Descoperim Grecia si arta conversaţiei, 29 sept, ora 12.30

Image

RECTIFICARE ORA ATELIER de duminica 29 sept. Incepem la ora 12.30!

Dragi prieteni,
Libraria Bastilia se deschide duminica la ora 12, asa ca atelierul noastru poate incepe la ora 12.30. Iar nu la ora 11, asa cum eronat am notat in materialele informative precedente.
Va rugam sa tineti cont de aceasta modificare si ne cerem scuze pentru incurcatura..

Vă invităm la un atelier nou pentru copii de 6-10, POVEŞTI EUROPENE, un concept interdisciplinar, de educaţie culturală şi arta conversaţiei. In 29 septembrie, ora 12.30, Descoperim Grecia !

 POVEŞTI EUROPENE, atelier de lectură şi comunicare

Spunem câteva legende mitologice reprezentative, le comentăm, dialogăm, identificăm locuri pe hartă, facem jocuri de dezvoltare a vorbirii şi artei comunicării.

DESCOPERIM GRECIA!

Duminică 29 septembrie, ora 11

La Librăria Bastilia, Piaţa Romană nr. 5 (http://www.librariumgrup.ro/bastilia)

 Atelier susţinut de Andreea Bolovan şi Daniela Mişcov

Durata: 1 oră.
Preţ: 35 lei/copil şi insoţitor
Număr de locuri: 15.
Rezervări: adresele artelierd@yahoo.com// artelierdproiecte2012@gmail.com
Tel. 0724 554 199//0756 158 764

 La atelierele POVEŞTI EUROPENE de la Librăria Bastilia vom face lectură, teatru, comunicare şi educaţie culturală, pentru copii de 6-10 ani. Un concept nou, pe care îl lansăm din această toamnă. Pentru început, Descoperim Grecia !- Grecia antică, a culturii şi civilizaţiei.

 Pe lângă faptul de a fi o perfectă destinaţie turistică, Grecia este spaţiul unde s-a născut fundamentul civilizaţiei europene, tot de aici provine cuvântul  Europa: Gr Ευρώπη Eur . Ne propunem să explorăm câteva legende mitologice- Belerofon care prinde Himera, zburând pe fantasticul Pegas ; iscusitul Dedal şi curajosul său fiu Icar;  Tezeu, Ariadna şi Minotaurul- cât şi conexiunile lor cu prezentul şi cu noi.  Nu în ultimul rând, vom identifica pe hartă locuri memorabile ale geografiei culturale a Greciei, menţionate în legende.

Image

Coloana grecească,  foto arhiva personală, Muzeul Pergamon, Berlin.

Lăsându-ne inspiraţi de moştenirea Greciei antice- spaţiul unde s-a născut retorica şi arta dialogului-  introducem la atelierul nostru, alături de lectură şi teatru, componenta de comunicare. Ne propunem jocuri şi exerciţii de dezvoltare a vorbirii şi de aprofundare  şi exersare a regulilor dialogului.

POVEŞTI EUROPENE este un concept creat  în scopul principal al învăţării şi exersării regulilor unei mai bune comunicări emoţionale, prin intermediul poveştilor.
Trăim într-o societate în care multe dintre regulile comunicării şi dialogului sunt încălcate flagrant, ceea ce provoacă blocaje în cadrul relaţiilor sociale, în ceea ce priveşte munca în echipă sau în cadrul procesului de învăţare.

La atelierele POVEŞTI EUROPENE, ne propunem să învăţăm să comunicăm mai bine, folosind povestitul drept mijloc de învăţare a empatiei. Ca să ne ascultăm mai bine unii pe alţii, să vorbim pe rând, să nu ne întrerupem, să avem răbdare până la capăt, să respectăm toate punctele de vedere, să construim o soluţie împreună.

Parteneri media : Cursuri pentru copii. ro ;  B24 Kids ;  Melc codobelc.ro ;   Casuta cu jucarii ;  TV City ; Culinar.ro.

Vă aşteptăm cu drag, în mansarda primitoare de la Librăria Bastilia!

O dimineaţă la muzeu

De această dată mi-am propus să văd un muzeu municipal, incitată de prezentarea din ghidul turistic primit în dosarul de materiale informative. Mai ales că intrarea este gratuită la Muzeul Oraşului Helsinki, fiindcă despre el este vorba, de asemenea, la cele 6 muzee care fac parte din reţeaua municipală.

Image

Când intru pe strada Sofiankatu, un panou cu explicaţii în vreo 3 limbi îmi spune că aceasta este una dintre cele mai vechi străzi din Helsinki, ceea ce mă face să simt emoţie, ca şi cum m-aş afla alături de toţi cei care au trecut pe această stradă de-a lungul timpului. Pe jos sunt pietre cubice. In jurul muzeului, adăpostit de o clădire mică, la fel ca cele din jur, sunt cafenele, restaurante, magazine de design şi de suveniruri. Imi place mult oraşul Helsinki pentru pasiunea cu care îşi apără şi cultivă trecutul, tradiţiile, identitatea. Vreau să verific cum se poate observa această dragoste de oraş, la muzeu. Când dau să intru, primesc răspunsul: văd afişul unei expoziţii de fotografii din trecutul oraşului, intitulată Mad about Helsinki.

Image

Deci oamenii ăştia chiar îşi iubesc mult oraşul şi nu se sfiesc să o declare.

Odată intrată, văd in partea dreaptă, la recepţie, un domn- lucrează la un PC. Curios, nu îmi cere nimic, nu îmi interzice nimic. Eu sunt cea care cere, vreau să îmi las pardesiul la garderobă. Imi arată cum să procedez, indicându-mi locul cu pricina. Sunt nişte cuiere, cârligele sunt nenumerotate, nepăzite, fiecare îşi lasă acolo ce doreşte. Imi iau aparatul foto, căci e voie, ce bucurie!

Muzeul mă acaparează de la început, fiindcă este viu şi plin de sunete-atât ale exponatelor, care asociază obiectele vechi cu prezentari în tehnică multimedia, cât şi ale vizitatorilor- un grup masiv de pensionari se bucură şi comentează aprins, expoziţia de fotografii de la etaj. Imi place mult că istoria înfăţişată este una domestică, parcă m-am săturat de cea oficială, de manual şi cumva seacă. Mă îndrept spre un obiect care seamănă cu o sanie şi aflu că este primul dispozitiv de topit zăpadă introdus în oraş, în 1929 dacă am reţinut bine. Alături de el, o foto de epocă îl înfăţişează înconjurat de troiene, pe o stradă din centru, alături de omul care îl deservea. Dintr-odată îmi dau seama că zăpada în acest oraş a fost o temă importantă, evident. Sincer, nu m-aş fi gândit niciodată la această soluţie de curăţare originală a zăpezii. La noi încă se mai aruncă în stradă, să o „topească” maşinile care trec peste ea. Apoi văd, într-o vitrină, o haină masivă, de iarnă, pur şi simplu rusească, cu guler de blană- şi înţeleg, dincolo de ceea ce ştiu, că influenţa Imperiului ţarist a fost puternică. Rusa este o limbă încă intens vorbită pe străzi, datorită numărului mare de turişti din această zonă. Curios, nu am auzit pe nimeni vorbind în româneşte, aşa cum mi s-a intâmplat să aud în alte capitale europene, mă intreb de ce, în Helsinki ai ce vedea, mâncarea e foarte bună, iar conexiunile sunt accesibile. Este unul dintre puţinele oraşe unde observ vapoare foarte active, făcând curse regulate, aşa cum se întâmplă cu mijloacele de transport aeriene şi terestre.

Revenind la muzeu, focalizat pe istoriile oamenilor simpli dar totodată şi reprezentativi, prin meseriile lor sau prin identitatea lor, în istoria cea mare a oraşului, îmi atrage atenţia bucătăria.

Image

Chiar este reconstituită o bucătărie postbelică, cu tot ce trebuie, de la mobilier la vase de porţelan şi inox-foarte frumoase, ceea ce mă face să înţeleg mai bine cât de important a fost designul în istoria ţării. Dulapul are o structură şi o culoare identică cu cea din bucătăria casei de creaţie unde am fost cazată, fiecare sertar are aceeaşi structură şi poziţionare, tot aşa sunt rafturile de deasupra, alocate vaselor. Este ca şi cum cineva ar fi luat dulapul din casă –casă de sfîrşit de secol 19- şi l-ar fi adus la muzeu. Citesc alături, în legendă, că bucătăria a fost dintotdeauna în Finlanda sufletul casei. Se simte, nu ştiu cum să explic, dar aş putea, cu ce am în preajmă, să fac un  ceai sau o cafea, şi să mă orientez repede pentru meniul de prânz.

Observ că în muzeu sunt puţine exponate, dar foarte bine alese şi prezentate. Intotdeauna un obiect- dintre care nu toate se află închise în vitrine- este adus la viaţă prin intermediul unor detalii speciale plasate în jurul său. Majoritatea detaliilor ţin de tehnicile multimedia. Datorită acestor tehnici, coloanele muzeului sunt animate- de fapt, ele sunt transformate în ecrane din care răsar diverse personaje: care te privesc drept în ochi, merg, se rotesc ori…fumează.

Image

Colţul cu biroul de lucru, cu maşină de scris şi telefon de ebonită, are în spate un personaj- în proiecţie video- care fumează enorm, dispărând literalmente în spatele vălătucilor. Imi dau astfel seama că nu am prea văzut prin oraş aşa multă lume, ca la noi, fumând. Iar in restaurante nu fumează nimeni, de asemenea, nici în alte clădiri. Iarăşi observ, biroul de lucru seamănă fantastic cu cel din camera mea de la vila Eläintarhan. Este din lemn sculptat, iar suprafaţa exterioară este învelită în piele fină.

Image

Despre vila Eläintarhan trebuie să spun că şi ea este, într-un fel, un muzeu al oraşului, dar un muzeu viu, locuit, în care se perindă diverşi artişti. A fost construită în anul 1889 şi este una dintre puţinele case din lemn în stil Linnunlaulun care au supravieţuit. Este proprietatea Municipalităţii Helsinki, care o foloseşte pentru artiştii rezidenţi străini. O idee superbă, mai ales că această casă se află lângă lacul Töölo, unde priveliştile sunt de neuitat. (www.elaintarhanhuvila.fi).

Image

De fiecare dată când am fost în această ţară, gazdele mi-au oferit şansa unor vizite la obiective turistice sau accesul la informaţii despre ţara lor, şi de care am putut beneficia fără efort, în ciuda programului plin pe care l-am avut. Se poate numi ospitalitate, dar şi dragoste de ţară, manifestată discret, dar eficient. Este limpede că noi toţi, invitaţii străini de acum-din Italia, Franţa, Austria, Anglia- vom pleca acasă cu impresii excelente şi dorinţa de a reveni, cât şi de a continua colaborarea cu aceşti oameni calzi, despre care ştiam pe vremuri că sunt reci şi interiorizaţi. Ce înseamnă şi prejudecăţile…!

Am aflat din muzeu istoriile unor locuitori ai oraşului din toate categoriile sociale, scrise captivant, i-am privit, reînsufleţiţi pe ecran- un pompier, o soţie bogată din marea burghezie care a inovat sistemul asistenţei sociale; un dramaturg- pe ecran era transmisă înregistrarea unuia  dintre spectacolele după o piesă a sa, sursă puternică de sunete în muzeu, am inţeles astfel că au şi ei un Caragiale al lor. Spectacolul arăta ca o “Scrisoare pierdută” finlandeză.

Image

Expoziţia de fotografii m-a interesat la fel de mult, căci fotografiile mari şi impecabile tehnic îţi permiteau să îţi faci o idee despre cum se trăia şi ce parcurs enorm a străbătut ţara şi cât de mult a crescut nivelul de trai. Oamenii erau, la începutul secolului 20, ponosiţi, îmbătrîniţi prematur şi trăiau înghesuiţi în câte o cameră. Examinez pantofii, toţi sunt scâlciaţi, oamenii erau săraci şi probabil purtau o pereche ani în şir.

Fotografiile îi aparţin artistei foto Signe Brander şi au fost reconstituite şi mărite datorită tehnologiei digitale. Arată halucinant de clar şi de aproape de tine, privitorul, ca şi cum ai putea să întinzi mâna şi să îi atingi pe protagonişti- femei, bărbaţi, copii.

Citesc în „Sofia”, revista muzeului- iau un exemplar, gratuit, pentru acasă-  că textele, obiectele şi fotografiile sunt o preocupare constantă a curatorilor muzeului, ceea ce înseamnă că, periodic, muzeul îţi oferă perspective noi asupra oraşului, însufleţindu-ţi dorinţa de a reveni- ai de ce.

Image

Un loc din muzeu care mi-a atras atenţia în mod special este cel de relaxare şi impresii. M-am lăsat cucerită de elanul ludic pe care îl sugerează şi am scris pe tablă. De asemenea, detaliile le-am redactat în calculatorul aflat în partea dreaptă. Ceea ce mă va menţine într-o relaţie permanentă cu acest muzeu-fiindcă, în fişa pe care am completat-o electronic, la întrebarea dacă doresc să primesc Newsletter, am răspuns Da.

Image

Nu ştiu când a trecut dimineaţa. După vizita de la muzeu, m-am simţit imbogaţită şi foarte aproape de locuitori şi trecutul lor. In mod straniu, după ce am pătruns în clădiri, am mers pe străzi şi am trăit o săptămână intensă în Helsinki, am impresia acum că şi eu fac parte din istoria oraşului.

Ca de fiecare dată, la final, am mers la librăria muzeului. Ca de fiecare dată, librăria este plină. Cărţi pentru toţi, copii şi adulţi, specialişti şi profani ca mine. Am luat o carte pentru copii, dar aceasta va fi o poveste pentru altă dată. La un atelier de POVESTI EUROPENE.

Image

Descoperim Grecia!, în 29 sept, ora 11, la Libraria Bastilia

POVEŞTI EUROPENE, atelier nou pentru 6-10 ani, la Librăria Bastilia

In 29 septembrie, ora 11- DESCOPERIM GRECIA!

  “Este posibil ca, pentru extraordinara sa bogăţie şi varietate, civilizaţia greacă să reprezinte una dintre experienţele cele mai fascinante din istorie. Aportul cultural al acestei civilizaţii a fost cel mai interesant şi mai influent. In Grecia s-a născut poezia, tragedia-care a influenţat întregul teatru occidental, filozofia-ca studiu al lumii; istoriografia. Grecii sunt faimoşi pentru sculptură, arhitectură, in domeniul social, juridic, antropologic. Grecia a exercitat o influenţă enormă asupra popoarelor europene. Occidentul creştin şi-a însuşit acest extraordinar tezaur cultural. Noua concepţie despre om a Renaşterii ar fi fost de neconceput fără experienţa grecească. „

(adaptare după Martino Menghi, in Atlasul Greciei Antice, o superbă enciclopedie- album pentru copii, apărută şi in româneşte, la Editura Aquila in 2004).

 Aproape fără să ştim, Grecia face parte din genele noastre culturale şi de câte ori călătorim cultural sau turistic acolo,  noi europenii de fapt ne intoarcem la izvoare.

Este ceea ce ne propunem să facem duminică 29 septembrie, ora 11, la Librăria Bastilia, când DESCOPERIM GRECIA!- dezvăluind copiilor câteva poveşti mitologice importante, printre care şi cea care ne istoriseşte cum s-a născut Europa. Căci cuvântul „Europa” vine chiar din greceşte, (Greek Ευρώπη Eurṓpē). Tot grecii au fost cei care au dezvoltat regulile artei persuasiunii şi a retoricii, transmiţându-le romanilor.  Arta comunicării, cum spunem noi azi, tot de la greci vine.

Image

Lăsându-ne inspiraţi de moştenirea Greciei antice, introducem la atelierul  nostru, alături de teatru, componenta de comunicare- ne propunem jocuri şi exerciţii de dezvoltare a vorbirii şi de aprofundare a regulilor dialogului – la fiecare atelier de POVEŞTI EUROPENE.

 La POVEŞTI EUROPENE vom face teatru, comunicare şi educaţie culturală, pentru copii de 6-10 ani. Un concept nou, pe care îl lansăm din această toamnă, pentru grupa mai mare de vârstă.

Informaţii complete- la începutul săptămânii viitoare: pe blogul artelierd.wordpress.com, în Newsletter şi pe pagina de Facebook Artelier D, Proiecte pentru copii.

 In imagine: sculptură antică grecească reprezentând-o pe Afrodita, aflată in Muzeul Pergamon din Berlin. Foto din arhiva personală.

DEGETARUL FERMECAT, cu Degetica, in 21 septembrie, ora 11

Vă invităm din această lună,  la un atelier nou pentru copii de 2-5 ani, DEGETARUL FERMECAT, despre fiinţe mici şi delicate, care reuşesc să infrunte adversităţile, descoperindu-şi resurse interioare nebănuite şi aliindu-se cu prieteni de nădejde.  Sâmbătă 21 septembrie, ora 11, la Librăria Bastilia, vom lansa noul nostru atelier ascultând aventurile unei fetiţe cât un deget, DEGEŢICA. O poveste de Hans Christian Andersen, despre ce inseamnă să fii mic, dar, in acelaşi timp, plin de talent şi învingător. Copiii ştiu mai bine cum este, iar noi ne vom reaminti cum se schimbă lumea atunci când o vedem cu alţi ochi.

DEGETARUL FERMECAT, poveşti iubite despre fiinţe mici şi curajoase

Atelier creativ de teatru de păpuşi

Spunem povestea Degeţica, după Hans Christian Andersen

Sâmbătă 21 septembrie, ora 11

La Librăria Bastilia, Piaţa Romană nr. 5 (http://www.librariumgrup.ro/bastilia/n/degetica)

cu Ana Maria Caliţa şi Daniela Mişcov

Durata: 1 oră.
Preţ: 35 lei/copil şi insoţitor
Număr de locuri: 15.
Rezervări: adresele artelierd@yahoo.com// artelierdproiecte2012@gmail.com
Tel. 0724 554 199//

Ce ne poate invăţa azi o poveste veche precum Degeţica, despre o fiinţă atât de mică încât dormea intr-o coajă de alună?
DEGEŢICA este, de fapt, o poveste despre schimbare şi supravieţuire. Este o istorie fantastică, dar plină de adevăruri pe care le trăim zi de zi. Schimbarea face parte azi din viaţa noastră mai mult ca niciodată, iar cine se poate adapta reuşeşte.De asemenea, când vezi lumea cu alţi cu ochi decât în mod obişnuit, precum mica fetiţă dintr-o lalea, afli lucruri noi, care te pot inspira şi te pot face fericit, sau măcar mai inţelept. Oare cum ar arăta lumea daca ai fi mic de tot ?

Degeţica află pe parcursul călătoriei ei prin pădure că trebuie să se adapteze şi să se inţeleagă cu fiinţe foarte diferite de ea, ca să aibă un adăpost şi să nu moară de foame ori de frig. Descoperă că mai important decât frumuseţea este talentul ei de a cânta. Cântecul ei imblânzeşte inimile tuturor.

Imagine

Andersen ne spune simplu, o poveste despre adevărurile vieţii, prin intermediul intâmplărilor unor fiinţe mici.

In partea a doua a atelierului vom crea din hârtie, printr-un procedeu special, propria noastră Degeţica, pe care o vom lua acasă. Vom putea astfel fi alături de ea de câte ori îi vom asculta ori spune povestea….

 Saptamana viitoare, în 29 septembrie, un nou atelier pentru cei mari, de 6-8 ani : POVEŞTI EUROPENE, Descoperim Grecia !

 Vă aşteptăm cu drag,

Daniela Mişcov

 Parteneri media : Cursuri pentru copii. ro ;  B24 Kids ;  Melc codobelc.ro ;   Casuta cu jucarii ;  TV City ; Culinar.ro.

Am vazut un centru cultural plin de copii şi părinţi….

 I: Cum a fost la Helsinki?

DM: Referindu-mă strict la seminarul la care am participat (fiindcă despre celelalte părţi ale experienţei- vizitarea unui muzeu, prepararea micului dejun intr-o bucătărie finlandeză, descoperirea obiectivelor culturale de pe insula Suomelinna şi revelaţia asupra design-ului in această ţară- voi reveni in alte articole), Artele si Educatia in gradinita,  am avut o stare bună, de fertilă şi complexă comunicare- deşi cu toţii foloseam o limbă de imprumut, limba engleză. Nu am avut emoţii, fiindcă atmosfera era calmă, civilizată, cu toate notele bune ale normalităţii.  Dar mărturisesc că aveam curiozitate faţă de reacţia asistenţei la prezentarea mea. La final,  primind aprecieri, strângeri de mână, mulţumiri şi bravo, am simţit satisfacţie, bucurie şi mândrie. A fost, intr-un fel, o recompensă şi m-a făcut să uit toate problemele pe care le-am intâmpinat  acasă, anul ăsta ,din partea unor instituţii de aici, menite să acorde sprijin, dar pe care nu le-a interesant autentic activitatea mea şi a echipei mele.

Image

I: Ce ai văzut, ce ai invăţat, ce experienţe ai avut?

DM. Am văzut un centru cultural plin de copii şi părinţi de dimineaţă pănă seara, copii de la 2-3 ani pănă la vârsta adolescenţei. Am văzut acolo, in acelaşi spaţiu, studenţi la teatru, consilieri municipali, părinţi, personalităţi internaţionale, crtici de teatru, mămici cu bebici, şcolari (la ei şcoala incepe in august), intr-o atmosferă firească (unii cântau, alţii citeau, ori vorbeau sau scriau), fiecare având un rost acolo şi simţindu-se bine alături de ceilalţi- greu imi imaginez ceva similar acasă.Am mai văzut o grădiniţă de la A la Z, in cadrul căreia am asistat la un atelier, Blubb, al unor colegi de teatru din Austria-Toihaus Theater din Salzburg. Aş putea povesti mult şi bine despre această scurtă vizită de două ore şi cum am fost primită, incă de la intrare. Sunt dispusă să o fac pentru cei interesaţi. Am văzut un teatru de mare succes, Raatikko, cu un spectacol a cărui miză au reprezentat-o efectele de lumină şi muzica, despre un vrăjitor care rămâne singur şi se reprofilează.Am văzut la Centrul Annantalo două superbe spectacole de teatru dans pentru copii mici de tot sau mai mărişori: Meme de Auraco şi Neiti Ida, de Jonna Aaltonen. De asemenea, un spectacol al unor studenţi la teatru, care s-a desfăşurat, succesiv, in două spaţii expoziţionale ale centrului. Am văzut expoziţia de grafică The birch and the star. The return of Topelius-dedicată lui Creangă al lor, Topelius, şi unor graficieni care i-au insufleţit poveştile.

Din această experienţă finlandeză am re-invăţat un lucru  extrem de important: cine işi iubeşte limba şi valorile este mai bogat, mai puternic şi mai respectat in lume. Pentru ei, iubirea de ţară şi valorile ei reprezintă ceva la fel de firesc precum micul dejun- nu se spun cuvinte, ci se trăieşte efectiv sentimentul şi conceptul, prin fapte zilnice, cotidiene, mai mici sau mai mari. Vezi asta peste tot, in imbrăcămintea lor (sunt mândri de design-ul finlandez), in felul in care arată oraşul, piaţa e plină cu produse locale, in dragostea pentru clădirile vechi, pentru toate plantele, chiar dacă sunt buruieni, sunt ale lor. Noi, oaspeţii internaţionali, am fost cazaţi intr-o casă de creaţie, de fapt o casă burgheză de inceput de secol 20 destinată acum artiştilor veniţi la evenimente sau având nevoie de spaţiu să creeze. M-am simţit proiectată in alt timp şi am avut emoţii puternice, aşa cum nu le poţi avea intr-un hotel. Am invăţat şi să am mai multă incredere in mine şi in munca mea şi a echipei- am primit confirmarea internaţională despre valoarea ei. Toţi colegii invitaţi să facă prezentări au venit la mine după prezentarea proiectului Artelier D- Poveşti in jurul lumii, şi am stat de vorbă. Această experienţă, a ecoului muncii noastre, in context internaţional, a fost frumoasă şi puternică. Mai ales că oaspeţii veneau din multe ţări, cu tradiţie de zeci de ani in astfel de proiecte.

Image

I. Spuneai că ai mai fost la Annantalo cu câţiva ani in urmă, ce descoperiri ai făcut acum?

DM: Acum am descoperit cărţile lor de la bibliotecă (biblioteca e de fapt un fel de structură de rafturi pe roţi, cu autoservire, se citeşte acolo, la masă), una dintre ele m-a fascinat, Ura Helsinki!. Dedicată oraşului Helsinki, spunând povestea unor creatori-arhitecţi, inventatori, designeri, scriitori-, pentru copii, cu legături subtile intre capitole, teme şi locul acţiunii: oraşul Helsinki, din perspectiva unei familii care se plimbă prin oraş, cu imagini frumoase, stil bandă desenată. Captivantă, frumoasă. Am făcut discret câteva foto ca să o am in minte şi drept model. Bucureştiul e aşa bogat, ar merita 10 cărţi de acest gen.

Image

Sincer, acum am descoperit şi bucătăria finlandeză cu adevărat, supele cremă sunt extraordinare şi le voi face şi eu. Mâncatul a avut loc tot la centrul cultural- ceea ce mi se pare firesc, aşa e in lume. Mâncarea fiind proaspăt gătită  şi servită de cele două bucătărese vânzătoare. Iarăşi spun, multe detalii păstrez pentru cei interersaţi.

I: Cine a participat la seminar, ce vorbitori şi oaspeţi, cine l-a organizat şi ce păreri concrete s-au exprimat despre prezentarea ta?

DM. La seminar au participat, ca auditoriu, aproximativ 60 de educatori, plus artişti, pedagogi, reprezentanţi ai municipalităţii. Au venit educatori şi de la distanţe de  peste 200 km. Atenţie: plătind şi o taxă.Alături de mine, intre vorbitori, a fost o mare personalitate a teatrului pentru copii, o legendă vie, Agnes DesFosses, din Franţa, cu un proiect internaţional complex, despre activităţi artistice inăuntru şi afară, in natură: Enfances chercheurs d’or; Nadine Vincent, director adjunct al Centrului Cultural din Limoges- unde au multe activităţi interdisciplinare de teatru-arte vizuale-dans, de asemenea in cooperare cu gradinitele si creşele(la noi, din păcate, va mai dura până când creşele vor accepta colaborarea artiştilor cât şi deplasări în afara spaţiului lor- activităţi care aduc numai beneficii, atât copiilor cât şi educatorilor); Echipa Teatrului Toihaus din Salzburg -despre atelierele şi cooperarea finlandezo-austriacă; Apropo de acest aspect: pe parcursul săptămânii seminarului, Centrul Annantalo a organizat ateliere ale unor artişti de teatru şi dans din Anglia, Italia şi Austria in grădiniţele şi creşele din Helsinki-a constituit o experienţă fabuloasă pentru ambele părţi. A mai fost o prezentare a unei echipe de educatoare de la o grădiniţă din partea de nord a ţării, de lângă Laponia, care ne-a lăsat cu gura căscată pe toţi, apropo de activităţile organizate, viziune, totul pornind de la Covorul fermecat- un simbol al ideii de a păstra magicul in viaţa copiilor şi a le incuraja imaginaţia şi implicarea.

Organizatorii evenimentului au fost Annantalo Cultural Centre, Alladin Lamp- o reţea culturală finlandeză dedicată mobilităţii artiştilor şi proiectelor privitoare la Laponia, nu in ultimul rând, Small size, big citizens, proiect european in rama căruia a avut loc seminarul. Trebuie să spun că mă simt, in mare măsură, un produs al reţelei Small size, datorită căreia viziunea mea asupra a ceea se intâmplă in lume pentru copiii de 0-6 ani, la nivelul artelor spectacolului, este largă, imbogăţită şi adusă la zi. M-am bucurat să reintâlnesc colegi ai proiectului in Helsinki şi să ne spunem: ce mică e lumea! De asemenea, să ne facem planuri de continuare a colaborării. Mi s-a spus, despre prezentare, că a fost importantă,  mai ales ca imbold pentru cei care nu au fonduri, că se poate face ceva important fără bani, dar cu multă muncă şi imaginaţie.  Le-a plăcut mult, apropo de viziunea noastră, că suntem aproape de copii, in toate sensurile, că îi incurajăm să se exprime, că dăm importanţă relaţiei cu părinţii şi implicării lor, că ne place autentic să invăţăm şi să impărtăşim. Le-a plăcut şi emoţia pe care am transmis-o, încrederea in ce facem, hotărârea şi modestia. Este ce mi-au spus. Prezentarea mea a fost ocazia să intru in contact cu multă lume, care a venit la mine să discutăm după aceea. Altfel nu aş fi putut să stau de vorbă cu aşa multă lume. Am revăzut şi o actriţă care a fost in 2005 la Bucuresti cu primul spectacol pentru copii mici, Little Miracles. O reintâlnire emoţionantă. Nu ştiu cum, dar la Helsinki m-am simţit mai importantă decât acasă, incă nu am inţeles exact de ce. Şi când i-am văzut că işi notează pe hârtie numele asociaţiei mele “Artelier D” mi-au venit lacrimi in ochi.

Sufletul organizării de la Helsinki a fost Katariina Metsalampi, arts manager, nu am cunoscut niciodată o persoană la care eficienţa, modestia, inteligenţa, multilingvismul, cultura şi bunul simţ să fie mai armonios şi mai firesc combinate, aşa cum sunt la ea.  A organizat totul perfect, cu o echipă invizibilă de elfi, probabil aduşi la Helsinki dela casa lui Moş Crăciun. Incă ceva: are o fabuloasă memorie, ceea ce este esenţial pentru organizatori. O respect şi o admir.

I:Va mai urma ceva?

DM. Da, acum la Helsinki a fost inceputul, aşa simt. Am plasat Artelier D pe orbită.

I: Cum plănuieşti să impărtăşeşti, după cum ziceai, ce ai aflat şi ai adus ca materiale, cu cei interesaţi?

DM: Va fi o intâlnire la ceai cu plăcintă de mere homemade, la sfârşitul lunii septembrie. Voi anunţa aici pe blog, pe pagina de Facebook, in Newsletter.

I: Succes!

DM: Mulţumesc!

 Seminarul internaţional Teatru si Dans in gradiniţe a avut loc in 13 septembrie 2013, la Annantalo Cultural Centre din Helsinki. Participarea mea a fost susţinută financiar de acest centru.

La Librăria Bastilia, din 21 septembrie

Image

Ne găsiţi din 21 septembrie, la Librăria Bastilia, cu două ateliere noi, de poveşti, teatru, activităţi creative şi comunicare. DEGETARUL FERMECAT- un atelier pentru 3-5 ani. Lunar, vom spune o poveste despre o fiinţă mică, frumoasă şi curajoasă. Prima poveste este Degeţica.

 Pentru 6-10 ani pregătim POVEŞTI EUROPENE,  un atelier de educaţie culturală prin teatru, cu accent pe comunicare şi dezvoltarea vorbirii. In septembrie, Descoperim Grecia!. In Grecia s-a născut cultura şi civilizaţia europeană, aşa că începem cu începutul.

Detalii aici şi pe pagina de Facebook.

PEPI PEPENAŞUL, 8 sept, ora 13

La terasa Casei de pe Chei,

Splaiul Unirii nr. 195 (lângă staţia de metrou Timpuri Noi, in dreptul Atelierului de Productie, de partea cealalta a Dambovitei)

PEPI PEPENAŞUL

Atelier creativ de teatru şi explorări senzoriale,

Pe baza unei poveşti originale,

Cu Ana Maria Caliţa şi Daniela Mişcov,

Pentru copii de 2-5 ani;

Durata: 1 oră.
Numar de locuri: 10.
Biletul: 35 lei/copil şi insoţitor.
Inscrieri la adresele: artelierd@yahoo.com//sau artelierdproiecte2012@gmail.com//tel. 0724 554 199.

Vă invităm să-l cunoaşteţi pe Pepi, un pepenaş care descoperă că lucrurile  sunt diferite, dar şi  fascinant de asemănătoare. Pepi află că lumea de afară e minunată, dar şi cea dinăuntru oferă  decoperiri plăcute.  Face cunoştinţă cu o ciocănitoare ocupată, cu un viermişor de prună mâncăcios şi cu o albină în căutare de magazine de dulciuri.

In partea a doua a atelierului, vom face plăcute descoperiri senzoriale, explorând şi jucându-ne cu sâmburi, coji şi miez de pepene.

Pe terasa Casei de pe Chei, printre copaci umbroşi, vom observa forme şi ritmuri şi vom face degustări dulci şi răcoroase luându-ne rămas bun de la vară.

Vă recomandăm să aveţi atât dvs cât şi copiii o ţinută comodă, sport.

Image

In imagine: actriţa Ana-Maria Caliţa

Image

BIGGO MERGE MAI DEPARTE, fundraising pentru cărţi de educatie artistica

30 august- 6 septembrie a.c.

  Dragi prieteni,

 Am nevoie de ajutorul acelora dintre voi care sunt preocupaţi de informaţii despre programe educative şi artistice europene pentru copii şi au posibilitatea să sprijine achiziţionarea unor materiale in acest sens. Materialele urmează  a intra in circuit public, prin intermediul unui proiect conceput in acest sens, Biblioteca D21.

 Amănunte in continuare :

 In saptamana 9-13 septembrie ac voi participa la seminarul internaţional Theatre and dance in Kindergartens – European experiences, la Annantalo Arts Centre din Helsinki, pentru a prezenta proiectele Asociaţiei libere Artelier D, Proiecte pentru copii.  

In special, POVEŞTI IN JURUL LUMII – un proiect international. Proiectul s-a desfasurat anul trecut, in perioada 30 mai-3 iunie,  iar din echipa sa au făcut parte actriţa păpuşar Beatrice Iordan şi arhitecta- designer interior Milena Ţăranu, alături de mine. Am avut susţinerea unor oameni de teatru şi cultură din câteva ţări, care au trimis cărţi poştale, poveşti, fotografii şi materiale documentare preţioase..

 POVEŞTI IN JURUL LUMII s-a ţesut in jurul unei expoziţii de aproximativ 60 de cărţi poştale din mai multe continente şi a patru poveşti inedite, despre animale, din Zambia, Finlanda, Japonia şi România. Poveşti cu animale spuse de noi prin intermediul teatrului de umbre şi urmate de activităţi creative, inspirate de arte şi meşteşuguri.

Povestea finlandeză a fost despre Biggo, câinele de reni. Este o poveste adevărată, care a reprezentat o temă de cercetare pentru o artistă laponă, Leena Valkeapää in cadrul unei. teze de doctorat despre viaţa in Laponia . Acum povestea câinelui Biggo se întoarce în Finlanda, încărcată de impresiile şi emoţiile atelierelor susţinute în România.

 

Perioada pe care o voi petrece la Annantalo Arts Centre din Helsinki va mai cuprinde vizite la grădiniţe şi participarea la spectacoleşi ateliere pentru bebeluşi şi copii intre 3 şi 6 ani.

foto: Milena Ţăranu, de la atelierul despre Biggo, câinele de reni, mai 2012.

Image

Imi doresc să aduc acasă, pentru voi, multe informaţii, fotografii, dar şi cărţi, materiale DVD şi audio. Pentru achiziţionarea de cărţi şi materiale video şi audio vă solicit sprijinul. Materialele vor intra în fondul Bibliotecii D21 – proiect care urmează a fi lansat in următoarele luni, după cum am anunţat aici pe pagină- şi vor putea fi consultate cu prioritate şi în mod gratuit de cei care au participat prin donaţie, la achiziţionarea lor.

 La finalul lunii septembrie, voi organiza o întâlnire cu grupul susţinătorilor.

Vă voi prezenta un reportaj foto al evenimentului, alături de toate informaţiile pe care le voi strânge, impresii, interviuri,  laolaltă cu materiale documentare.

 Suma pe care intenţionez să o strâng în acest scop este de aproximativ 100 euro. Suma individuală a unei donaţii poate fi de minimum 5 euro, care va fi transferată in contul bancar al Artelier D.

 Tema acestui proiect de strângere de fonduri şi schimb de informaţii este BIGGO MERGE MAI DEPARTE.Câinele Biggo a fost foarte iubit de copii şi proiectul cultural construit in jurul lui s-a dovedit unul de succes.  Povestea lui a fost prezentată iniţial in Finlanda, in luna februarie 2012, apoi in România, in mai 2012, iar acum, in septembrie 2013, se intoarce in Finlanda, impreună cu incă alte 3 poveşti, printre care una românească. Ca să nu spun despre toate poveştile spuse la Artelier D din ianuarie 2012 până acum, zeci de poveşti- printre care şi câteva româneşti, foarte frumoase, de valoare şi mai ales, contemporane- fapt rar.

 Acest tip de proiect românesc independent de artă şi educaţie pentru copii este inedit pentru colegii din Europa şi mă bucur că ei il susţin şi il promovează. Fără ajutorul lor, participarea mea nu ar fi fost posibilă.

 Pentru mine şi colegii mei independenţi, Biggo, in acest context, reprezintă şansa de implinire a visurilor, cu tenacitate, pasiune, dăruire.

With a little help from friends, drumul lui Biggo, ca şi al nostru, continuă!

 Aştept mesajele voastre, la adresa artelierd@yahoo.com sau artelierdproiecte2012@gmail.com.

Data limita de transmitere a donatiilor este 6 septembrie.

In fiecare zi voi posta o scurtă poveste legată de acest proiect pe pagina de event cu acest nume, Biggo merge mai departe.

 Va multumesc,

 Daniela Mişcov

Artelier D, Proiecte pentru copii

E- artelierdproiecte2012@gmail.com//artelierd@yahoo.com

T+40724554199

Facebook Artelier-D-Proiecte-pentru-copii//Food Revolution Romania

blog artelierd.wordpress.com/

JOCURI PE DEGETE, 7 sept, ora 11

 La Centrul de Educaţie Non formală,

Asociaţia Europeană pentru Progres,

Str Domniţa Anastasia nr. 15,  et 4, ap 12, interfon 22

(vizavi de parcul Cişmigiu, între Agenţia CFR de pe str Brezoianu si Primăria Capitalei,)

JOCURI PE DEGETE

Atelier de teatru şi activităţi creative cu degetele,

cu Andreea Bolovan şi Daniela Mişcov,

Pentru copii de 2-5 ani;

Durata: 1 oră.
Numar de locuri: 8
Biletul: 35 lei/copil şi insoţitor.
Inscrieri la adresele: artelierd@yahoo.com

sau artelierdproiecte2012@gmail.com.

tel. 0724 554 199.

Continuăm seria de explorări creative având drept mijloc de expresie degetele, cu jocuri noi, un carnaval al rimelor şi câteva personaje construite cu degetele, care ne vor spune o poveste în versuri jucăuşe, despre melcuşorul Matei şi prietenii săi.

Image

 în imagine: actrita Andreea Bolovan

Image