Copilăreşti şi părinteşti- în 25, 30 şi 31 mai

Duminică 25 mai, ora 11, la atelierul CUIBUL DE RÂNDUNELE, de la Grow Up Kindergarten, spunem Căsuţa ursuleţului Winnie Pooh, după A.A. Milne, cuprinzând adaptarea unor capitole din partea a patra. Dornici să îl ajute pe Aiurel, singurul dintre ei care nu avea un adăpost călduros, Winnie şi Purceluş îi construiesc o casă.
Arterlier cu Winnie

Pentru familii cu copii de 2-6 ani. Biletul: 40 lei/copil insoţit. Familie cu doi copii : 60 lei.

In cartea Winnie Pooh, apărută în 1926, A.A. Milne a creat unele dintre cele mai faimoase personaje ale literaturii pentru copii din secolul XX: ursuleţul Winnie, Purceluş şi măgăruşul Aiurel. Povestea a fost inspirată autorului, de jucăriile de pluş ale fiului său, Christopher Robin, care apare şi el, în carte. Pentru ilustraţiile versiunii originale, Ernest H. Shepard a mers în Pădurea Ashdown din East Sussex, Anglia. Aşa s-a născut Pădurea de o sută de acri, locul unde se petrec întâmplările.

Povestea despre Winnie şi prietenii săi încurajează gândirea pozitivă, empatia, recunoştinţa, rezolvarea creativă a problemelor, importanţa educaţiei. Ne stimulează să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieţii şi să fim noi înşine, oricât de diferiţi am fi. Nu în ultimul rând, ne îndeamnă să savurăm, alături de copii, clipele de relaxare.( http://www.quirkbooks.com/post/ten-things-winnie-pooh-taught-me-about-life)

In partea a doua a atelierului, vom face căsuţe din cutii de carton. De asemenea, ne vom juca cu ursuleţi de pluş. Ii invităm pe copii să vină cu ursuleţul preferat.

Din cuprinsul activităţilor de săptămâna viitoare:
Vineri 30 mai, ora 18, Librăria Bastilia, la atelierul DEGETARUL FERMECAT, spunem, într-o interpretare nouă, povestea Mica Sirenă, după H. Chr. Andersen.

Sâmbătă 31 mai, ora 11, lansăm la Grow Up Kindergarten, Artelier D Parenting, cu tema Inteligenţa emoţională în educaţie şi învăţare, pentru părinţi cu copii de 3- 10 ani, susţinut de Monica Nicolae, Atelierul lui Pixie – dezvoltare personală pentru copii şi Daniela Mişcov, Artelier D. Discutăm despre Gestionarea emoţiilor, Importanţa exprimării emoţiilor adultului în alfabetizarea emoţională a copilului, Cum pot fi învăţate emoţiile prin poveşti, Tipuri de discuţii şi abordări ale poveştilor pentru stimularea empatiei.
Prezentăm, în parteneriat cu editura Curtea Veche Publishing, cartea Inteligenţa emotionala în educatia copiilor, cu focus pe capitolul „Ce-ar face sau ce-ar spune un erou?” Odată cu rezervarea ne puteţi trimite întrebări pe temele de mai sus, pe care le vom include în program. Activitatea are un caracter interactiv şi aplicativ, conform profilului unui atelier.

Teatru cu poveşti şi jocuri

Broscuţa din Oraşul verde, o poveste ecologică, din cuburi şi jucării

Sîmbătă 26 aprilie, ora 11, la GrowUp Kindergarten, în cadrul atelierului creativ de poveşti & natură CUIBUL DE RÂNDUNELE spunem o poveste originală, , cu ocazia Zilei Pământului: Broscuţa din Oraşul verde. O poveste ecologică, inspirată de întâmplări adevărate .O poveste spusă cu ajutorul teatrului de păpuşi, din cuburi şi jucării.
Pentru familii cu copii de 2-6 ani. Biletul : 40 lei/copil insoţit. Familie cu doi copii : 60 lei.
Rezervări : artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com

broscuta foarte verde

« A fost odată o broscuţă verde cu ochi rotunzi, burtică galbenă şi galoşi roşii. Trăia printre frunzele grase de untişor, ştevie şi leurdă, pe malul unei bălţi, într-o căsuţă răcoroasă de noroi. „Pleasc, pleosc” se auzea toata ziua, de la galoşii mari ai broscuţei, care lipăia în drumul ei spre apă şi înapoi.”

Broscuţa Verzişoara şi prietena ei Albăstriţa (cunoştinţele noastre de anul trecut, din Poveste de colorat) sunt nevoite să lase în urmă totul, din cauza poluării şi a schimbării drastice a mediului. Pădurea a dispărut, balta a fost secată, iar singura lor şansă de supravieţuire este să găsească un loc verde. Pe drum, se întâlnesc cu Popic popândăul, care li se alătură. Lanului unde trăia i-a luat locul o fabrică. Ajung în Oraşul verde, unde vor începe o viaţă nouă.

Albastrita
După poveste, ne jucăm cu jucării şi cuburi, construind case, chiar un oraş.
In partea a doua a activităţii creăm o broscuţă din carton reciclat şi sădim un pom.

Acceleratul de primăvară, o poveste cu mişcare

Duminică 27 aprilie, ora 11, la Sandra Afterschool, teatru-atelier după poezia lui George Topârceanu, Acceleratul de primăvară. Avem un mic spectacol de teatru de păpuşi, urmat de improvizaţii teatrale, pe tema tren, mişcare, întâmplări, personaje. Primul spectacol de teatru cu copii. Pentru familii cu copii peste 3 ani. Bilet: 25 lei/copil insoţit. Rezervări : artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com

„Fagul Dragu – Poveste mai ciudata nu am pomenit. Nu înţeleg de ce oamenilor le place de monstrul ăsta, acceleratul.
Melcul Doru – Nici eu nu ştiu sigur. Poate pentru că le place să se mişte încolo şi încoace.
Fagul Dragu – Mie nu-mi place. Eu vreau să stau într-un loc.”
Afis acceleratul

In luna mai, sărbătorim Food Revolution Day, cu două evenimente, unul pentru oameni mari, în 16 mai, ora 20, al doilea pentru familii cu copii de la 3 ani, în 17 mai, ora 10.

Pe 16 mai, ora 20, Suit & Tie Cooking Night: FROG & Food Revolution Romania vă provoacă să gătiţi ca Jamie Oliver, Gordon Ramsay sau Heston Blumenthal. Iar pe 17 mai, ora 10, vă invităm la Grand Breakfast Party. La Grădiniţa Grow Up, petrecem şi copii chef admirăm, cu ocazia unei demonstraţii culinare extraordinare. Amănunte săptămâna viitoare, în Newsletter şi pe paginile facebook Food Revolution Romania, FROG şi Grow Up Kindergarten. Primul nostru sponsor oficial: Biovivo.

In data de 31 mai, lansăm primul Artelier D parenting, cu tema Inteligenţa emoţională.Va fi de-adevăratelea un artelier, cu poveşti, întrebări şi activităţi practice. Vom folosi materiale documentare în premieră şi vom prezenta cărţi de interes.
Nu în ultimul rând, continuăm în luna mai, Poveştile europene, cu Belgia, şi Degetarul fermecat, cu Mica Sirenă.

Ziua Pământului la Bucureşti, cel mai poluat oraş din UE

Mâine 22 aprilie se sărbătoreşte Ziua Pământului. O zi dedicată planetei, casei noastre. Pe tot globul vor avea loc acţiuni menite să educe sau să salveze viaţa oraşului, să protejeze clima.

Astăzi mai mult de jumătate din populaţia lumii trăieşte în oraşe. Clima este profund afectată, astfel că oraşele trebuie să găsească soluţii de adaptare, soluţii verzi. Tema Zilei Pământului de anul acesta este „Oraşe verzi”. Cum putem aduce mai aproape de natură oraşele, reducând consumul şi efectele lor negative asupra mediului? In Adelaide, Australia, s-au introdus autobuze cu energie solară; în Sommerville, USA, se face agricultură urbană; în Boston, doctorii prescriu folosirea bicicletei.

http://www.earthday.org/greencities/success-stories/

E instructiv să citeşti poveşti de succes despre alte oraşe şi să reflectezi la situaţia din oraşul Bucureşti. Poate merită să ne reamintim faptul că oraşul nostru este considerat unul dintre cele mai poluate oraşe din Europa, este chiar pe locul 1 in Uniunea Europeană la capitolul poluare! http://www.mediafax.ro/social/bucurestiul-locul-i-in-topul-oraselor-poluate-din-ue-2583465

« Potrivit datelor colectate de staţiile de monitorizare, principala sursă de poluare a Capitalei o reprezintă traficul rutier, responsabil pentru circa 70 la sută din impurităţile din aer. » Interesant, nu-i aşa ? Pe scurt, maşinile.
papadia mea plan apropiat

Noi ce facem în Bucureşti ca să reducem gazele toxice şi consumul, ca să reciclăm mai mult? Răspunsul ar trebui să ne intereseze pe toţi. Mai ales că în acest oraş maşinile par mai numeroase decât pietonii, spaţiile verzi se reduc văzând cu ochii, ocupate de terase şi restaurante, accesul bicicliştilor este limitat şi riscant (doar o mică parte din străzi au marcaj pentru acces biciclete), trotuarele sunt transformate în locuri de parcare, iar din parcurile pentru cei mai mici pământul, iarba şi nisipul au dispărut, în favoarea unor plăci artificiale, care miros ingrozitor atunci când vine căldura şi le incinge ca pe nişte reşouri (parcuri pentru copii de peste 6 ani nu prea există, iar pentru cei şi mai mari, pre-adolescenţi, nici nu mai zic).

4 poveşti în aer liber, în parteneriat cu Sandra Afterschool, în parcul Titan. In săptămâna Şcoala Altfel, aprilie 2014.

4 poveşti în aer liber, în parteneriat cu Sandra Afterschool, în parcul Titan. In săptămâna Şcoala Altfel, aprilie 2014.

Toate acestea au efect şi asupra stării de sănătate: se face tot mai puţin sport (conform unor statistici recente, 60% dintre copiii din oraşele noastre nu fac sport!), oamenii sunt tot mai sedentari, mai obezi, mai depresivi şi mai bolnavi, începând cu vârsta copilăriei. Numărul cazurilor de astm la copii s-a înmulţit îngrijorător. Astmul este cauzat de poluare şi mizerie, de avalanşa substanţelor chimice în defavoarea celor naturale. Nu ne mai lăsăm copiii să se joace în pământ (o activitate sănătoasă şi importantă în dezvoltarea firească a copilului), fiindcă e “murdar”, în principal, de la excremente de câine. Suntem mari iubitori de câini, dar nu adunăm mizeria pe care o fac, ci o lăsăm peste tot, aşa că o luăm pe pantofi şi o aducem şi în casă. Toate acestea sunt însă minore în comparaţie cu noxele eliberate în atmosferă de maşinile din Bucureşti, cărora an de an li se creează drumuri tot mai largi şi mai sofisticate. Spre deosebire de restul Europei, unde accesul lor în oraş este limitat, atât fizic şi tehnic, cât şi prin taxe tot mai piperate.

Se întâmplă în ultima vreme în Bucureşti şi lucruri bune: sunt plantaţi copaci, oamenii se îngrijesc de grădina din jurul blocului, nu se mai aruncă gunoiul pe geam, a apărut timid dar cu persistenţă, categoria bicicliştilor, oamenii devin atenţi la reciclare (hârtie, pet-uri, pungile de plastic), iar educaţia ecologică se face simţită tot mai mult.

Grădina dintre blocuri în cartierul Titan, o iniţiativă privată.

Grădina dintre blocuri în cartierul Titan, o iniţiativă privată.

Atelierul Cuibul de rândunele, de la Grow Up Kindergarten, de sâmbătă 26 aprilie, ora 11, este dedicat Zilei Pământului, fiind inspirat de tema Oraşului Verde. Vom spune o poveste şi vom sădi un pom. Un gest simplu, dar fundamental. Un pom înseamnă viaţă şi cu el începe educaţia despre natură. Povestea „Broscuţa din Oraşul verde” continuă intâmplările din „Povestea de colorat”, de anul trecut, despre broscuţa Gălbeniţa şi pasărea Albăstriţa. Broscuţa s-a făcut din galbenă, verde şi a ajuns în oraş, într-un oraş verde, unde animalele, plantele şi protejarea naturii se află pe agenda conducătorilor oraşului. Aşa cum se întâmplă în ţările nordice, Suedia, Danemarca şi Finlanda. In aceste ţări, oraşele par o prelungire a pădurii şi invers, un capăt al pădurii se continuă în oraş. Accesul maşinilor este limitat, bicicliştii sunt în largul lor, iar reciclarea şi consumul cu grijă al resurselor sunt o temă vizibilă peste tot.

In mitologia românească, broasca este un animal foarte important. Ea are legătură cu apa, cu viaţa. Este protejată şi considerată un animal sacru, la fel ca ariciul şi albina. Povestea noastră se inspiră din legende, poveşti şi zicători populare româneşti, doar decorul este urban. Este o poveste cu mesaj despre natură. Un mesaj de care avem nevoie. Fiindcă avem nevoie de aer şi apă.

Pepi Pepenaşul sau bucuria de a te juca afară

Actriţa Ana-Maria Caliţa este creatoarea lui Pepi şi a celorlalte păpuşi din spectacol.

Actriţa Ana-Maria Caliţa este creatoarea lui Pepi şi a celorlalte păpuşi din spectacol.

Duminică 16 martie, ora 11- spectacol atelier creativ Pepi pepenaşul, la Sandra Afterschool, str Liviu Rebreanu nr. 30A. O poveste despre descoperiri şi bucuria de a te juca afară.
Teatru de păpuşi şi geometrie: inspiraţi de forma pepenaşului, învăţăm cum arată o semilună,
un triunghi şi un dreptunghi, pictându-le şi combinându-le după inspiraţie, aşa cum fac artiştii.
Cu Ana- Maria Caliţa şi Daniela Mişcov. Biletul: 25 lei/copil însoţit. Durata: 1 oră.
15 locuri.

“Vreau să deschid fereastra şi să mă uit afară ! Oare lumea o fi tot aşa roz ca în căsuţa mea rotundă?” Pepi Pepenaşul

In programul viitor

Sâmbătă 22 martie, ora 11, la  Librăria Bastilia, Descoperim Spania artelor şi coridelor, în cadrul Atelierului de comunicare POVEŞTI EUROPENE, pentru copii de 6-10 ani.
Aflăm despre viteazul El Cid, despre cele 44 situri culturale din patrimoniul UNESCO, despre meşteşuguri şi tradiţii, cât şi despre comuna rădăcină latină. Avem şi un concurs cu premii, iar alături de noi se vor afla cărţi de la Editura Gama.

Evantaie

Evantaie într-un magazin din Madrid.

Duminică 23 martie, ora 11, în cadrul Atelierului de lectură şi natură CUIBUL DE RÂNDUNELE de la  GrowUp Kindergarten, vom spune o poveste despre un grup de prieteni din grădină, printre care şi o păianjenă, Carlota. Scenariu inspirat de celebrul roman Charlotte’s Cobweb, de E.B.White. Vom afla lucruri uimitoare despre spirale minunate ale naturii, precum pânzele de păianjen, tema noastră de lucru creativ. Cu acest atelier vom încheia poveştile lunii martie.

Pentru programul Şcoala Altfel oferim seria de Poveşti europene : Descoperim Franţa gourmet ;  Descoperim Germania eroică şi artistică ;  Descoperim Italia inceputurilor ; Descoperim Grecia mitologică ; Descoperim Finlanda prin povestea câinelui de reni Biggo. Ateliere de educaţie culturală, pentru copii peste 6 ani.

In săptămâna 7-13 aprilie, pregătim pentru grupul de vârstă mică un proiect de activităţi creative în aer liber şi de grădinărit, la GrowUp Kindergarten.

Vestitorii primăverii vin pe 1 martie

Atelierul  de poveşti şi natură CUIBUL DE RÂNDUNELE debutează sîmbătă 1 martie, ora 11, la GrowUp Kindergarten, str Rândunelelor nr. 13 ( zona Piaţa Alba Iulia). Activitate recomandată pentru părinţi cu copii între 2 şi 6 ani.

Taxa este de 40 lei/copil însoţit, care se achită la sosire, iar participarea se face pe bază de rezervare prealabilă la adresele: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com, office@growupkindergarten.ro,
tel. 0724 554 199 sau 0723 626 711.
Pentru familia cu doi copii taxa este de 60 lei.

Spunem povestea originală  Rândunelele au venit acasă!, despre revenirea frumoaselor zburătoare din ţările calde şi construirea cuibului, la marginea unei păduri ameninţate de defrişare. Mama rândunică şi tata rândunel sunt ajutaţi de un tei şi un arici, să-şi construiască un cuib rezistent. La puţină vreme,  în căsuţa cea nouă se întâmplă o minune: apar cinci pui.
O poveste din lumea de azi, cu nelinişti şi speranţe, despre prietenie şi dragoste.

Admirăm cuiburi de diverse forme, culori şi mărimi şi construim, la rândul nostru, din materiale reciclabile şi lut, un cuib. Invăţăm să protejăm păsările şi să le ajutăm să-şi facă mai uşor cuibul.

„Intr-o epocă în care cunoaştem lumea mai ales prin intermediul unei suprafeţe de sticlă- ecrane, ferestre, parbrize- păsările sunt o conexiune vitală cu lumea naturii. In mod extraordinar,  păsările zboară peste tot şi depăşesc orice bariere,  hrănindu-ne uimirea faţă de minuni. Thor Hanson (autorul cărţii: „Penele, evoluţia unui miracol al naturii”)

„Păsările sunt importante pentru că păstrează echilibrul între diverse ecosisteme: polenizează plantele, împrăştie seminţele, curăţă carcasele şi reciclează nutrienţii din pământ. De asemenea, ne hrănesc spiritul, ne semnalizează schimbarea anotimpurilor, ne inspiră creaţii artistice şi poezii, ne deşteaptă dorinţa de a zbura,  totodată, ne reamintesc că nu suntem numai noi pe acest pământ. Melanie Driscoll (Bird conservation for the Gulf of Mexico and Mississippi)

La atelierul CUIBUL DE RÂNDUNELE, aducem la viaţă poveşti, prin intermediul lecturii şi teatrului de păpuşi, urmate apoi de activităţi creative. Vom stimula curiozitatea copiilor pentru descoperirea naturii, începând cu spaţiul din jurul casei, grădiniţei, din oraş: copaci, flori, păsări, insecte, animale, cu accent pe protejarea naturii, conservare şi reciclare. In introducere, vom privi fotografii şi scurte filmuleţe documentare.

cuib pt site

Copacul dă viaţă

Copacul dă viaţă

Cele mai puternice amintiri din copilărie ale mele se leagă de vacanţele petrecute in mijlocul naturii. Un simbol fascinant al naturii, atotprezent şi in amintirile mele, este copacul. In copaci ne căţăram şi ne făceam căsuţă când eram copii. Ne plăcea să fim sus, in vârful copacului, să vedem departe, până la orizont şi să stăm printre ramurile lui verzi, unde aerul mirosea a fructe coapte şi unde se auzea zumzet de albine. Cum priveam in jos de-a lungul trunchiului vedeam cleiul portocaliu lucind in soare şi câte o ciocănitoare mai curajoasă şi flămândă, lovind scurt cu ciocul, după furnici. Jos, la poale-imi vine să zic, pentru că un copac e frumos şi majestuos ca un munte- era regatul furnicilor, care se plimbau prin crăpăturile scoarţei, ca pe bulevard. Când te apropiai de el şi il priveai atent, copacul de sus şi până jos era plin de viaţă, nu doar de viaţa lui, a trunchiului, a sevei, rădăcinilor, ci şi a tuturor fiinţelor care işi duceau viaţa in jurul lui, printre care şi noi copiii.

Aveam să aflu mai târziu că un copac nu are viaţă doar pentru el, el dă viaţă tot terenului din jurul său, prin rădăcinile sale, iar prin umezeală şi verdeaţă aduce ploaia şi echilibru în atmosferă. Văd acum, ca adult, că în locurile de unde dispar copacii de fapt dispare viaţa cu totul. Pământul devine gol, sterp şi se prăvăleşte la vale, mai ales unde sunt case şi vin asupra lor ploi torenţiale sau ape de la munte, năvală, şi iau totul în calea lor. Fiindcă au dispărut copacii care ţineau totul laolaltă, legat, solid.

Stau şi mă gândesc cum ar fi să merg la munte şi să nu mai fie copaci, iar în locul lor să fie doar străzi, câmp pustiu şi case….aşa cum văd tot mai des unde merg prin ţară şi mi se strânge inima. Am făcut întotdeauna popas lângă un pom, cu umbră bună. Nu cred că va fi dor vreodată cuiva să facă popas în mijlocul câmpului, sub soarele orbitor, aşa cum ne este tuturor dor de un popas lângă pădure, la umbră şi aer curat. Dar nu ştiu ce se întâmplă, parcă nu mai iubim pădurea…. De câte ori merg la munte, văd zeci şi zeci de camioane cărând harnice buşteni, mii şi mii, şi mă gândesc cu ingrijorare ce se va intâmpla cu muntele dacă dispar brazii, iar dacă dispar brazii, mă întreb unde vor merge veveriţele, urşii, de unde vom lua conuri de brad şi aer curat filtrat de frunzele lor? Cred că ar trebui să gândim la consecinţele fiecărei acţiuni pe care o facem, pentru că fiecare acţiune are efecte nebănuite, suntem toţi legaţi unii de alţii şi acţiunile noastre la fel. Dacă nu mai iubim copacii şi distrugem ireversibil pădurea, noi vom fi cei care vom pierde, laolaltă cu tot ce inseamnă calitatea vieţii noastre.

In jurul nostru au loc fenomene meteorologice şi de mediu tot mai grave, semn că natura reacţionează puternic la acţiunile profunde, cu impact negativ, ale oamenilor. Deseori fenomenele naturii provoacă pierderi de vieţi omeneşti sau afectează viaţa oamenilor, oamenii îşi pierd casele, agoniseala ori se imbolnăvesc cronic, din pricina poluării.

Când eram elevă în şcoala generală aduceam mereu ziare şi hârtii la şcoală şi eram mândră că fac ceva bun, ceva nu doar pentru mine, la fel gândeam noi, toţi copiii. Ştiam că hârtia se obţine din lemn de copac şi ne gândeam că, atunci când colectăm hârtie, salvăm nişte copaci de la tăiere.
In tot acest context dramatic de acum, cu defrişări masive şi împuţinarea văzând cu ochii a fondului forestier, Proiectul Şcoala pentru o Românie verde mi se pare nu doar necesar, ci chiar vital. Mai ales că în ultima vreme nu am mai citit sau aflat de nici o iniţiativă similară, de asemenea anvergură, care presupune nu doar acţiune, ci şi educaţie. Sunt sigură că toţi copiii implicaţi vor participa cu entuziasm, aşa sunt copiii, aşa eram şi noi. Mi-aş dori ca şi adulţii să fie la fel, căci de astfel de acţiuni depinde salvarea copacilor. Să ne gândim la copacii din viaţa noastră, să privim fotografiile făcute in natură, copacii sunt lângă noi, întotdeauna. Acum a venit momentul să fim şi noi alături de ei, acţionând concret.
Cred că a planta un copac este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poţi face intr-o viaţă. Un copac dă viaţă pământului, este casă pentru păsări, insecte, produce fructe pentru animale, şi mii de alte beneficii ne aduce, despre care învăţăm toată viaţa şi tot nu le ştim pe toate.

Acum vreo 4 ani am plantat cu fiul meu un măr grădină, dornică să contribui şi eu la salvarea copacilor. Mărul nostru a crescut, este mai înalt decât mine, privesc la el pe geam in fiecare zi şi mă gândesc că în câţiva ani va avea şi fructe, de care peste o vreme se vor bucura şi alţii. Să îi incurajăm pe copii să acţioneze pozitiv, să strângă hârtie pentru reciclat, să planteze copaci, căci lumea le va aparţine. Iar dacă lumea este verde, va fi o lume mai bună.

Daniela Mişcov