Vara, 3 muzee, Artelier D

 

Ce poate fi mai plăcut decât să-ți petreci întreaga zi afară, la aer curat, și totodată să ai parte de întâmplări frumoase, în muzee, care să te conducă spre descoperiri minunate în grădinile lor ? Să te plimbi prin zona cartierului cu copaci bătrâni de la Piața Victoriei, sau în cartierul armenesc, unde e cea mai veche casă boierească a orașului, ori  la ieșirea răcoroasă și verde dinspre Băneasa, străjuită de o casă monument de arhitectură?

2.jpg

Grădina Muzeului Național al Hărților

V-am pregătit trei programe în 3 muzee din București care au și minunate grădini, unde vom petrece clipe de visare și frumos,dar și de cunoaștere și aventură. Sunt locuri pe care le iubim și suntem siguri că le veți iubi și voi. Oare nu e minunat că se întâmplă și la noi, proiecte culturale și creative pentru familii, vara?

In ordinea cronologică a desfășurării lor, acestea sunt:

afis event Facebook cu text.jpg

1.Clubul de vară EXPLORATORII

Va avea loc la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi și în împrejurimi în zilele de 5 ȘI 12 IULIE

2017, în intervalul orar 10.00 – 13.00.

PREȚUL este de 50 lei/copil/zi și include biletul de vizitare a muzeului,

materialele pentru aplicațiile practice, apă, fructe și o gustare

(sandwich). ÎNSCRIERILE se fac la adresa

artelierd@yahoo.com.

Taxa se plătește la sosire.

O prezentare a programului din cele două zile găsiți mai jos.

 

1

Atelier pe terasa Muzeului Național al Hărților

MIERCURI – 5 IULIE – EXPLORĂM AFRICA

– 10.00 – atelier de geografie culturală- Deșertul de nisip și setea

– 11.00 – ne jucăm jocul Mari exploratori ai lumii

– 12.00 – orientare în spațiu – explorăm strada Londra pe care se

găsește muzeul.

MIERCURI – 12 IULIE – EXPLORĂM  ANTARCTICA

– 10.00 – atelier de geografie culturală- Deșertul de gheață și frigul.

– 11.00 – ne jucăm jocuri interactive

– 12.00 – orientare în spațiu – explorăm strada Washington din

apropierea muzeului.

Ghidul vostru va fi Daniela Mișcov, educator cultural.

FANTANA.jpg

Fântâna din gradina Muzeului de Artă Populară Dr Nicolae Minovici

 

  1. CĂSUȚA CU LEGENDE ROMÂNEȘTI

Program creativ de  educație culturală , propus de Asociația Artelier D, Proiecte pentru copii

Aflăm povestea familiei Minovici și descoperim colecția de artă populară a doctorului Nicolae Minovici, adăpostită într-o casă special construită, în stil neoromânesc, la începutul secolului XX, astăzi Muzeul de artă populară Nicolae Minovici.

Programul constă într-o vizită ghidată în muzeu, urmată de un atelier creativ.

In lunile iulie și august, programul se desfășoară outdoor, in parcul muzeului. In caz de vreme nefavorabilă, atelierele au loc  înăuntru, în sala special alocată.

IULIE

CERBUL CU STEA IN FRUNTE

8 iulie, ora 10, pentru familii cu copii de 3-6 ani

22 iulie, ora 10, pentru familii cu copii de 7-10 ani

Explorăm reprezentări de animale pe obiecte de artă, din muzeu cât și pe fântîna aflată în parc. Aflăm poveștile unor  animale  întruchipate în piatră în sculptura populară românească.

Prin intermediul teatrului de păpuși, spunem legenda Cerbului cu stea în frunte.

In partea a doua a atelierului, pornind de la desene de  pe pietrele de râu, creăm colaje în tehnică mixtă.

Durata: 1 oră și 30 de minute

15 locuri disponibile

Rezervari: artelierd@yahoo.com

Programul este disponibil și pentru grupuri organizate de minim 7 copii, cu rezervarea prealabilă  a datei cu 7 zile înainte. In cazul grupurilor, însoțitorii beneficiază de gratuitate.

Taxa: 10 lei/persoană.

Foto 1, vas zoomorf

Vas cu basoreliefuri zoomorfe în grădina Muzeului Dr Nicolae Minovici

AUGUST

12 august, ora 10, pentru familii cu copii de 3-5 ani

26 august, ora 10, pentru familii cu copii peste 6 ani

SOARELE ȘI LUNA

Descoperim motive geometrice și cosmice pe obiectele și elementele de arhitectură din lemn. Aflăm care era semnificația porții, a  gardului și băncii în lumea tradițională a satului.

Spunem legenda Soarelui și Lunii, prin intermediul teatrului de păpuși.

Reprezentăm motivele soarelui și lunii și creăm propria noastră poveste cu ele.

Durata: 1 oră și 30 de minute

15 locuri disponibile

Rezervari: artelierd@yahoo.com

Programul este disponibil și pentru grupuri organizate de minim 7 copii, cu rezervarea prealabilă  a datei cu 7 zile înainte. In cazul grupurilor, însoțitorii beneficiază de gratuitate.

Taxa: 10 lei/persoană.

Program conceput de Daniela Mișcov, educator cultural, și Despina Hașegan, specialist valorificarea patrimoniului.

afis gradina de arta Pallady cu chenar

 

  1. GRĂDINA DE ARTĂ PALLADY

In luna august, vreme de patru duminici, vă invităm la un program complex și atractiv, pentru familii cu copii de la 5 la 12 ani, la Muzeul Theodor Pallady, concept născut din dragostea de artă, natură și vechi povești populare.

Grădina de Artă Pallady este un program de educație culturală  pentru familii cu copii peste 5 ani, care reunește arta cu natura și literatura pentru a stimula creativitatea, dragostea de frumos și gândirea asociativă. Totodată, programul  oferă și o perspectivă inedită, multidisciplinară, asupra patrimoniului uneia dintre casele vechi ale Bucureștiului, unde funcționează Muzeul Theodor Pallady.

Casa Melik, de pe strada Spătarului nr.22, una dintre cele mai vechi case tradiționale românești, găzduiește colecția Serafina și Gheorghe Răut, cuprinzând ceramică și porțelan din Spania, China, Iran și Siria; mobilier sculptat și tapiserie  din Franța, statuete antice greco-romane, alături de tablouri de Theodor Pallady și alți pictor români, italieni și francezi.

Explorarea va avea loc și în grădina verde a muzeului, unde  ne întâmpină o explozie de culoare, compusă din trandafiri, hortensii, crini, arbuști ornamentali, cât și din salcâmi,  tei, nuci și brazi.

 

Gradina Pallady.jpg

Grădina Muzeului Theodor Pallady, în această vară

Programul își propune o incursiune în tema Grădinii, concepută sub forma unor ateliere  în trei părți: explorarea ludică a grădinii și colecției muzeului, participarea la o sesiune de storytelling  cu povești populare pe aceeași temă, iar la sfârșit,  desenarea și pictarea  unor motive decorative  florale sau animaliere, folosind diverse tehnici, cum ar fi acuarela, pastelul uleios  ”în amestec” cu baiț de nuc, desenul în cărbune sau în tușuri colorate pe diferite tipuri de hârtie, inclusiv hârtia manuală cu inserții vegetale. În cadrul primului și ultimului atelier vom experimenta, de asemenea, tehnica tradițională origami, pentru a făuri împreună păsări sau fluturi din hârtie împăturită.

Pictorii, sculptorii, poeții și romancierii din toată lumea au cântat frumusețea grădinii, misterul și bogăția ei, reflectând asupra dimensiunilor ei senzoriale, spirituale, estetice, sociale și chiar politice, după cum dezvăluie Jane Billinghurst,  în studiul său cuprinzător, intitulat Cartea  Grădinilor (The Armchair Book of Gardens).

Programul Grădina de artă Pallady este împărțit în patru sesiuni, corespunzătoare duminicilor lunii august, după cum urmează:

6 august, ora 11, Păsări. Pasărea și inelul (Spania); (creion, acuarelă, origami)

13 august, ora 11, Copaci. Grădina zeiței de jad (China); (pastel ulei, baiț)

20 august, ora 11, Flori. Povestea reginei florilor (Cehia); (cărbune și tempera)

27 august, Insecte. Penelul fermecat (China). (origami, tușuri colorate)

Atelierele, adresate familiilor cu copii peste 5 ani,  sunt concepute și susținute de Daniela Mișcov, storyteller și educator cultural (Artelier D) și Irina Cangeopol, profesor de arte plastice.

Având calificare de filolog și manager cultural și 20 de ani de experiență în teatru , Daniela Mișcov lucrează din 1990 în domeniul cultural, iar din 2012 este educator cultural, fiind preocupată de educație non-formală și teatru. Conduce Asociația Artelier D, Proiecte pentru copii, în cadrul căreia dezvoltă  programe de artă teatrală și educație culturală, pentru copii de la 0 la 14 ani. A regizat 3 spectacole de teatru pentru copii  de 1-3 ani. Susține  programul ”Călătorie prin anotimpuri” la Muzeul Național de Artă al României.

Irina Cangeopol lucrează din 2011 ca profesor de educație plastică și vizuală. A colaborat în mai multe programe de educație culturală nonformală, cum ar fi platforma educațională Arta te cheamă!, asociată Bucharest Art Week (BAW); proiectul cultural-educativ Îmi place/Nu-mi place… prin artă, finanțat AFCN și desfășurat la MNAC, coordonând grupul de copii de la Liceul Teoretic ”Dimitrie Bolintineanu”, partener al Asociației Da’DeCe în acest proiect . A coordonat cu Muzeul Municipiului București programul cultural-educativ ”Memoriile unei case – Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck”.

Activitatea durează o oră și jumătate.  Taxa copil: 30 lei.

La activitate pot participa și părinții, plătind taxa de 10 lei, care include și vizita în muzeu.

Inscrierile se fac la adresa: educatie@art.museum.ro

Vă așteptăm cu mult drag!

19401958_10213423482407191_1676254342550557685_o

Vas chinezesc din colecția Muzeului Pallady

 

 

 

 

Artelier D povesti romanesti &mestesuguri

Sâmbăta 4 februarie, ora 11, la Nod Makerspace, Splaiul Unirii nr.160,  în cartierul Timpuri Noi, lansăm un proiect inspirat de povești și meșteșuguri românești. Va avea loc bilunar, sâmbăta. Prima sâmbătă din lună- pentru grupul 3-6 ani, a treia- pentru copii peste 7 ani. Prima poveste, o adaptare după  “Inul și cămeșa”, de Ion Creangă. Invățăm lucruri minunate despre IN și descoperim calitățile sale confecționând hăinuțe de păpuși. Facem păpuși fete și băieți din coceni de porumb, inspirate după modele tradiționale.

Artelier De povești românești și meșteșuguri este un concept al asociațiilor Artelier D, Proiecte pentru copii și Să învățăm meșteșugurile, care îmbină povestitul (storytelling-ul) și teatrul de păpuși, cu activități inspirate de meșteșugurile tradiționale românești.

Ne întâlnim într-un loc simbolic, Nod Makerspace (Splaiul Unirii nr.160, etajul 2), sediu al industriilor creative din cartierul Timpuri Noi, unde în perioada comunistă a fost centrul fabricii Industria Bumbacului. Ne bucurăm să putem continua astfel activitățile creative pentru familii în cartierul Timpuri Noi, lansate odată cu proiectul Timpuri Noi, oameni și povești, finanțat și dezvoltat prin programul Generator 2021.

Durata: aprox 1 oră și jumătate.

Pentru copii de 3-6 ani, în prima sâmbătă din lună; pentru copii de 7-10 ani, a treia sâmbătă din lună.

Taxa: 40 lei/familie cu un copil. 60 lei/familie cu doi copii.

10 locuri disponibile, pe baza de rezervare, la una dintre adresele artelierd@yahoo.com sau artelierdproiecte2012@gmail.com, ori 2016timpurinoi@gmail.com.

Nu se pot face rezervări telefonic și nu se iau in considerare participările de  pe paginile  de event ale platformei Facebook, care au doar rol de anunț și promovare.

Pentru alte informații ne puteți contacta la numărul: 0724 554 199.

papusi-hertea-1

Păpuși create de copii la țară, în anii 80, colecția Iosif Herțea

Bilunar, sâmbăta la ora 11, vom spune povești românești și vom crea păpuși și obiecte din lut, textile, lemn și alte materiale naturale. Va fi un atelier al artelor creative pentru întreaga familie. Ne inspiră materiile prime care au stat la baza creațiilor tradiționale românești.

Vom împleti mestesugul cu teatrul de păpuși,vom combina îndemânarea cu interpretarea și comunicarea. Vom redescoperi frumoase povești românești, de autor sau anonime.

Ne fundamentăm demersul pe concepția etnologului  Iosif Herțea  (născut în 1936 în județul Maramureș, deopotrivă muzicolog și compozitor de muzică de teatru, distins de UNITER în acest sens, în 1995 și 2004). I. Herțea a considerat întotdeauna jucăriile ca fiind de o mare importanță în educația copiilor cât și pentru studiul folclorului, https://cimpoiulsidiavolul.wordpress.com/2015/06/01/seriozitatea-jucariilor/

“Jucăriile, atât prin folosirea cât și prin facerea lor, împlinesc o funcție catartică derivată din satisfacția realizării jucăriei, împlinind nevoia cunoașterii de sine /…/

Prin caracterul lor ne-desăvârșit, jucăriile și confecționarea lor stimulează imaginația, căci ele pot fi dezvoltate, perfecționate. Copilul dobândește astfel și  cunoștințe asupra proprietăților diferitelor materiale (elasticitatea, rezistența în timp, etc) și a calității uneltelor de tăiat, perforat, etc. Copiilor li se dezvoltă astfel “analizatorii tactili, vizuali  și auditivi .” Iosif Herțea, capitolul Jucării sonore, din volumul  “Cimpoiul și Diavolul, O poveste adevărată a instrumentelor muzicale populare din România”, lucrare premiată de Academia Română în 2016 cu Premiul Ciprian Porumbescu pentru Etnomuzicologie.

Rugăminte

Intrucat Artelier De povești românești & meșteșuguri presupune cheltuieli pentru materiale si pregatire minuțioasă raportate la un număr restrâns de locuri, avem rugamintea să faceti rezervarea numai daca sunteți siguri că veți putea participa. Rezervarea se poate face numai pe email, cu precizarea numelui și vârstei copilului. Cu regret vă spunem că anularea nejustificată a rezervării sau neprezentarea fără anunțare prealabilă duc la pierderea locului la atelierele din 2017. Sperăm să ne înțelegeți că o facem tocmai pentru buna desfășurare a acestei activități și vă mulțumim.

Calendar:

Martie

Casuța din oală, poveste populară . Facem păpuși și podoabe din lut si lemn.

Aprilie

Povestea rândunicii, legendă populară. Facem instalații mobile cu păsări.

Mai

Balaurul cu douăsprezece capete, după Petre Ispirescu. Facem măști cu monștri, din elemente textile și plante.

Vă așteptăm cu drag.

papusi-hertea-2

Păpuși din colecția Iosif Herțea

 

 

 

Toamna cu arta

Rapsodii de toamnă, Vederi din Bucuresti, Cine sunt Ei şi Ele?-programe realizate în parteneriat de ArtelierD cu Muzeul Naţional de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă, din septembrie 2016.

 Rapsodii de toamnă

In cadrul programului Călătorie prin anotimpuri, care asociază arta şi poezia românească

Episoade noi:

Toamna în Europa– aflăm unde au ajuns pictorii români şi ce locuri i-au impresionat, apoi le comparăm cu propriile noastre călătorii.

Coşul toamnei– ce fructe şi legume  îi inspiră pe pictorii români, care sunt culorile care îi atrag şi cum se vede natura în pictură? Mergem pe urmele lui Luchian, Andreescu, Titus Alexandrescu, Eustaţiu Stoenescu, Alexandru Ciucurencu. Invăţăm despre punct, linie, pată, culori, privind picturile, apoi ne jucăm cu ele, în propriile creaţii.

rapsodii-de-toamna

In faţa unei picturi de Ioan Andreescu, la Muzeul Naţional de Artă al României

Vederi din Bucureşti

 Abordăm arta dintr-o perspectivă interdisciplinară ( facând apel la istorie, geografie, literatură –inserturi din jurnale, roman, poezie), o conectăm la propriile noastre amintiri, pentru explorarea oraşului  Bucureşti şi amprentei sale specifice, aşa cum este interpretat acesta de pictorii români.

Cum se vede oraşul în pictură? Ce personaje î l populează? Ce activităţi specifice au loc în oraş?

Activitate creativă, în functie de categoria de vârstă: colaj,  grafică, compoziţii creative în scris cu tema:  Ce înseamnă oraşul pentru tine?; Facem o reclamă sau scriem/desenăm despre o inovaţie pe care ne-o dorim în Bucuresti. Explorăm creativ ziarul, produs urban prin excelenţă.

Descoperim Bucureştiul în picturi de Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Vasile Popescu, Alexandru Phoebus,  Henri Catargi, Alexandru Ţipoia, Alexandru Poitevin.

Cine, unde, cum sunt Ei, Ele? Artă şi Identitate.

Analizam conceptul de identitate aşa cum se reflectă în pictura secolelor XIX şi XX: obiceiuri, meserii, costume, atitudini, sentimente ale bărbaţilor şi femeilor din picturi. Reflectăm asupra muncii şi distracţiei, la ţară şi la oraş. Facem cunoştinţă cu personaje din pictura românească şi le comparăm cu cele din lumea noastră:  servitoarea, târgoveţul, mama, pictorul, modelul, cusătoresele, surorile, familia,  jucătorul de şah, copiii, arlechinul, flaşnetarul, regele, profesorii, etc.

Desenăm şi colorăm obiecte şi elemente vestimentare; modelăm personaje şi accesorii;  facem exerciţii creative în scris, oral sau prin desen, despre obiecte ale picturii reciclate imaginativ în lumea noastră.

Atelierele sunt coordonate de Daniela Mişcov, educator cultural.

toamna-la-muzeu-3

Obiective ale atelierelor

– Copiii să-şi dezvolte abilitatile de exprimare si de înţelegere a artelor vizuale

– Să construiască propriul înţeles asupra operei de artă

– Să identifice detalii şi elemente ale limbajului artistic

– Să facă legături între artă şi realitate, între artă şi alte domenii ale cunoaşterii

– Să creeze lucrări de artă şi să le comenteze.

Info importante

Programele se adresează grupurilor de minimum 8 copii.

Taxa: 25 lei/copil.

Rezervări pe adresa de email a muzeului: educatie@art.museum.ro.

Info suplimentare: tel. 0724 554 199

toamna-la-muzeu

LUMINA LUI IORGA

Muzeele sunt ca niste cărţi tridimensionale. Intri în ele şi le asculţi povestea, spusă prin intermediul obiectelor, documentelor şi spaţiilor. Muzeele mă fascinează din copilărie.

Le- am cunoscut datorită excursiilor școlare și am continuat explorarea. Între timp ea s-a extins la nivel european, în Finlanda, Germania, Polonia, Bosnia, Franţa, Grecia, Suedia, Marea Britanie, etc. În ultima vreme, muzeele au pentru mine și componenta digitală, datorită website-urilor și prezenței lor pe rețelele de socializare Facebook și Twitter. Muzeele oferă acolo informații despre  cercetări, expoziții, concursuri sau despre obiecte, prezentate prin fotografii și scurte prezentări.

1

După vizita de sâmbătă 12 decembrie 2015, Muzeul Memorial Nicolae Iorga a devenit cel mai important  în ordine personală, datorită revelaţiilor pe care mi le-a produs despre o mare personalitate a culturii române, despre care nu aveam foarte multe informaţii. Il cunoşteam pe Iorga din scris, dar cumva de departe, la distanță. Nu aveam cheia înțelegerii personalității lui.

Am ajuns la muzeu la ora 10, împreună cu o prietenă. Deci zi de sâmbătă. Poarta era deschisă generos. Era o zi splendidă de iarnă, care învăluia casa într-o lumină strălucitoare. Amplasamentul casei, chiar în centrul orășelului Vălenii de Munte, era ca o invitație.

3

Ne-am urcat în pridvor și am admirat peisajul, străjuit de un brad impunător. Un brad argintiu, foarte înalt. Nicoleta a bătut la ușă. Era încuiat. Eram totuși optimistă. Casa părea, nu știu cum, locuită. Curtea era îngrijită, curată, ca în orice gospodărie. A apărut repede cineva în grădină.

– Vreți să vizitați?
– Da.
– Imediat.

Și imediat a venit o doamnă drăguță, zâmbitoare, calmă, care ne-a deschis ușa. Apoi ne-a informat asupra opțiunilor. 12 lei taxă vizitare simplă, iar dacă vrem, înca 5 lei ghidaj. În această taxă erau conţinute și vizitele la alte 3 muzee și expoziții, aflate în incintă. Era o ofertă de nerefuzat. Să petreci timp cu o persoană plăcută și informată este deja o experiență omenească, nu doar o comunicare de informaţii. Grațios, cu empatie, interactiv, adaptandu-se perfect ritmului, curiozităților și discursului nostru, doamna muzeograf ne-a purtat prin casa lui Iorga și ne-a dezvăluit viziunea lui, poposind lângă obiecte și prezentând detaliile lor speciale, relația lor cu viața fostului proprietar. Aveam impresia că doamna aceasta știe totul despre Iorga, fiindcă absolut tot ce întrebam, sedusă de dezvăluirile ei, ea știa şi îmi răspundea. Vorbea la obiect, îmi dădea informațiile necesare, cu tonul potrivit. Dacă eram emoțională, îmi dezvăluia aspecte emoționale. Dacă voiam informații pragmatice, le aflam imediat. Dacă filosofam pe marginea capacităților uluitoare ale lui Iorga, îmi susținea reflecțiile, adăugând câteva detalii, care puneau personalitatea sa în contextul istoric sau al capacităților omenești.

2

Eram rezervată față de gustul lui Iorga de a grava mobila din dormitor cu motive tricolore. Când am pătruns în dormitor și am văzut cât de delicat, de rafinat și de discret era realizat acest motiv, am fost câștigată. Îmi plăcea dormitorul, era de foarte bun gust, în această cheie rustică și tradiționalistă. De asemenea, conceptul era minimalist. Câteva obiecte pe pereți, patul, măsuța de toaletă, o icoană, perdele brodate cu motive tradiționale. Pe jos, o scoarță de lână. Mă simțeam bine, de parcă mă aflam în vizită. La fel a fost în fiecare cameră: în birou, în salonul de primire al oaspetilor. Eram condusă de călăuză mea, care îmi dezvăluia cine se află în fotografii, de unde proveneau obiectele și în ce stil erau lucrate sau din ce materiale. Desigur, curiozitatea mea era nemăsurată, stârnită de dimensiunile intelectuale si vizionare ale personajului, așa cum îmi era povestit el de prietena mea cea nouă. Chiar asta simțeam, că ne-am împrietenit întru Iorga. Devenisem ucenică, pe care profesoara nu întârzia să o instruiască. Atât de eficient s-a desfășurat această lecție, ca o poveste în mișcare, încât cred ca aş putea să o spun întrucâtva și eu. Dar nu voi egala calitățile empatice ale călăuzei noastre, care desigur că nu a epuizat vastele sale cunoștințe despre Iorga, în dialogul cu noi.

5

Este rar să întâlneşti un profesionist care să poată să-ţi descifreze expresiv şi cursiv taina unui om, mai ales o personalitate de enciclopedismul și complexitatea lui Nicolae Iorga. Înțelegi. Îl înțelegi. Eu am înțeles că Iorga a trăit inspirat de viziunile sale, cărora s-a străduit și a reușit să le dea viață. În orăşelul Vălenii de Munte el a construit Utopia, mai exact a înființat instituții de cultură și educație: Universitatea de vară, pentru popularizare, dezbateri și cercetare; Teatrul în aer liber, Tipografia, Muzeul de Artă religioasă și Şcoala de misionariat, adică de învățătoare. A cumpărat casa din banii săi, câștigați pe o carte pe care a editat-o. A sădit un brad, primit din Suedia. A răspândit cultură românească prin lumea pe unde a umblat, la Roma și Veneția a înființat instituții de cultură care funcționează și azi.

A avut 10 copii, cărora le-a dat o educație aleasă. Am văzut fotografiile lor, chipuri frumoase, luminate de cunoaștere. Toți au făcut studii superioare. Copiii locuiau în altă aripă a casei și nu făceau niciun fel de zgomot când tatăl lor lucra.

-Cum așa, întreb cu îndoială.
-Pe vremea aceea copiii primeau educație acasă.

S-a văzut limpede rodul educației, copii instruiți, care au dus mai departe iubirea de țară și de cultură primită de la tatăl lor.
Educația a fost o constantă a vieții lui Iorga. La Școala de misionare, un fel de centru de training, erau selectate doar absolventele care cunoșteau minimum 4 limbi și a căror lucrare, corectată de Iorga personal, era evaluată cu un punctaj bun. Ma bucur să audă aceste lucruri elevii care trec pe acolo și să înțeleagă că educația și învățătura îți oferă o șansă unică, incomparabilă cu alte valori, oricât de tentante sau mult expuse ar fi ele azi.

Pentru că era un om deștept, important și plăcut, care mai vorbea și o mulţime de limbi străine, Nicolae Iorga a călătorit mult, a susținut cursuri, conferințe și prelegeri, din Europa în Statele Unite. Teza lui de doctorat, scrisă în franceză, este expusă la muzeu. Are peste 300 de pagini. Istoria Imperiului otoman a scris-o în turcă. Iorga se plimba de la o limbă la alta aşa cum schimbăm noi device-urile digitale şi platformele de comunicare. Spionii cedau farmecului său, iar menajera a păstrat cu grijă toate obiectele din casă. Toate detaliile se adună și construiesc un personaj care trăiește în fața ta, în casa în care a locuit şi a creat. Simți spiritul său când te apropii de modestul său birou și când priveşti portretul lui Mihai Viteazul, aflat pe peretele din față. Te gândeşti că era modelul său, la care privea încă de dimineaţă, când se aşeza la lucru. Îi vezi scrisul mărunt pe hârtie, caligrafiat cu pana sau cu tocul,  unelte aşezate în suporturi, pregătite. Simți emoție și bucurie să întâlneşti un spirit curios, harnic, organizat, perseverent și atât de generos.

În camera cu expoziția aniversară sunt mobile noi, suport pentru vitrinele cu fotografii. Fotografiile au explicații amănunțite. Tare frumoase mai sunt fotografiile alb-negru. Îl descoperi pe Iorga la gară, lângă o mașină sau o caleașcă, cu joben sau cu capul descoperit, în ipostaze oficiale sau personale. Pe hol, traversând pasarela de legătură, am observat un ghiveci cu flori, şi mi-am spus: exact ca într-o casă locuită. Era cald şi bine în muzeu. Apoi am vizitat și încăperile dedicate Muzeului de etnografie, Muzeului de obiecte religioase și chiar Muzeului ceasului, aflat în custodie temporară aici, de la Ploiești.

Plăcere, curiozitate satisfăcută, confort, bucurie spirituală: cam astea au fost stările mele în acest muzeu. De asemenea și nu în ultimul rând, mândrie că avem în ţară un astfel de muzeu, îngrijit, bine documentat și gospodărit. Cu explicații în franceză la etichete, pentru oaspeții străini, cu cărți pentru cei români, dar mai ales cu o muzeografă, Daniela Moraru, care m-a lăsat într-o stare de admiraţie şi apreciere greu de măsurat în cuvinte.

Felul în care Daniela Moraru a asimilat cunoștințele și a structurat discursul face parte dintr-o știință. Ar fi nimerit să o predea şi altora. Acelora care nu zâmbesc, acelora care turuie și cu care nu poți stabili un dialog autentic, ca să afli ce te interesează.  Doamna Moraru de la Muzeul Memorial Nicolae Iorga mi-a făcut un dar minunat. Mi-a oferit cheia înțelegerii unei personalități complexe. A făcut-o cu o simplitate și o grație desăvârșite, legând un obiect de altul, ca într-un dans al cunoaşterii, fără efort, dar cu efect maxim.

4

În clasamentul meu, unde 5 stele înseamnă excepţional, datorită ei acest muzeu primește 6 stele: pentru profesionalism cu suflet. Rara avis.

 

 

Revista-carte

Oricat de frumoase ar fi, revistele au o viaţă scurtă. Le citeşti şi apoi nu le mai păstrezi. Dispar repede. Ca o îngheţată. Sau ca un fluture.  Nu le mai ţii. Şi le uiţi de tot. Viaţa lor durează un pic, cât să-ţi încânte privirile, ca un curcubeu.

Dar această revistă frumoasă şi plină de gânduri bune, Ghidul pozneţ de cultură, şi-a câştigat dreptul de a fi numită carte, aşa cred eu. Fiecare număr tematic este o enciclopedie pentru copii, cât şi o antologie de poveşti mici, pline de gânduri mari. Este o revistă bogată nu doar prin ceea ce conţine ca atare, ci şi prin trimiterile pe care le face, citate, linkuri, prin notele de subsol şi recomandări.

Conţinutului  valoros i se adaugă forma spectaculoasă, grafica adică: ilustraţiile, compoziţia paginilor, realizate în tehnici variate, provenind de la diferite arte: fotografie, grafică, pictură, colaj.

Ultimul număr, dedicat visului, ar merita o cronică amănunţită, pagină cu pagină, fiindcă este foarte dens şi divers.Şi unic de fapt. Să citeşti despre arhitectură îndrăzneaţă şi cărţi pentru copii pe această temă este un fapt rar la noi şi important.  Mai ales fiindcă, ştim, copiii sunt pasionaţi de case, construcţiile sunt primele lor jocuri. La fel fac şi arhitecţii, tot un joc de cuburi, dar în care intri de-adevăratelea. De aceea mi se pare atât de potrivit ca aceste vise să se întâlnească într-o reflecţie, despre case fabuloase, săpate in munte, aşezate pe ape sau pe marginea unei cascade.

Incă ceva ce m-a încântat pe mine mult, pe lângă poveşti, sunt articolele dedicate picturii. Poveste despre pictura abstractă- Visul-de-nepovestit-face dreptate picturii non-figurative, în sensul că se constituie într-o introducere simplă şi fascinantă. In felul acesta, Kandinsky îşi face drum spre lumea copiilor, de unde, de fapt, au plecat compoziţiile lui jucăuşe cu susul-în-jos.

Şi Suprarealismul este prezent în acest număr al revistei Ghidul pozneţ de cultură (numărul 5-noiembrie 2015), acest curent al picturii preocupat de lumea fantastică a visului, al cărui genial reprezentant este Salvador Dali, creatorul complex si excentric. Ne amintim mereu despre ceasurile sale, topite parcă de un cataclism cosmic. Cu siguranţă că doar noi, adulţii, ne mirăm, poate, dar copiilor li se pare totul atât de posibil…

Unde, la ce materie, află copiii la şcoală despre aceste curente din pictură? ar fi una dintre intrebări, şi mai ales, când?  Află cumva în primii ani de şcoală ori poate la liceu, sau chiar deloc? Mă preocupă acest lucru fiindcă îi văd pe copii cum experimentează încă de la cea mai mică vârstă, de 2-3 ani, cele mai îndrăzneţe jocuri de culori şi forme. Colorează soarele cu albastru, depăşesc marginile desenului, ca să lase culorile să curgă la vale, ori pictează picioarele cocoşului unul cu mov, altul cu roz. Experimente, experienţe, explorări cu un uriaş potenţial creativ, care ar trebui luate in seamnă, stimulate. Iar apoi partea practică ar putea fi completată, la grădiniţă şi la şcoală, cu jocuri de pictură pornind de la aceste curente  moderne, care s-au inspirat din zone exotice sau limită. Cu ele copiii au multe in comun, apropo de arhetipuri antropologice: arta primitivă, visul, stările de transă, de regresie,  primele semne pe hârtie.

Şi ce bine că sunt prezente în revistă , de asemenea, şi alte arte: teatrul de păpuşi şi filmul, de care copiii au nevoie începând cu cea mai mică vârstă.  Citind cronica dedicată filmului Paddington, realizat după cartea în multe volume, de succes, a lui Michael Bond, mi-am amintit de un atelier  de poveşti dedicat ursuleţului călător, făcut de mine în 2012. Şi ce credeţi? Ursuleţul de la atelierul meu chiar mânca dulceaţă de portocale, iar după ce am spus povestea toţi copiii au poftit la dulceaţă. Aşa că am gustat cu toţii biscuiţi cu dulceaţă, la o ceaşcă de ceai. A fost o dimineaţă dulce, petrecută  într-o librărie, printre cărţi şi vise.

Nu-i aşa că orice carte frumoasă te face să visezi?

Teatrul, ca să se simtă liberi

Interviu cu Ana-Maria Caliţa, coordonator actorie al cursului Vara puştilor

Ana-Maria Calița este absolventă a Universitații de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”, București, Facultatea de Teatru, Specializare – Păpuși și Marionete, Masterat -Teatru de Animație. Joaca in spectacole de toate genurile: comedie, păpuşi, sau pentru bebeluşi.

In spectacolul Broscuta Galosi rosii. Ana interpretreaza Broscuta.

In spectacolul Broscuta Galosi rosii. Ana interpretreaza Broscuta.

Daniela: Draga Ana, tu eşti actriţă şi faci teatru zi de zi. Teatrul este o parte din viaţa ta în mod autentic. De ce ar fi bine să vină copiii la acest curs de teatru?

Ana: Ca să se simtă liberi, să poată să-şi exprime gândurile, iar mai apoi, să aibă capacitatea să schimbe lucrurile.

Daniela: E OK să vrea să schimbe lucrurile?

Ana: E OK. Fiindcă e bine să îşi dorească să fie unici, să-şi cultive diferenţa şi talentele. Să nu devină parte a masei. Steve Jobs, creatorul computerelor Apple Macintosh, device-urilor Iphone, Ipad, etc, în ultimă instanţă cel care a revolutionat tehnologia secolului 21, spunea: “Cei care sunt nebuni să creadă că pot schimba lumea sunt cei care o vor face”.

Daniela: Ţie ce ţi-a dat Teatrul? Ce ai descoperit prin Teatru, despre tine?

Ana: Am descoperit că lucrurile pot fi în multe feluri dar şi exact cum vrei tu. Teatrul te pregăteşte să vezi frumos lumea şi să ai capacitatea de a depăşi obstacolele. Felul în care este lumea depinde de felul în care o vezi. Teatrul mi-a arătat cât de puternică sunt în acest sens spiritual.

In spectacolul Cartierul povestilor, la Teatrul Ion Creanga.

In spectacolul Cartierul povestilor, la Teatrul Ion Creanga.

Daniela: Fix în 3 cuvinte, fiindcă trăim intr-o lume grăbită, ce puncte tari are şi ce beneficii oferă acest curs?

Ana: Joc, libertate, idei.

Daniela: Chei pentru succes si viata fericita.

Interviu realizat in data de 8 iulie. D.M.

afis curs de teatru

Pensule de papadii

Observatii dupa prima saptamana a proiectului Gradina de arta

Am observat marea bucurie a copiilor cand au descoperit florile de rochita -randunicii. Le-au lipit de nari si le-au aspirat, transformandu-le astfel in niste balonase naturale. Au privit incantati cum umbrelutele de papadie isi luau zborul in vazduh, pe boarea de vant, dar veneau usor spre pamant, cand ea disparea. Atingandu-le, au simtit ca florile de papadie seamana cu niste pensule, asa ca au inceput sa picteze cu ele, obtinand efecte speciale de culoare. S-au minunat cat de multe albine erau stranse pe florile de levantica, ca oamenii la piata, si cat de ciudata poate fi cateodata coaja unui copac- de parca s-ar fi rupt, intinsa din toate partile, luand chipul unui monstru.

levantica

copacul cu coaja sparta

Toate aceste mirari s-au produs firesc, urmare a observarii atente, si fara nicio indrumare din partea mea sau a altcuiva. Bucuria copiilor de 2-6 ani (grupul de la proiectul Gradina de arta, din 15-19 iunie) de a explora Natura, asociind-o propriilor jocuri, m-a stimulat sa traduc si sa adaptez cateva pasaje din frumoasa si utila carte “Studiul Naturii pentru intreaga familie” (Nature Study for the Whole Family), scrisa de naturalistul american Laurel M. Dodge.

Luckas gradina de arta

Introducere in studiul naturii

„Ca naturalist care a crescut inconjurat de natura salbatica, asa cum e in statul Maine, stiu cat de important este jocul liber in natura. Eu cred ca exista o legatura intre copii si peisajul cu care iau contact prima data. Aici, in acest loc, incep copiii sa inteleaga natura. Aici, in acest loc, isi dezvolta increderea in sine, care este produsul unor activitati reale desfasurate intr-un mediu real.
Explorarea fireasca a naturii, care era fundamentul copilariei generatiilor anterioare, se desfasura liber, vara, in weekend sau dupa-amiaza. Astazi, copiii nu se mai joaca deloc pe maidan sau pe camp. Sunt prea ocupati ca sa mai colinde prin paduri si pe campuri. In loc de aventuri cu vecinii de aceeasi varsta, copiii sunt transportati de la o activitate la alta, programate de adulti. Cand sunt acasa, copiii isi petrec mult timp uitandu-se la televizor sau jucandu-se la calculator, ori rezolvand o gramada de teme.

rochita randunicii

Chiar daca ar vrea sa exploreze, curtile si imprejurimile sunt acoperite cu gazon sintetic si nu mai ramane nimic de descoperit. Peisajul multor zone pre-orasenesti a devenit steril, din cauza unor prea zeloase interventii tehnice, care au transformat maturatul in arta.Cat despre zonele urbane, ele demult au pierdut contactul cu natura. Chiar peisajul rural adopta tot mai mult standardele de curatenie ale orasului.

Dilema mea, si probabil si a voastra, este ce se poate face daca ai avut nesansa de a te naste fara beneficiul unui teren intins pe care sa il explorezi. Cum restituim copiilor JOACA AFARA, satisfacandu-le nevoia de a descoperi, si totodata asigurandu-ne ca vin acasa in siguranta?
Ca sa facem asta, eu zic ca trebuie sa ne implicam intr-o zona care era odata rezervata exclusiv copiilor. Trebuie sa mergem afara cu totii sa ne jucam.
Intrucat peisajul nostru devine tot mai artificial, iar programul nostru zilnic tot mai plin, aceasta joaca afara pare o sarcina imposibila. Avem munca noastra si sarcinile noastre care ameninta zilnic sa ne sufoce. Multi parinti nu sunt linistiti deloc la gandul de a deschide usa ca sa-si lase copiii singuri afara. Majoritatea se intreaba si cand ar putea sa gaseasca ei insisi putin timp liber sa mearga afara.

Desi natura nu ne mai intampina in pragul usii, iar timpul familiilor este fracturat de obligatii in afara casei, exista un hobby care va ajuta sa gasiti timp impreuna afara. Studiul naturii reprezinta asimilarea unor cunostinte despre lumea naturii. Nu este un curs formalizat cu lectii structurate, ci o aventura care incepe atunci cand va plimbati liber pe afara. Asa cum se jucau pe vremuri copiii in paduri si pe camp, ori in jurul casei, asa puteti si voi sa va duceti impreuna familia, sa se joace si sa descopere natura. Veti fi rasplatiti oricum, chiar daca cercetati mai superficial sau mai adanc ceea ce va inconjoara.”

Va urma

14

Copiii şi bucuria de a picta

Săptămâna trecută, lui Lucas îi era frică de negru. Dar între timp s-a împrietenit cu negrul, mai ales că îi plac atât de mult fiinţele mici din grădină pe care le reprezintă desenele. Astăzi personajul principal este Berty Bumble Bee, un bondar cu aripi negre. În timp ce pictează, Lucas povesteşte fericit ceea ce face. Este greu de descris în cuvinte bucuria copiilor de a picta. Aşa că m-am documentat ca să aflu mai multe despre importanţa picturii în dezvoltarea şi educaţia copiilor preşcolari.

« Pictura este mai mult decât o simplă activitate. Ea reprezintă o modalitate de exprimare. Pictura îi ajută pe copii să-şi folosească simţurile, să exploreze emoţiile, să exploreze procesele şi rezultatele, să descopere culorile şi să creeze lucrări frumoase, din punct de vedere estetic, şi ia parte la experienţe plăcute. Pensula devine un instrument care aduce pace interioară permiţând procesului artistic să trezească artistului atât sentimente pozitive cât şi negative. Când copilul pictează, ambele emisfere cerebrale sunt implicate, ceea ce consolidează legătura dintre ele. » http://extension.psu.edu/youth/betterkidcare/early-care/our-resources/tip-pages/tips/painting-with-young-children

De câte ori le dau ceva de pictat, copiii sunt fericiţi. Nu este nevoie să-i inviţi de două ori. Se cufundă în această activitate complet absorbiţi şi doresc să o continue mult după timpul alocat. Cu cât lucrează mai mult, cu atât descoperă mai multe detalii despre cum se combină culorile, cum se transferă pe hârtie, cât să înmoaie pensula şi ce se întâmplă dacă folosesc mai multă sau mai puţină apă. Pare, pentru unii dintre ei, că descoperă cu acest prilej, unele culori. Trebuie să ne reamintim că, de fapt, culorile înseamnă lumea, partea ei strălucitoare şi luminoasă cu care interacţionăm zilnic. Unii dintre noi ştim cum arată lumea fără culorile ei vii, aprinse, lumea îmbrăcată doar în tonuri de gri şi cât de deprimant este să trăieşti într-o astfel de lume şi ce nevoi puternice îţi deşteaptă. Când copiii sunt incurajaţi, când li se oferă din belşug hârtie şi culori, de asemenea, timp suficient, atunci sunt fericiţi. Ei sunt cu această ocazie, atât descoperitori, exploratori ai lumii, cât şi artişti- creând forme şi tonuri unice. Şi aceasta încă de la cea mai mică vârstă- un fapt pe care încet încet îl înţeleg şi părinţii (paradoxal, mai puţin o fac educatorii, reticenţi faţă de tot ce inseamnă « mizerie »).

5

«Bebeluşii /copiii cu vârsta între 1 şi 3 ani/ realizează picturi minunate atunci când sunt lăsaţi să creeze liber, cu ajutorul culorilor, pe mari bucăţi de hârtie. Din păcate, pentru mulţi copii mici aceasta este o experienţă rară. Tehnologia şi activităţile « care nu fac mizerie » împreună cu jocurile structurate sunt importante, însă, după părerea mea, pictura e de neinlocuit, ea ajută la dezvoltarea concepţiei estetice, a abilităţilor motricităţii fine, la exprimarea şi învăţarea emoţiilor, la exprimarea de sine şi la dezvoltarea vorbirii. ».hubpages.com/hub/The-importance-of-Painting-in-child-development

Intr-adevăr, vorbirea are legătură cu pictura. Spre deosebire de adulţi, copiii vorbesc atunci când pictează, nu sunt tăcuţi. Comentează relaţia pe care o au cu diferite culori, ce sentimente şi amintiri le trezesc, dacă le plac sau nu. De asemenea, sunt interesaţi să ştie dacă ceea ce fac ei este bine sau frumos. Probabil că unii dintre ei au fost obişnuiţi cu aceste etichete : BINE şi FRUMOS. Copiii au nevoie să le confirmăm că ceea ce fac ei este BINE şi FRUMOS, chiar dacă creaţiile lor nu respectă standardele noastre estetice.

Unii copii doresc să picteze atât pe faţa hârtiei, cât şi pe dos. Alteori, fiindcă pun multă apă în pensulă, hârtia se topeşte şi se găureşte. Totul contează şi contribuie la efectul final, şi e important să îi incurajăm, indiferent cât de diferit este demersul lor faţă de ceea ce ştim noi. Ei descoperă ceea ce noi ştim demult. Să-i lăsăm să descopere singuri.

Se spune într-un articol că acei copii care pictează „învaţă să gândească liber şi să interpreteze situaţiile creativ. Invaţă să se exprime mai profund, prin arta. Sunt capabili să aplice la situaţii noi, lucrurile invăţate prin pictură şi abilităţile însuşite. Îşi dezvoltă capacităţi de gândire critică şi să ia decizii corecte faţă de ceea ce se poate şi ce nu.
Increderea de sine creşte odată cu reacţia şi opiniile celorlalţi faţă de creaţiile lor. Intrucât nu există un unic răspuns corect în artă, copiii care pictează pot fi mândri că sunt unici şi să-şi dezvolte in continuare stilul artistic. »
Beneficiile sunt sociale şi emoţionale: se relaxează, se concentrează, au simţul reuşitei, îşi pot exprima sentimentele. Cognitive: compară, anticipează, planifică şi rezolvă probleme.

How Learning to Paint Benefits Children//From: Melody Spier// http://raisingsmallsouls.com/how-learning-to-paint-benefits-children/

Deşi după părerea mea, fiul meu este foarte talentat la desen şi pictură, faptul că nu a fost încurajat la şcoală şi a primit numai note medii l-a făcut să nu-şi dorească să picteze, să nu deseneze cu plăcere şi să nu aibă încredere în talentul său remarcabil. In ciuda acestei situaţii, ştiu că talentul lui îşi va face loc, de îndată ce va găsi un prilej bun să înflorească, chiar dacă acest lucru va fi mai târziu decât mi-aş fi dorit. Până atunci, îi expun lucrările prin casă şi îl rog să mă ajute la desen, de câte ori am nevoie. Faptul că şcoala deseori blochează creativitatea şi talentul este un fapt trist şi grav, ea trebuind să procedeze tocmai invers, fiindcă aceasta ar trebui să fie, de fapt, menirea ei. Probabil şi că mulţi dintre profesori s-au plafonat, au încetat să se mai intereseze de arta contemporană, să mai meargă prin galerii şi muzee, să cumpere albume şi să afle totodată ce se mai intâmplă la noi şi prin lume la acest capitol. Iar dacă judeci arta contemporană după normele estetice ale altor secole, atunci desigur că nu o poţi înţelege şi aprecia. Şi nu poţi aprecia nici creaţiile copiilor, fiinţe creative, ale căror viziuni se hrănesc mai cu seamă din lumea de azi, pe lângă cea clasică, despre care învaţă la şcoală.

Eliberarea de stress. Pictura oferă copiilor un sanctuar al relaxării. Când sunt stresaţi copiii pot să se lase în voia pensulei. Actul de a crea oferă un loc liniştitor, iar sentimentul de satisfacţie generat de finalizarea unui proiect îi poate ajuta să înlocuiască sentimentele negative faţă de alte lucruri. In acest sens, pictura are rol şi de terapie, ajutându-i pe copii să se elibereze de stările negative, prin pictură.
Beneficii legate de dezvoltarea personală. Activităţile creative, precum pictura, ajută la dezvoltarea creierului. Emisfera dreaptă este folosită pentru reacţii emoţionale şi şi creative, în timp ce emisfera stângă se concentrează pe procese analitice şi logice. Invăţarea picturii ajută ambele emisfere cerebrale- Stimulând partea creativă a creierului, activitatea de a picta contribuie la conexiunile dintre cele două emisfere, ceea ce înseamnă că ne putem atinge deplinul potenţial intelectual.
Aprecierea artei. Copiii care sunt implicaţi în pictură îşi însuşesc pe viaţă, capacitatea de a aprecia arta. Invăţându-i pe copii să picteze, le deschideţi poarta către un întreg univers al expresiilor artistice. Implicarea intimă în actul creaţiei îi aduce aproape de înţelegerea şi aprecierea unor creaţii celebre din lumea picturii.«

How Learning to Paint Benefits Children//From: Melody Spier// http://raisingsmallsouls.com/how-learning-to-paint-benefits-children/

La fel de importantă ca accesul la Artă prin pictură este şi modalitatea prin care o facem. Exista doua abordări principale ale activităţilor creative bazate pe pictură: cea care pune accentul pe proces şi cea având ca finalitate produsul.

Caracteristicile procesului artistic având ca finalitate procesul :
• Nu există paşi de urmat.
• Nu există un model.
• Nu există căi bune sau greşite de a explora şi crea.
• Arta în acest caz se axează pe experienţă şi pe explorarea tehnicilor, ustensilelor şi materialelor .
• Creaţia artistică e unică şi originală, de asemenea, îi aparţine copilului.

Când activitatea are ca finalitate produsul atunci paşii sunt expliciţi şi stricţi, modelul este persuasiv, căile folosite sunt etichetate cu bine şi greşit, arta în acest caz este văzută ca o performanţă strict tehnică, ca o copiere mai mult sau mai puţin abilă, iar produsul nu este original şi nu se poate spune că îi aparţine copilului, decât la nivelul execuţiei, nu şi la acela al concepţiei, libertăţii, creativităţii şi al talentului personal în unicitatea lui. Din păcate, creaţiile şi activităţile artistice având ca finalitate produsul sunt regula în grădiniţă şi în cadrul multor ateliere considerate aparent creative. La final însă, creaţiile copiilor sunt extrem de asemănătoare, cu puţine date personale, efectiv creative.

Pentru activitatea bazată pe arta ca proces creativ, abordarea trebuie sa fie deschisă, plăcută, cu timp generos, având un fundal muzical şi cu o libertate deplină asigurată copiilor: să se întrerupă, să se oprească, să revină, să folosească mai multă culoare, şi să creeze câte lucrări vor. http://www.naeyc.org/tyc/article/process-art-experiences

Petrecem de Food Revolution Day!

Sâmbătă 17 mai, ora 10.00, Grand Breakfast Party, pentru familii cu copii peste 3 ani, la Grow Up Kindergarten, str Rândunelelor nr.13, durata 2 ore, 10 locuri disponibile, biletul: 30 lei/familie.
Rezervari : artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com

De Food Revolution Day, evenimentul mondial iniţiat de Jamie Oliver, celebrul bucătar englez, vă invităm la o petrecere de mic dejun cu poveşti şi preparate fresh: Grand Breakfast Party.

afis updatat Grand Breakfast Party

In program:
Demonstraţii culinare ale unor copii pasionaţi de reţete gustoase şi sănătoase
Poveştile noastre despre mâncare
Copiii şi Jamie Oliver- o poveste de succes
Jazz şi dans
Un meniu fresh, cu legume, fructe, brânzeturi, salate şi ierburi, seminţe, apă, ceai, cafea.
Dress code: alb matinal, de primăvară. Surprize gustoase de la BioVivo, sponsorul nostru.

Participanţii –mici sau mari- sunt invitaţi să spună câte o poveste despre mâncare : imaginară, citită sau trăită, auzită sau personală. Alături de mâncare, poveştile ne împrietenesc şi ne fac să ne simţim bine.

In vederea unei bune organizări a evenimentului, achiziţionării ingredientelor, etc, închidem lista de înscrieri joi 15 mai, la prânz. Participarea se face numai pe bază de rezervare prin mesaj scris. La acest eveniment, nu putem să mai facem înscrieri după data de joi 15 mai. In caz de anulare a participării, avem rugămintea să ne anunţaţi în timp util. Mulţumim pentru înţelegere.

Incepând cu 2012, la iniţiativa lui Jamie Oliver, se sărbătoreşte pe tot globul Food Revolution Day. « Poate fi un eveniment cu cinci persoane sau cu 50. Sperăm să inspire alte şi alte proiecte, cu o viziune nouă. », spunea Jamie Oliver în 2012. A avut dreptate, astăzi sunt peste 500 de Food Ambassadors în toată lumea, iar în România sunt anunţaţi peste 11 000 de participanţi in toată ţara.

Imagine de la un atelier MICII BUCATARI din 2012.

Imagine de la un atelier MICII BUCATARI din 2012.

Pentru Jamie Oliver, principiul este: « mâncare mai bună, viaţă mai bună. Vreau să îi inspir pe oamenii obişnuiţi să mănânce mâncare bună ( carne şi legume, carbohidraţi şi, de asemenea, din când în când, delicioase reţete speciale, pe care să le prepare singuri sau cu familia). Când mă uit în jur şi văd rata în creştere a obezilor şi a celor bolnavi din cauza mâncatului nesănătos, sunt trist şi mânios, fiindcă ştiu că totul ar putea fi prevenit prin educaţie. Oamenii au nevoie de educaţie culinară şi de câteva cunoştinţe despre gătit ».
(http://www.huffingtonpost.com/2012/04/28/jamie-oliver-food-revolution-day_n_1461430.html)

Mai multe despre ceea ce se întamplă în lume în acest weekend, găsiţi pe site-ul Food Revolution Day, unde ne-am înscris şi noi, cu acest eveniment. Vom adăuga un reportaj post-event. http://www.foodrevolutionday.com/

Vă aşteptăm să petrecem împreună, de Food Revolution Day !

Cum stimulăm creativitatea copilului?- 2

Reportaj de la o grădiniţă din Helsinki

In grădiniţa din Helsinki copiii m-au intâmpinat încă de la intrare şi mi-au spus cum îi cheamă, prietenoşi, calzi şi naturali. Apoi mi-au arătat dulăpioarele lor. Pe ele era fotografia lor, uneori alături de părinţi, şi un desen. Am intrat imediat în această atmosferă intimă. Prin semne şi câteva cuvinte simple în engleză le-am spus cum mă cheamă şi de unde sunt. Eram cu toţii relaxaţi şi dornici de comunicare. Spaţiul era astfel amenajat încât să o încurajeze. Nu se striga, vocile erau calme, proporţiile lucrurilor şi încăperilor erau armonioase, spre mici. Era o grădiniţă mică. Dar dimensiunile ei erau plăcute prin căldura detaliilor. Ceea ce mi-a amintit că cei mai buni designeri sunt nordicii, iar Finlanda are o tradiţie în acest sens. Toate obiectele erau armonizate cromatic. Majoritatea erau din lemn, cu colţuri rotunjite, în tonuri natur sau pastel foarte deschis: scaunele, mesele, dulăpioarele. Pe hol, m-am uitat cu interes la ramele tablourilor cu reproduceri de grafică pentru copii, la abajururi, perdele şi containere. De asemenea, la numeroasele aviziere cu foi scrise de mână- un circuit al comunicării între educatori şi părinţi. Tare frumoase obiectele, îţi venea să le iei acasă. Simple, clasice, fără pretenţii. Toate spaţiile erau de lucru, dar şi de confort. Copiii lucrează/se joacă în grădiniţele din Finlanda şi pe textura de jos –unde se află un fel de linoleum gros, uşor de curăţat, mat şi în tonuri deschise, uni sau din contră, negru, încurajând jocurile cu materiale şi materii deschise la culoare. Un element desconsiderat în grădiniţele noastre, din păcate, de aceea şi numărul şi diversitatea jocurilor şi materialelor sunt limitate. Pe pereţi, lucrările copiilor erau expuse încă de la nivelul înălţimii lor şi arătau imaginativ şi original.

Carte despre oraşul Helsinki, pentru copii. Sunt prezentaţi inventatori şi invenţii, sub forma unei poveşti de bandă desenată.

Carte despre oraşul Helsinki, pentru copii.
Sunt prezentaţi inventatori şi invenţii, sub forma unei poveşti de bandă desenată.

Metoda se face simţită în orice detalii. Mi-au plăcut ferestrele impecabil de curate, prin care pătrundea nestingherită lumina. Nu erau obturate de nimic, de perdele sau aplicaţii. Lumina din grădiniţă era ea însăşi un spaţiu de lucru, de explorare şi reflecţie câştigat. Prin ferestre se vedea o grădină bogată, cu flori, tufişuri şi copăcei. Am ajuns în sala de mese, unde unii copii mâncau. Educatoarele –nu aveau uniformă!- mâncau la măsuţe împreună cu ei. Pe cei mai mici, de 1-2 ani, îi ţineau în poală. Copiii erau calmi, disciplinaţi, ascultând ce li se spunea. Mirosea bine, proaspăt.

In sala unde am stat- în care avea loc un atelier de teatru al unor actriţe din Austria- prin parteneriatul grădiniţei cu Centrul Cultural Annanatalo şi în cadrul proiectului european „Small size, big citizens”- era şi un fel de corp de bibliotecă mobil, de 50 cm înălţime, cu câteva cărţi. Copiii le ştiau pe de rost, am observat, şi se jucau cu ele- le deschideau, comentau, priveau imaginile. Cărţile erau la îndemână, la propriu.
Un stâlp fusese pictat până sus şi închipuia globul pământesc- iată o folosire creativă a spaţiului. In altă clasă, de tavan atârnau şi se roteau uşor diverse instalaţii făcute de copii. Deci şi tavanul poate fi folosit, m-am gândit cu plăcere.
Vizita mea a durat maximum 2 ore, dar imaginile mi s-au întipărit cu o acurateţe şi o forţă de neşters. Grădiniţa de cartier din Helsinki avea o atmosferă de calitate şi autenticitate care m-au bucurat mult. Am regăsit acolo ceea ce îmi place să fac sau să evoc la atelierele mele: pernuţele şi statul în cerc –Circle of Time- , dialogul blând şi cald, obiectele frumoase, creaţiile personale, minimalismul, lumina, cărţile, plantele/natura, numele copiilor şi imaginea lor prin ecusoane şi fotografii sau desene, relaţia respectuoasă cu copiii. Educaţia avea legătură şi cu sufletul copiilor, şi cu relaţia cu ei ca persoane. Iar spaţiul nu era decorativ, declarativ sau demonstrativ, ca în alte părţi, ci simplu, funcţional, aerisit, luminos, liniştit.

Gradinita din Helsinki.

Gradinita din Helsinki.

Vorbind de creativitate, acesta consider că este un loc unde ea poate fi stimulată. Lumina, spaţiul de lucru generos şi divers, spaţiul de expunere suficient. Un spaţiu care poate fi re-organizat in funcţie de necesităţile de lucru, în grupe mici sau mai mari. Pe scaune, pernuţe, pe jos sau în picioare ori la masă. Cu materiale de toate felurile, inclusiv din cele care fac „mizerie”: frunze, beţe, pământ, nisip, apă, făină, seminţe, etc.

Există o mare receptivitate a sistemului educaţional din Finlanda- în ciuda nivelului său de top sau tocmai de aceea- către alte abordări şi teorii asupra educaţiei, în special faţă de metoda Reggio Emilia.
Teoreticianul metodei de învăţare Reggio Emilia, Loris Malaguzzi, spunea: „Acordăm o mare valoare spaţiului, mediului, considerându-l o forţă motivantă şi aptă să inspire relaţii, opţiuni, situaţii emoţionale şi cognitive, care dau copilului o stare de confort şi siguranţă.”

Este ceea ce am regăsit, în imagini, cu explicaţii, şi pe acest site:
http://www.letthechildrenplay.net/2010/05/beautiful-learning-spaces-in-reggio.html

Insă pentru ca spaţiul să devină unul creativ este nevoie ca adultul să fie la fel, creativ. Nimic din ce este sau se petrece acolo nu există întâmplător şi fără acoperire.
Conform cercetării organizaţiei belgiene F.R.A.J. E., citată şi în capitolul 1 , „pentru ca creativitatea copilului să fie respectată, iar imaginaţia să i se dezvolte, este necesar ca el să întâlnească adulţi a căror imaginaţie este vie.” 1. In următorul capitol, al-3-lea, mă voi referi exact la acest aspect: cum pot adulţii să devină creativi, pentru a oferi copiilor condiţii bune de dezvoltare şi învăţare?

In mod evident, cine nu ştie trebuie să înveţe, să afle. O cale bună este să trăiască experienţe noi, în locuri noi. Iată o grădiniţă din Anglia, care menţionează (cu mândrie!) chiar pe site-ul său, că viziunea ei a fost influenţată de metoda Reggio Emilia, în urma vizitei directorului său în Italia. http://merrygoroundnursery.co.uk/reggio-approach

– va continua-

––-
1. Citat din “How can we develop the young child’s creativity through the continuing education of adults?”, Isabelle Chavepeyer şi Carine Lesage, F.R.A.J.E-Centre de Formation Permanente et de Recherche dans les milieux d’Accueil du Jeune Enfant, din volumul: “Small size, A space to Grow”.