi, a ajuns faimos, preţuit şi respectat, ca lebăda din povestea sa. Este ceea ce se întâmplă cu toate subiectele asupra cărora se apleacă.  Viziunea sa le transfigurează. Iar ele ne rămân în suflet, în ciuda trecerii timpului. Se întâmplă chiar mai mult decât atât. Peste ani parcă le iubim şi mai mult, împreună cu amintirile copilăriei. Frumuseţea lor ascunsă face parte din viaţa noastră. Aceasta este forţa Artei, pe care o reprezintă excepţional, Andersen.

Imagine

foto:http://www.flickr.com/photos/shawnzlea/2096168982/