cover-artelier-mestesuguri-si-povesti

Artelier D povesti romanesti &mestesuguri

Sâmbăta 4 februarie, ora 11, la Nod Makerspace, Splaiul Unirii nr.160,  în cartierul Timpuri Noi, lansăm un proiect inspirat de povești și meșteșuguri românești. Va avea loc bilunar, sâmbăta. Prima sâmbătă din lună- pentru grupul 3-6 ani, a treia- pentru copii peste 7 ani. Prima poveste, o adaptare după  “Inul și cămeșa”, de Ion Creangă. Invățăm lucruri minunate despre IN și descoperim calitățile sale confecționând hăinuțe de păpuși. Facem păpuși fete și băieți din coceni de porumb, inspirate după modele tradiționale.

Artelier De povești românești și meșteșuguri este un concept al asociațiilor Artelier D, Proiecte pentru copii și Să învățăm meșteșugurile, care îmbină povestitul (storytelling-ul) și teatrul de păpuși, cu activități inspirate de meșteșugurile tradiționale românești.

Ne întâlnim într-un loc simbolic, Nod Makerspace (Splaiul Unirii nr.160, etajul 2), sediu al industriilor creative din cartierul Timpuri Noi, unde în perioada comunistă a fost centrul fabricii Industria Bumbacului. Ne bucurăm să putem continua astfel activitățile creative pentru familii în cartierul Timpuri Noi, lansate odată cu proiectul Timpuri Noi, oameni și povești, finanțat și dezvoltat prin programul Generator 2021.

Durata: aprox 1 oră și jumătate.

Pentru copii de 3-6 ani, în prima sâmbătă din lună; pentru copii de 7-10 ani, a treia sâmbătă din lună.

Taxa: 40 lei/familie cu un copil. 60 lei/familie cu doi copii.

10 locuri disponibile, pe baza de rezervare, la una dintre adresele artelierd@yahoo.com sau artelierdproiecte2012@gmail.com, ori 2016timpurinoi@gmail.com.

Nu se pot face rezervări telefonic și nu se iau in considerare participările de  pe paginile  de event ale platformei Facebook, care au doar rol de anunț și promovare.

Pentru alte informații ne puteți contacta la numărul: 0724 554 199.

papusi-hertea-1

Păpuși create de copii la țară, în anii 80, colecția Iosif Herțea

Bilunar, sâmbăta la ora 11, vom spune povești românești și vom crea păpuși și obiecte din lut, textile, lemn și alte materiale naturale. Va fi un atelier al artelor creative pentru întreaga familie. Ne inspiră materiile prime care au stat la baza creațiilor tradiționale românești.

Vom împleti mestesugul cu teatrul de păpuși,vom combina îndemânarea cu interpretarea și comunicarea. Vom redescoperi frumoase povești românești, de autor sau anonime.

Ne fundamentăm demersul pe concepția etnologului  Iosif Herțea  (născut în 1936 în județul Maramureș, deopotrivă muzicolog și compozitor de muzică de teatru, distins de UNITER în acest sens, în 1995 și 2004). I. Herțea a considerat întotdeauna jucăriile ca fiind de o mare importanță în educația copiilor cât și pentru studiul folclorului, https://cimpoiulsidiavolul.wordpress.com/2015/06/01/seriozitatea-jucariilor/

“Jucăriile, atât prin folosirea cât și prin facerea lor, împlinesc o funcție catartică derivată din satisfacția realizării jucăriei, împlinind nevoia cunoașterii de sine /…/

Prin caracterul lor ne-desăvârșit, jucăriile și confecționarea lor stimulează imaginația, căci ele pot fi dezvoltate, perfecționate. Copilul dobândește astfel și  cunoștințe asupra proprietăților diferitelor materiale (elasticitatea, rezistența în timp, etc) și a calității uneltelor de tăiat, perforat, etc. Copiilor li se dezvoltă astfel “analizatorii tactili, vizuali  și auditivi .” Iosif Herțea, capitolul Jucării sonore, din volumul  “Cimpoiul și Diavolul, O poveste adevărată a instrumentelor muzicale populare din România”, lucrare premiată de Academia Română în 2016 cu Premiul Ciprian Porumbescu pentru Etnomuzicologie.

Rugăminte

Intrucat Artelier De povești românești & meșteșuguri presupune cheltuieli pentru materiale si pregatire minuțioasă raportate la un număr restrâns de locuri, avem rugamintea să faceti rezervarea numai daca sunteți siguri că veți putea participa. Rezervarea se poate face numai pe email, cu precizarea numelui și vârstei copilului. Cu regret vă spunem că anularea nejustificată a rezervării sau neprezentarea fără anunțare prealabilă duc la pierderea locului la atelierele din 2017. Sperăm să ne înțelegeți că o facem tocmai pentru buna desfășurare a acestei activități și vă mulțumim.

Calendar:

Martie

Casuța din oală, poveste populară . Facem păpuși și podoabe din lut si lemn.

Aprilie

Povestea rândunicii, legendă populară. Facem instalații mobile cu păsări.

Mai

Balaurul cu douăsprezece capete, după Petre Ispirescu. Facem măști cu monștri, din elemente textile și plante.

Vă așteptăm cu drag.

papusi-hertea-2

Păpuși din colecția Iosif Herțea

 

 

 

cropped-atelier-aprilie-2013-povestea-unei-seminte.jpg

Jocuri de papusi

 Istorie şi direcţii noi în teatrul de păpuşi din România,

Cercetare aparuta in limba franceza, in revista universitara reCHERches, no 16, primavara 2016, trad. Hélène Lenz, Presses Universitaires de Strasbourg

Daniela Mişcov, Artelier D, Proiecte pentru copii

  1. Inceputuri

 Jocurile de păpuşi îşi au locul lor în antropologia românească, începând cu cele confecţionate din lut, în scopuri magice şi ajungând la cele din lemn şi fibre naturale şi textile, în scop ludic.

Cele mai importante (ca semnificaţie în lumea satului) păpuşi sunt însă cele care fac parte din ritualurile magice populare, precum Caloianul, Pluguşorul, Steaua, Capra.1

In secolul al XIX-lea păpuşile cunosc o evoluţie semnificativă, în cadrul unor spectacole populare, odată cu dezvoltarea capitalismului şi pătrunderea unor influenţe urbane,  pe două filiere, una orientală (astfel pătrunde în Ţările Române,  teatrul de umbre turc, Karagöz) şi cea de sorginte germanică, din Austria.2

  1. Origini personale: jocurile copilăriei

 Precum mulţi din generaţia mea, având părinţi cu origini ţărăneşti, mi-am petrecut copilăria atât la oraş –în Bucureşti, cât şi la bunicii de la ţară (într-un sat din zona de deal, judeţul Dâmboviţa), astfel că jocurile cu păpuşi au însumat caracteristici ale ambelor zone. Jocurile şi păpuşile erau adaptate acestor doua spaţii. La oraş, jucăriile şi păpuşile erau cumpărate de la magazin în cea mai mare parte. Lor li se adăugau diverse obiecte din casă pe care noi copiii le foloseam creativ.

Obiecte casnice, de la bucătărie, din balcon, de la baie: preşuri, capace şi diverse recipiente din sticlă sau din ceramică. Păpuşile primeau costumaţii noi, din bucăţi textile reciclate creativ din casă, de la haine care nu mai erau purtate. Cele mai populare jocuri erau cele sociale, cu păpuşile „la doctor, la şcoală/grădiniţă, sau la masă, a căror sursă de inspiraţie erau propriile noastre întîmplări de copii. Aceste jocuri aveau o desfăşurare lungă, in serial, iar pe parcursul zilei, acordam, de asemenea, jocului mult timp, compunând minuţios decorul, recuzita, oriunde ne jucam, acasă-in casă, sau afară, mai cu seamă, pe lângă bloc, unde aveam un preş. Pe acest preş, incăpea acest intreg univers de jucărie. Fiecare colţ era alocat unui spaţiu socio-profesional: casă, cabinetul medicului, bucătăria, etc. Fetele se jucau intre ele, iar băieţii intre ei. In cazul meu, având un frate, ne jucam impreună, combinând jocurile de păpuşi cu cele cu maşini şi construcţii. Ne mai plăcea foarte mult să ne facem un ascunziş, o casă a noastră, pe care o improvizam din ziare lipite intre ele (inchipuind pereţii), sub o masă de lemn pătrată. O variantă a ascunzişului era in balconul bunicilor, in acelaşi stil, lipind ziare de jur imprejur pentru a ne delimita propriul spaţiu, poate şi pentru a impiedica accesul adulţilor in casa noastră.  După câte am aflat astazi, colibele noastre de copii semănau tare mult cu colibele africane- un spaţiu restrâns, improvizat, dar foarte bine organizat.

Păpuşile pe care le foloseam in jocuri, la ţară, erau diferite, de asemenea,  si jocurile. La ţară ne jucam in copaci sau pe sol, printre ei. Sus, în vârf, între câteva crengi, ne improvizam un „post de observaţie şi de transmisie”. Fiecare copil avea copacul său, pe care il „conducea”, ca un capitan, vaporul. In ceea ce priveşte copacii, totul ne interesa la ei: cleiul care se forma pe scoarţa sa, pânzele de păianjen, iasca care i se prindea de trunchi, furnicile care circulau pe trunchi in sus şi  jos, ca pe autostradă, trunchiul cu scorburi, crengile- pe care ne cataram. Sus, la nivelul coroanei, observam alte lucruri interesante: drumul albinelor şi fructele pe care le alegeau, traseul fluturilor albaştri şi albi (foarte rari, cei portocalii), şi culorile frunzelor bătute de soare. Cu frunzele ne jucam mult şi divers: ne făceam coroniţe (cu florile), puneam una peste alta frunzele şi spuneam că sunt teancuri de bani, noi fetele le adunam in sân ca să ne prefacem „mai mari”, sau „făceam ciorbă” in resturi de vase de lut-puneam noroi, petale, etc. Jocurile de la ţară erau inspirate de natura inconjurătoare şi aveau legătură cu anotimpul şi diversele munci agrare. Când se punea iarba la uscat, ne aruncam în fân; când se coceau fructele- observam drumul albinelor şi ne transformam noi inşine in copaci umblători. Umblînd desculţi, fructele coapte şi căzute la pământ ni se lipeau de talpă, unde formau un fel de strat lipicios şi parfumat. Legam intre copaci o sfoară şi cu ajutorul ei, ca un telegraf, ne transmiteam ştiri, sub formă de fructe. Când se cocea porumbul, atunci era regalul. Ne făceam păpuşi din coceni de porumb, pănuşi şi mătase. Frunzele de porumb erau flexibile dar şi rezistente, cu ele legam elementele. Mătasea de porumb era fină, frumos colorată şi parfumată, ea reprezenta părul Din cocenii de porumb făceam şi covergi- un fel de colibe, aşa cum fac astăzi din crengi, cei care merg prin pădure. Am văzut recent o fotografie (pe Wikipedia) cu o păpuşă din pănuşi a indienilor americani, seamănă enorm cu păpuşile noastre de când eram copii. Până la urmă este explicabil, fiindcă porumbul era principala plantă a unor societăţi tradiţionale dezvoltate in mare măsură, in jurul său.

4

Grădina copilăriei mele

Fiecare teritoriu de la ţară era diferit şi ne provoca să-l descoperim in moduri diverse: in grădină erau copacii, fructele şi frunzele, deasupra- cerul cu nori. Pe toate le obsevam, le trăiam prin jocurile noastre, erau incluse in ziua noastra de joaca. In câmp erau lanurile de porumb, aracii de fasole, buruienile (cu fascinantele plante inţepătoare: scaieţii ,din care ne făceam broşe şi epoleţi; şi ciulinii- uriaşi, cu flori spectaculos de frumoase şi viu colorate, brusturii- cu frunze mari şi aspre, ca nişte umbrele, urzicile- care ne luau mereu prin suprindere şi ne pişcau, mai ales că noi umblam desculţi şi in pantaloni scurţi.

la uliţă veneam cu felinarul, toamna, dovleacul nostru scobit şi luminat, atunci când se insera şi stăteam până târziu. Era o defilare de felinare şi un motiv de mândrie să-ţi arăţi creaţia, fiindcă fiecare dovleac era altfel. Examinându-le pe ale celorlalţi invăţam secrete noi, ca să il scobim fără să crape, să aibă ochi şi gură şi să fie înspăimîntător. Defilarea felinarelor era un moment important al toamnei şi semnul că vacanţa se incheie. Ne jucam sus in copaci, ne jucam jos pe pământ, pe preşuri, ne jucam pe malul apei, cu bete, nisip si pietre. Raul, ca pe toti copiii, ne fascina, in jocurile noastre combinam mereu apa cu pamantul si pietrele.

De-a păpuşile in zona rurala, la tara: Păpuşile de la ţară erau din coceni şi pănuşi de porumb sau din beţe şi frunze. La ţară ne jucam mai ales de-a bebeluşii, păpuşile făcute din porumb aveau un miros crud, dulce, care ne sugera acest joc. Iar scutecele erau din frunzele de porumb, lungi si cu textura netedă pe dos. Pentru scutece foloseam şi frunzele de dovleac, mari si catifelate. Cu frunzele de dovleac, absolut uriaşe, ne jucam şi de-a umbrela. Aveau o tijă lungă şi groasă, pe care o ţineam ca pe un mâner de umbrelă. Coroniţele de flori, umbrelele şi frunzele puse in sîn ne inspirau să ne jucăm de-a oraşul, eleganţa şi preocupările mai simandicoase ale orasencelor. Jocurile aveau legătură şi cu mâncarea, eram aproape de ea, de cum creştea şi se transforma, ne stimula imaginaţia. Amintirile din copilărie m-au inspirat să scriu un volum dedicat temei mîncarii din copilărie: „Povesti cu pofta buna”.3

Luckas gradina de arta

Artelier in aer liber la Gradinita Grow Up

Relatia noastra cu tot ceea ce ne inconjura era ludica. Totul ne incita, ne stimula curiozitatea si dorinta de a ne juca, de a crea, de a ne imagina. Imaginatia noastra era activata de spatiul unde traiam, in mijlocul naturii. Toate transformarile din natura si provocarile senzoriale ne inspirau si ne tineau intr-o stare de receptivitate extrema. Pe de alta parte, traiam fara graba, in calm si savurand complet ceea ce ne inconjura. Ma gandesc ca toate aceste experiente au alimentat izvoarele inspiratiei de mai tarziu: in relatie cu lumea inconjuratoare, cu experientele, cu arta si copiii. Ceea ce ne fascina la fel de mult ca natura, ca pe orice copil, erau adultii, cu felul lor tacticos de a le sti si de a le face pe toate. Incercam sa-i imitam in jocurile noastre de pretend play: casele, conversatia lor, cum aratau si cum se purtau. Intrucat nu calatoream si nu stiam cum este prin alte locuri, faceam acest lucru in imaginatie- ne inspira natura, mancarea, chiar si treburile gospodaresti erau o sursa de inspiratie. Mulsul vacii, tocatul frunzelor de dovleac pentru rate, culesul ciupercilor, fasolei, porumbului si al altor legume, dar si al fructelor- de pe jos sau din pomi, mersul cu caruta la moara, mersul cu bicicleta pentru micile cumparaturi de la magazinul satesc: paine neagra, zahar si sare, tocatul rosiilor prin masina, maturatul pe jos cu matura de nuiele, vopsitul gardului, curatatul grajdului cu furca si grebla (adultii nu erau hiperprotectivi cu noi si nu-si faceau griji prea multe ca ne putem accidenta, ne instruiau cu grija si ne aratau ce putem pati daca nu respectam indicatiile). Texturi, arome, forme de agregare, culori, nuante. Aceasta este sursa de inspiratie a artei:  materii, apa, pamant, sticla, metal, lut, piatra, fibrele vegetale si transformarile lor.

  1. Fundamentele jocurilor cu păpuşi

Jocurile cu păpuşi reprezintă baza jocurilor creative in majoritatea civilizaţiilor. In evoluţia copilului ele reprezintă o etapă importantă de dezvoltare şi socializare.

„Playing with dolls is basic to dramatic play. The roots of make-believe begin between 12 and 18 months of age. During this time, children start to use objects as symbols and imitate behaviors (Rogers and Sawyers 1988).” 4

  „Through creative play children develop the cognitive, social, physical, and emotional skills they will need to thrive. Playing with puppets, dolls, and animals that have been personified allows children to work through all kinds of social issues creatively. Forts, tents, and carefully hung sheets can create space for the creation of magical worlds. Costumes allow children to see the world through someone else’s eyes.5

 In egala măsură, ele contribuie la dezvoltarea limbajului şi gândirii logice. Privind in perspectivă, cred că o importantă achiziţie a jocului de păpuşi îl reprezintă educarea empatiei şi a cooperării în cadrul unui grup. Empatia reprezintă o capacitate de rezonanţă cheie cu cei din jur. Ea se educă incă din anii mici ai copilăriei. In acest sens, jocurile de rol au o mare importanţă în a arata ce simt alţii şi perspectiva lor asupra lucrurilor.  6

„True doll play begins about age 2 (Bronson 1995). Toddlers begin to talk to dolls, feed them, and tuck them into bed. Later children assume roles for themselves, beginning with the most familiar, mommy and daddy.” 7

Beneficiile jocurilor cu păpuşi sunt uriaşe: contribuie la dezvoltarea abilităţilor motrice fine, la dezvoltarea limbajului şi a abilităţilor sociale (cooperarea, ajutorul şi rezolvarea de probleme, rolurile sociale) Copiii  işi inţeleg mai bine locul şi rolul in lume. De asemenea, jocurile de păpuşi ii ajută pe copii să se exprime, să-şi elibereze tensiunile şi să facă faţă unor emoţii puternice, având  astfel şi rol terapeutic. 8

 Teatrul de păpuşi reprezintă un etaj superior al acestui joc, el oferind şi valoare estetică istoriilor, intâmplărilor, legându-le intr-un sens superior, deseori  asociindu-le cu morală.

Teatrul de păpuşi de la grădiniţă, realizat de educatoare impreună cu copiii, era una dintre activităţile importante. El completa ceea ce făceam noi copiii  singuri, in jocurile de la oraş sau de la ţară, adăugându-le teme noi, alte poveşti, materiale şi limbaje artistice: muzica, artele vizuale.Teatrul ne deschidea orizontul spre alte lumi, la care nu aveam altfel acces (călătoriile şi experienţele noastre erau exclusiv in interiorul graniţelor ţării), nu in ultimul rînd, ne deschidea apetitul spre lectură şi pasiunea pentru cărţi. Majoritatea celor din generaţia mea, deşi nu aveam o bibliotecă  cu literatură pentru copii acasă (literatura pentru copii se năştea şi se dezvolta odată cu noi, incepand cu anii 1960), am invăţat să citim inainte de a merge la şcoală.

Grădiniţa era un loc al activităţilor creative, despre care majoritatea avem amintiri puternice. In prezent, in grădiniţă, educatoarele nu mai fac teatru cu copiii, de regulă, ci invită trupe de teatru ambulante să reprezinte mici spectacole, pentru intreaga grădiniţă,  deci pentru aproximativ 100 de copii şi mai mult. Este o alternativă mai ieftină şi mai confortabilă pentru adulţi, pentru mersul la teatru, dar pentru copii, experienţa este inferioară- din pricina calităţii scenariului, lipsei unei relaţii autentice intre artisti si public ( cauzată de numărul mare de copii şi lipsei de pregatire a artiştilor) şi lipsei preocuparii de a educa gustul estetic.

2. Nevoia de o nouă relaţie cu copiii, de poveşti contemporane şi de ateliere creative

In anul 2012, cand am inceput activitatea de freelancer si am infiintat Artelier D, Proiecte pentru copii, se simtea acut in Bucuresti nevoia unor activitati artistice si creative concepute pentru copiii sub 6 ani, care sa raspunda unor criterii moderne si unei alte abordari a relatiei cu ei. Activitati care sa ia in considerare noua literatura pentru copii, datele psiho-comportamentale ale diferitelor categorii de varsta, un nou stil de teatru, mai aproape de nevoile copiilor contemporani. Teatrele de stat isi bazeaza repertoriul pe literatura clasica si se bazeaza inca pe mijoace artistice specifice anilor 70, spectacolele lor fiind asemanatoare ca stil, teatrului de opereta. Nu in ultimul rand, absenta unei relatii autentice cu publicul- fara cunoasterea nevoilor sale emotionale, a intereselor sale ,mai ales in contextul unor spectacole  in sali mari, de peste 300 de locuri, facea mai mult decat necesara aparitia unor forme alternative de teatru inspirate de o alta abordare, atat la nivelul regiei, cat si in ceea ce priveste conceptul artistic si realizarea papusilor.

In gradinite, singura forma de teatru accesibila apartine trupelor ambulante, care practica o forma de teatru de diverstisment, fara preocupare de a avea un dialog real cu copiii sau de innoire a repertoriului sau a mjloacelor artistice.

cover

Explorari senzoriale la Gradinita Grow Up, 2015

Pentru copiii de 1-2 ani nu exista in 2012, nicio forma de arta, la nivelul ofertei, cu exceptia programului Teatrului Ion Creanga: Educatia timpurie. Teatru pentru 0-3 ani, ale carui putine spectacole se dovedeau insuficiente. Cererea era si este mare, ea venind mai ales din partea parintilor cu studii superioare si informatii despre educatia moderna, care doresc sa isi expuna copilul de timpuriu, la diverse experiente artistice, asa cum se intampla in restul Europei.

Asociatia Artelier D, Proiecte pentru copii pe care o conduc propune o viziune noua pentru Romania, a conceptului de atelier creativ pentru copii, bazat pe dialogul artelor si interdisciplinaritate. Partea creativa a atelierului este puternic inspirata de activitatile copilariei mele, de relatia cu natura, pe care o observ cu mare atentie. De asemenea, ma inspira mult, din perioada activitatii in cadrul proiectului european Small size, big citizens 9, metoda de lucru Reggio Emilia. Ea se afla printre fundamentele inspiratiei mele.In cadrul asociatiei, desfasor ateliere de teatru pentru copii de la 1 la 12 ani. Pentru copiii de 1-2 ani, atelierele sunt inspirate de teatrul de obiecte, pentru cei de 2-6 ani, atelierele si micile spectacole sunt construite in jurul conceptului de teatru de papusi, iar pentru copiii de peste 6 ani nucleul il reprezinta teatrul dramatic si improvizatiile teatrale. In 2012, atelierele mele aveau caracter de unicitate, astazi situatia s-a schimbat mult, in sensul dezvoltarii acestui tip de oferta la un nivel fara precedent, atat in Bucuresti, cat si in majoritatea oraselor mari din tara. 10

Ana si pepenasul

Actriţa Ana-Maria Caliţa este creatoarea lui Pepi şi a celorlalte păpuşi din spectacol.

3. Artelier D: ateliere in spatii neconventionale

Obiectivele asociatiei  libere Artelier D, Proiecte pentru copii– infiintata in ianuarie 2012, sub umbrela careia am inceput sa organizez ateliere de storytelling si teatru-  a fost sa ofer mici spectacole de teatru inspirate de o noua literatura, care nu patrundea in teatrele institutionalizate.  Intrucat singurele institutii receptive la aceasta oferta au fost cele particulare, am creat un concept adecvat lor: minimalist, usor de asimilat in spatii neconventionale, cu activitati creative. Intrucat copiii si parintii stateau pe pernute, in cerc, aproape de spatiul nostru de joc s-a nascut un alt tip de relatie intre noi si public- calda, spontana, empatica. Sursa de inspiratie principala a atelierelor o reprezinta jocurile propriei copilarii.

1 articol

Teatru de papusi la Libraria Bastilia, 2013

Micile Miracole

 Primul atelier de teatru de papusi pentru cei foarte mici, care a debutat in februarie 2012, la Libraria Bastilia, s-a numit Micile Miracole. A fost un concept bazat pe teatrul de umbre, creat impreuna cu actrita papusar Beatrice Iordan. Pentru prima data in Romania teatrul de umbre se adresa astfel, programatic, copiilor sub 6 ani, mai précis celor de 2-5 ani, cu o poveste aleasa si spusa special pentru ei, din punctul de vedere al mijoacelor artistice. Prima poveste s-a numit Jocuri de umbre, creata special de noi, in continuarea unei prime parti sustinute in decembrie 2011 si ianuarie 2012 la Teatrul Ion Creanga si intr-o gradinita de stat. Desi atat de nou si cu un caracter experimental, atelierul a avut succes. Am continuat acest atelier vreme de 10 luni, spunand la Libraria Bastilia, in mansarda, povesti inspirate de cartile noi sosite in librarie sau de propriile lecturi: “Winnie melcusorul”, Annette Herzog; “Omi, omida mancacioasa” dupa Sheridan Cain si Jack Tickle; “Yummi, micuta papusa kokeshi”11; In prima parte a atelierului spuneam povestea, prin intermediul teatrului de umbre, asociind muzica pe banda sau interpretata live si diverse obiecte din librarie, in chip de décor: scaune tip cub, cuierul pom de lemn. La anumite povesti se doveau utile si proiectiile. In partea a doua, avea loc o activitate creativa, inspirata de poveste: pictura cu degetele, modelaj din plastilina, decorarea unei papusi din carton. 12

 

Jocuri de papusi

Decor de teatru de papusi la Gradinita Grow Up, 2015

 

Cuibul de randunele

 In februarie 2014 am primit invitatia de a sustine ateliere de storytelling si teatru de papusi la o gradinita particulara din Bucuresti: Grow Up Kindergarten. Am creat un concept deosebit, imbinand povestile inspirate de intamplari din natura si teatrul de papusi cu ecologia si cunoasterea naturii. Ca si pana atunci, teatrul de papusi a fost inspirat de jocurile de papusi ale copilariei mele: minimalist, cu obiecte usor de confectionat, pe principiul reciclarii creative, din hartie. Personajele si decorul au fost realizate din hartie si carton, iar lor li s-au adaugat obiecte din gradinita: scaune, mese, patuturi de jucarie, jucarii, papusi. Am spus aici “Winnie the Pooh”, “Peter Rabbit”, “Charlotte’s Web”, dar si povesti romanesti, originale- “Broscuta din Orasul verde”- sau adaptate dupa carti celebre romanesti: “Acceleratul de primavera”, dupa poezia “Acceleratul” de George Toparceanu si “Cele doua papusi din gradina”, dupa povestea “Luna Betiluna, Dora Minodora si gradina”, de Anamaria Smigelschi. Atelierele se adreseaza copiilor cu vaste de la 2 la 5 ani.  Dupa ce spun povestea, copiii vin si se joaca in spatiul amenajat, interactioneaza, exploreaza obiectele, papusile, materialele. Aceasta este o constanta a atelierelor pe care le organizez: flexibilitatea granitelor intre spectatori si spatiul de joc, dialogul, interactiunea.

In gradinite

 In aceasta perioada- 2012-2014- am sustinut si ateliere creative de teatru in gradinitele particulare si de stat, inspirate de povesti romanesti si germane sau scenarii personale: “Jocuri pe degete”, “Povesti in ciorapi”, “Aventurile unei seminte”. Toate aceste ateliere contribuie la dezvoltarea unei forme noi de teatru: minimalist, expresiv, modern, aparent sarac dar puternic inspirat de jocurile copiilor. O parte dintre povesti si activitati creative mi-au fost inspirate de copiii insisi si materialele cu care se joaca ei, la varsta foarte mica. Hartia ramane materialul cel mai expresiv, pe care continui sa il explorez.

Atelierele de teatru de obiecte si miscare au fost formula aleasa pentru grupul de varsta 1-2 ani, o forma de teatru aproape deloc cunoscuta in Romania. Pentru ei am creat: “Inauntru si Afara”; “Huta –huta”; “Pic pic, jocuri cu apa si nisip”; “Mingiuca, jocuri cu forme si ascunzatori”.

Spatiile neconventionale au devenit niste creuzete ale experimentelor, ale intalnirii artistilor din diferite generatii si profiluri, ale dialogului si ale manifestarilor complexe, combinand artele cu rezultate provocatoare.

andreea

4. Jocurile de papusi- o sursa de inspiratie si o poarta deschisa spre creativitate si ludic

 Papusile sunt caracterizate de simplitate si expresivitate. Construite cu sfoara, elemente textile, din bile de polistiren, bucati de cofraje de ou, impreuna cu bucati de hartie de toate felurile: servetel, creponata, pergament, de ambalaj, colorata, papusile au avut inca de la inceput un impact deosebit asupra copiilor. Atat datorita materialelor familiare lor cat si apropierii mele de copii in timpul atelierelor.

Papusile sunt construite din hartie si carton, prin reciclarea materialelor si obiectelor casnice. Ele sunt inspirate de jocurile de acasa. Am optat pentru aceasta formula artistica din dorinta de a stimula continuarea povestii si a jocurilor de catre copii si parinti, si dupa incheierea activitatii. Sunt de parere ca o astfel de activitate nu trebuie sa se opreasca odata cu plecarea acasa, ci din contra, trebuie continuata, intrucat are un efect foarte important asupra evolutiei si educatiei copilului.

“This kind of symbolic play and these spontaneous dramatizations make their personal growth easier, and they emerge both from the need to communicate and from the need to give the world a meaning, in order to “represent” it to themselves and then understand it.13

 Apropierea de copii este un factor cheie al atelierelor, scopul fiind de a avea un dialog constant. Intr-un spatiu neconventional, apropierea este fireasca, imediata, iar aceasta duce la crearea unei atmosfere intime, calde, care sustine comunicarea. Intimitatea si dialogul permit intelegerea mai profunda a povestilor, pe de-o parte, iar pe de alta, ii incurajeaza pe copii sa-si dezvaluie parerile proprii, dorintele si gandurile. Atmosfera calda din prima parte a atelierului permite deschiderea si stimularea creativa in partea a doua. In partea a doua, copiii sunt invitati sa proceseze creativ tema si personajele povestii, prin modelaj, bricolaj, colaj, desen, pictura. Povestea capata astfel viata. Este un fel de a se relationa direct cu ea, fie prin opozitie, fie prin sustinerea personajelor pozitive. Nu in ultimul rand, tot acum,  copiii intra in micul spatiu de joc, dedicat spectacolului de teatru de papusi, si devin  actori papusari, reluand scenele vazute, completand dialogul, imaginand situatii noi.

Copiii intra foarte repede in lumea povestii. Nu exista granite, totul le este la indemana: recuzita, decorul, personajele. Toate sunt foarte aproape de ei, atat la nivel fizic, cat si ca imagine si conceptie. Recuzita este formata din obiecte mici, reciclate artistic: capace, cutiute, clesti, nasturi, diverse recipiente si obiecte decorative. O cutie de carton devine, pictata, o cusca de caine. O cutie de lemn decorata cu hartie colorata se transforma in casa vrajitoarei. Principiul este acelasi: mutatia simbolica, asa cum o practica  copiii in toate jocurile lor. Pentru artisti- pentru mine si colegii mei- este o reintoarcere la copilarie si la izvoarele imaginatiei. Artistii care lucreza pentru copii, in special pentru copiii prescolari, exploreaza resursele ludice ale copilariei, obiectele simple, naturale.

1

Artelier la Libraria Bastilia, 2012

Papusile noastre sunt facute din materiale naturale: hartie, lemn, panza, iar simplitatea lor are un puternic efect pozitiv asupra copiilor, incurajandu-i sa se joace. Primul impuls al reactiei pozitive a copiilor este povestea si felul in care este ea spusa: cu multa traire si foarte putine efecte teatrale. Al doilea il reprezinta papusile: mici, simple, delicate, la fel ca in jocurile copiilor de la tara sau din societatile traditionale. De la aceasta mica distanta, care invita la dialog si comentariu, intelesurile povestii devin sensibile, accesibile. Teatrul aduce povestea aproape de intelesuri, oferindu-i concretete, tridimensionalitate.

 5. Concluzii

 Cred ca teatrul aproape de public, in dialog cu el, in spatii neconventionale este teatrul viitorului. Spatiile neconventionale adauga dimensiuni noi teatrului, din punct de vedere educativ. In gradinita, copilul isi asociaza mobilierul si jucariile, oferindu-le o dimensiune ludica.  Este potrivita gradinitei aceasta dimensiune, intrucat gradinita este un spatiu al primelor descoperiri. In librarie, teatrul  este o rampa de lansare catre imaginar. El insufleteste cartile, aflate intr-o vecinatate sensibila. Pe terase, in curte, povestea spusa cu mijloacele teatrului isi afla un décor unic si viu. Vara, in spatiile neconventionale, atelierele creative pentru cei mici, in special cei de 1-2 ani, sunt o sansa de explorare senzoriala complexa. Tot aici, povestile despre natura isi afla un decor perfect. Povestile originale precum “Micul nor calator” sau “Pepi Pepenasul “s-au nascut aici, afara, in natura. Iar pentru grupul mic de varsta, de 1-2 ani,  afara a luat nastere atelierul “Pic pic, jocuri cu apa si nisip”.

Atelierele de teatru in spatii neconventionale reprezinta acum avangarda miscarii teatrale pentru copii, prin anvengura inovatiei, accentul pe creativitate pe care il pune in dialogul cu copiii, sincronizare cu viata teatrala mondiala, in principal, europeana.

Referinte

 1.http://yorick.ro/metamorfozele-teatrului-de-papusi-in-romania/

2. „Corelatia dintre teatrul popular turc si cel romanesc pare a fi multipla, ea putand fi urmarita in variate forme de manifestare de-a lungul istoriei culturii celor doua popoare. Karagöz oyunu a influentat dezvoltarea primului nostru teatru popular laic- cel papusaresc-, la cristalizarea caruia nu este exclusa nici contributia teatrului de papusi turc (indeosebi prin doua din tipurile sale, iskemle kuklasi si ipli kukla).”pag.175, Viorica Dinescu, Teatrul de umbre turc, Editura Meridiane, Bucuresti 1982

3. Povesti cu pofta buna, 2012, proiect de volum de 13 povesti pentru copii, cu grafica de Milena Taranu, inspirate de mancatul sanatos:  fructe si legume, miere, lapte proaspat, etc.

4. htttp://www.childcarequarterly.com/summer04_story1a.html/Dolls and doll play: A new look at a familiar prop

5. http://www.etoystation.com/read/38/fundamentals-of-play

6. http://www.huffingtonpost.com/david-sack-md/empathy_b_1658984.html

7. htttp://www.childcarequarterly.com/summer04_story1a.html/

8. http://www.childcarequarterly.com/summer04_story1a.html/Benefits of doll play

9. Am fost coordonator al acestui proiect, din partea Teatrului Ion Creanga, in perioada 2005-2012.

10. Blog post, Earlyarts. UK, Daniela Miscov, 2013 « In Bucharest (and for sure all over the country, mainly in the cities and towns) now there is a boom of this kind of activities, many of each are organised by artists and professionals (psychologists, nursery teachers) independently.Clubs, terraces, tea houses, restaurants, party houses, hotels, parks, some museums, after school clubs and private nurseries now regularly host events for children, which didn’t happen 2 or 3 years ago in so many places. Now there are many of them, in every part of the city, also in the surrounding residential areas.”

http://earlyarts.co.uk/artelier-d-international-insight-q-a-a/

  1.  The Crunching Munching Caterpillar by Sheridan Cain and Jack Tickle; Winnie Melcusorul cel grabit, in original: Winnie Weile sehr in Eile, Annette Herzog, Evelyn Daviddi, Annette Betz; Yumi, Annelore Parot;
  2. „ S-au jucat cu păpușele din carton, au improvizat căsuțe din cutii de chibrituri și drumuri din fâșii de hârtie colorată. Au împărțit chimonouri micuțe și evantaie cât degetul, i-au pus pe copii să recunoască personajele și să (da, s-a ajuns și la asta!) asorteze micile obiecte vestimentare”. Cronica de Ema Stere, despre unul dintre atelierele Micile Miracole,in care am spus povestea lui Yumi, micuta papusa kokeshi, http://www.bewhere.ro/carte/libraria-bastilia-poveste-cu-o-papusa-japoneza-si-multi-copii-romani-3578/
  3. The Importance of Dramatic Play in Early and Primary Education, de Alejandro Tiana Ferrer, in Experiencing Art in Early Years, Small size papers, Edizioni Pendragon, Bologna.

couv_CHER16_2016_VdP

Coordonate revista:

Marionnettes roumaines :
rétrospectives, prospectives

Revue ReCHERches n° 16/2016

Coordonné par Hélène Lenz

ISBN : 978-2-86820-941-2
Format : 16 x 24 cm / 212 p.
Prix public : 18 euros TTC
En vente en librairie
ou en commande en ligne

Les marionnettes de Roumanie et de Moldavie ont une histoire plurimillénaire. Textes, formes, scénographies ont été adaptés à des contraintes religieuses et politiques. Elles ont affronté les pouvoirs, accompagné les commerces, l’invention de fééries sous domination ottomane, dans l’empire austro-hongrois, sous le communisme et au-delà, hors frontières ou à l’intérieur. Leurs tribulations se prolongent aujourd’hui dans les ateliers, le théâtre, le cinéma d’animation.

Avec une pièce inédite et des entretiens, sont réunis dans ce numéro douze articles de spécialistes qui révèlent les virtualités d’un genre non révolu et qui établissent un état des lieux de la seconde moitié du XXe siècle à nos jours.

pus.unistra.fr

 

 

MIcul camion albastru

ArtelierD x 2 la BOOKFEST

Un camion albastru – erou şi un băieţel care învaţă că prea mult nu e bun
Vineri 3 iunie şi sâmbătă 4 iunie, la BOOKFEST, 2 ARTEliere creative- teatru, bandă desenată, colorat, versuri.

Vineri 3 iunie, ora 15- la standul Editurii Paralela 45, vă invităm la un atelier de exerciţii creative şi bandă desenată pentru scolari, cu ocazia lansării cărţii Povestea băiatului care transformă în ciocolată tot ce atinge. Creaţiile copiilor vor fi postate pe platforma online a editurii: www.Qvis.ro.

“Lui John Midas îi place ciocolata. Îi place atât de mult, încât ar mânca toată ziua. Insă într-o bună zi, John a aflat că există şi ceea ce se cheamă “prea multă ciocolată”….

 

povestea_baiatului_ciocolata_Catling_2016_coperta1_0

Sâmbătă 4 iunie, la ora 11- atelier creativ de teatru si colorat MICUL CAMION ALBASTRU, cu ocazia lansării cărţii, cât şi a încă 4 titluri din colectia JOC SI JOACĂ,la BOOKFEST (Romexpo), standul Editurii Paralela 45, printre care două de excepţie: Micuţul Eu-sunt-Eu de Mira Lobe, cea mai cunoscută autoare austriacă de literatură pentru copii; Cucurigu-Gagu, Roade-tot şi Roade-Mult, de Herbert Friedrich, în traducerea plină de umor şi poezia a Norăi Iuga.

Tiiit-tiit!-claxonul face, /Iar motorul toarce liniştit./Aşa sunete prietenoase n-ai mai auzit!”

Pe un drum de ţară trece vesel un camion albastru, primit cu prietenie de animalele de la fermă, care îi răspund pe limba lor. Nu bănuieşte nimeni că el va fi eroul unei aventuri extraordinare.

O poezie frumoasă, despre prietenie şi solidaritate.

Cu acest prilej, vă dăm de ştire că BIBLIOTECA VORBITOARE, clubul nostru de lectură pentru şcolari, se reia de la sfârşitul lunii iunie, într-un loc minunat, străjuit de un trandafir roz fermecat.

Rezervări pentru ateliere (al căror acces este gratuit): artelierd@yahoo.com.

8 locuri disponibile pentru fiecare dintre cele două ateliere. Vă rugăm să respectaţi rezervarea. Vă aşteptăm cu drag!

lansare carti

Povesti din Japonia

Povesti in jurul lumii- Japonia

In 16 aprilie, ora 11 spunem Povestea pescarului şi a broaştei ţestoase fermecate, in cadrul atelierului POVEŞTI IN JURUL LUMII. POVEŞTI IN JURUL LUMII este un atelier cu legende, poveşti şi mituri traditionale, la Junior Store, str Turda nr.122. Vom desena animale si le vom picta. Dăm viaţă poveştilor cu ajutorul teatrului de păpuşi. Este un concept interactiv şi creativ, copiii participă la poveste şi o comentează. Facem conexiuni între lumea ficţiunii şi lumea noastră, reală; între lumea adulţilor şi cea a copiilor.
Aprilie este luna dedicată poveştilor din Japonia, pe care le spunem sâmbăta, în 16 şi 23 aprilie. Atelierul durează o oră, taxa este de 25 lei/copil şi se achită la sosire. Număr maxim: 8 copii, număr minim 6. Grupul de vârstă: 2-6 ani.
Mentionam ca la acest atelier participă numai copiii. Doar la partea creativă pot asista şi părinţii.
Junior Store este un magazin de jucarii şi cărţi pentru copii, situat in partea de nord a oraşului. http://juniorstore.ro/
Rezervări: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com
Rezervările se pot face şi la magazin, de asemenea, folosind datele sale de contact de pe afiş. Inscrierea se poate face până vineri după amiază. Avem rugămintea să respectaţi rezervarea, pentru buna desfăşurare a atelierului.

afis_povesti in jurul lumii

povesti in jurul lumii

Povesti in jurul lumii

 

Din 13 februarie, lansăm un nou atelier la magazinul Junior Store: POVEŞTI IN JURUL LUMII, după legende, poveşti şi mituri traditionale: africane, japoneze, indiene, arabe. Vom afla despre locuri fascinante si despre rolul animalelor în natură si în viaţa oamenilor. Vom desena animale si le vom picta, inspiraţi de fotografii şi desene celebre. Ca de obicei, dăm viaţă poveştilor cu ajutorul teatrului de păpuşi. In luna februarie spunem 2 POVESTI CU ELEFANŢI DIN AFRICA.

Atelierul are loc bilunar, datele din luna februarie sunt sâmbătă 13 si 27 februarie, ora 11. Atelierul durează o oră, taxa este de 25 lei/copil. Număr maxim: 8 copii, număr minim 6. Grupul de vârstă: 2-6 ani.

Mentionam ca la acest atelier participă numai copiii. Doar la partea creativă pot asista şi părinţii.

Rezervari: artelierd@yahoo.com

artelierdproiecte2012@gmail.com

iarna_in_Bucuresti_de_nicolae_tonitza

Iarna pe….ulita?

Incepand din acestă saptămână, 7-13 decembrie, intrăm în povestea IARNA PE… ULIŢĂ?, programul nostru de educaţie culturală realizat împreună cu Muzeul Naţional de Artă al României, în Galeria de Artă Românească Modernă, unde se află comori de frumuseţe neştiute.
Vom plonja în zăpada din pictura lui Andreescu şi Tonitza, vom admira seturi de ceai de Corneliu Michăilescu, un samovar de Nadia Bulighin, vom face jocuri din hârtie în faţa focului din vatră, inspiraţi de Leon Biju şi Jean Neyles, vom merge la derdeluş pe un deal alb de Francisc Şirato, apoi , ca să ne încălzim, vom face o supă cu legumele din coşul lui Ioan Andreescu. Ne vor călăuzi Auria şi Şori, eroii unor întamplari extraordinare, din Galeria de Artă Românească modernă, de la Muzeul Naţional de Artă al României.

Modulul face parte din programul Călătorie prin anotimpuri, educaţie culturală pentru preşcolari (grupuri de grădiniţă), realizat de Artelier D în parteneriat cu Muzeul Naţional de Artă al României. Descoperim frumuseţea din tablourile pictorilor români Ion Andreescu, Nicolae Tonitza, Ion Luchian, Francisc Şirato, Nicolae Grigorescu, şi alţii: frunze şi flori, fructe şi legume, păsări şi case, vaze şi ateliere de lucru, umbrele şi costume, păduri , târguri şi drumuri. Ne călăuzesc  pasărea Auria şi şoricelul Şori, călători neobosiţi, curioşi şi pasionaţi, prin poveştile tablourilor din Galeria de Artă Românească Modernă, de la Muzeul Naţional de Artă al României.

Călătorie prin anotimpuri este program de educaţie muzeală imaginat ca o descoperire prin spaţiu şi timp, având drept temă Cele patru anotimpuri, aşa cum se reflectă ele în pictura românească (Galeria de Artă Românească Modernă). Descoperim plante, fructe, legume, peisaje, animale, obiecte, îndeletniciri în legătură cu anotimpurile, aşa cum sunt văzute ele de mari pictori români. O călătorie în forma unui spectacol interactiv de teatru de păpuşi, cu două personaje: o pasăre veselă şi un şoricel aiurit, care ne povestesc peripeţiile lor. In partea a doua, în atelier, întruchipăm creativ personaje, simboluri, forme şi culori, cu ajutorul desenului, picturii, colajului, modelajului.

Programul are loc joia dimineaţă, pe bază de rezervare cu minimum o săptămână înainte.

Alte informaţii accesând linkul:http://www.mnar.arts.ro/web/Programe-pentru-public/PROGRAME-PENTRU-SCOLI-SI-GRADINITE-37

Programările se fac prin e-mail (educatie@art.museum.ro) sau la telefon 021 314 81 19.

Pentru contact Artelier D: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com,

Tel.0724 554 199.

Va aşteptăm cu drag, să descoperim iarna pictorilor români!

fusul cu zurgalai

Fusul cu zurgalai, legenda din Maramures

ARTelier Unicorn Junior – Atelier creativ de poveşti pentru copii

Sâmbătă, 5 decembrie, ora 11.00, în cadrul ARTelierului Unicorn Junior, spunem legenda Fusului cu zurgălăi, un obiect tradiţional din zona Maramureşului, unic în lume prin metoda sa de fabricare care presupune îmbinarea bucăţilor de lemn, fără a se folosi niciun cui.

Fusul cu zurgălăi este “O carte inspirată de un obiect unic în lume, precum şi de aceste meleaguri atât de frumoase, Maramureşul.” Mic atelier de creaţie

Scenariul atelierului are la bază cartea „Fusul cu zurgălăi” de Daniela Stoicescu, o apariţie editorială aparte atât prin conţinut, cât şi prin formatul neobişnuit de mare – 470×415 – care o transformă într-o lectură interesantă pentru cei care abia descoperă tainele cititului.

În partea a doua a întâlnirii noastre, confecţionăm împreună cu cei mici steluţe din lână.

ARTelierele Unicorn Junior este numele pe care l-am dat atelierelor de poveşti de sâmbătă, spuse la magazinul de jucării Junior Store. Ce fac cei mici la atelier? Ascultă o poveste spusă prin intermediul teatrului de păpuşi, comentează şi dezbat păţaniile personajelor, pun întrebări, iar în partea a doua participă la o activitate creativă (desenează şi colorează personaje din poveste sau alcătuiesc obiecte decorative de iarnă-aşa cum se întâmplă in luna decembrie). Poveştile sunt reinterpretate, adaptate unei viziuni noi care ţine cont de categoria de vârstă preşcolară şi de dorinţele şi interesele copiilor.
Tematica este diferită în fiecare săptămână.

În 19 decembrie spunem Crăciun strălucitor cu iepuraşele Prinţesa şi Zâna, după Anna Pignataro. O poveste-călătorie în ţara iepuraşilor, pentru cele mai frumoase podoabe de brad.  In partea a doua, modelăm ornamente strălucitoare pentru bradul de Crăciun. Cu această poveste încheiem anul 2015 la Artelier Unicorn Junior, urmând să ne revedem din ianuarie 2016, cu poveşti de prin lume adunate.

Puteţi citi o cronică despre Artelierele la Junior Store, semnată de Roata Mare aici: http://roatamare.com/2015/11/09/cronica-artelier-d-si-dovleacul-din-copac/

Vârsta recomandată pentru atelier este între 3-6 ani.

Durata: o oră.

Număr de locuri: 8.

Rezervari: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com

Puteţi rezerva un loc şi la magazin, scriind pe adresa office@juniorstore.ro sau la telefon 0723.391.374.

Preţul unui atelier este de 25 lei. Copiii participa individual, neinsotiti de parinti. La partea creativă, împletirea steluţei, pot participa şi parintii, daca doresc.

 

ghidul poznet nov

Revista-carte

Oricat de frumoase ar fi, revistele au o viaţă scurtă. Le citeşti şi apoi nu le mai păstrezi. Dispar repede. Ca o îngheţată. Sau ca un fluture.  Nu le mai ţii. Şi le uiţi de tot. Viaţa lor durează un pic, cât să-ţi încânte privirile, ca un curcubeu.

Dar această revistă frumoasă şi plină de gânduri bune, Ghidul pozneţ de cultură, şi-a câştigat dreptul de a fi numită carte, aşa cred eu. Fiecare număr tematic este o enciclopedie pentru copii, cât şi o antologie de poveşti mici, pline de gânduri mari. Este o revistă bogată nu doar prin ceea ce conţine ca atare, ci şi prin trimiterile pe care le face, citate, linkuri, prin notele de subsol şi recomandări.

Conţinutului  valoros i se adaugă forma spectaculoasă, grafica adică: ilustraţiile, compoziţia paginilor, realizate în tehnici variate, provenind de la diferite arte: fotografie, grafică, pictură, colaj.

Ultimul număr, dedicat visului, ar merita o cronică amănunţită, pagină cu pagină, fiindcă este foarte dens şi divers.Şi unic de fapt. Să citeşti despre arhitectură îndrăzneaţă şi cărţi pentru copii pe această temă este un fapt rar la noi şi important.  Mai ales fiindcă, ştim, copiii sunt pasionaţi de case, construcţiile sunt primele lor jocuri. La fel fac şi arhitecţii, tot un joc de cuburi, dar în care intri de-adevăratelea. De aceea mi se pare atât de potrivit ca aceste vise să se întâlnească într-o reflecţie, despre case fabuloase, săpate in munte, aşezate pe ape sau pe marginea unei cascade.

Incă ceva ce m-a încântat pe mine mult, pe lângă poveşti, sunt articolele dedicate picturii. Poveste despre pictura abstractă- Visul-de-nepovestit-face dreptate picturii non-figurative, în sensul că se constituie într-o introducere simplă şi fascinantă. In felul acesta, Kandinsky îşi face drum spre lumea copiilor, de unde, de fapt, au plecat compoziţiile lui jucăuşe cu susul-în-jos.

Şi Suprarealismul este prezent în acest număr al revistei Ghidul pozneţ de cultură (numărul 5-noiembrie 2015), acest curent al picturii preocupat de lumea fantastică a visului, al cărui genial reprezentant este Salvador Dali, creatorul complex si excentric. Ne amintim mereu despre ceasurile sale, topite parcă de un cataclism cosmic. Cu siguranţă că doar noi, adulţii, ne mirăm, poate, dar copiilor li se pare totul atât de posibil…

Unde, la ce materie, află copiii la şcoală despre aceste curente din pictură? ar fi una dintre intrebări, şi mai ales, când?  Află cumva în primii ani de şcoală ori poate la liceu, sau chiar deloc? Mă preocupă acest lucru fiindcă îi văd pe copii cum experimentează încă de la cea mai mică vârstă, de 2-3 ani, cele mai îndrăzneţe jocuri de culori şi forme. Colorează soarele cu albastru, depăşesc marginile desenului, ca să lase culorile să curgă la vale, ori pictează picioarele cocoşului unul cu mov, altul cu roz. Experimente, experienţe, explorări cu un uriaş potenţial creativ, care ar trebui luate in seamnă, stimulate. Iar apoi partea practică ar putea fi completată, la grădiniţă şi la şcoală, cu jocuri de pictură pornind de la aceste curente  moderne, care s-au inspirat din zone exotice sau limită. Cu ele copiii au multe in comun, apropo de arhetipuri antropologice: arta primitivă, visul, stările de transă, de regresie,  primele semne pe hârtie.

Şi ce bine că sunt prezente în revistă , de asemenea, şi alte arte: teatrul de păpuşi şi filmul, de care copiii au nevoie începând cu cea mai mică vârstă.  Citind cronica dedicată filmului Paddington, realizat după cartea în multe volume, de succes, a lui Michael Bond, mi-am amintit de un atelier  de poveşti dedicat ursuleţului călător, făcut de mine în 2012. Şi ce credeţi? Ursuleţul de la atelierul meu chiar mânca dulceaţă de portocale, iar după ce am spus povestea toţi copiii au poftit la dulceaţă. Aşa că am gustat cu toţii biscuiţi cu dulceaţă, la o ceaşcă de ceai. A fost o dimineaţă dulce, petrecută  într-o librărie, printre cărţi şi vise.

Nu-i aşa că orice carte frumoasă te face să visezi?

Copy of carte de colorat coperta

Teatru x 2 +o carte+ o poveste

O saptămână plină avem, cu lansare de carte, atelier creativ şi două spectacole, la care vă invităm cu mult drag!.
Vineri 20 noiembrie, ora 18, la Asociaţia Prietenii tăi, spectacolul de teatru de păpuşi, Broscuţa Galoşi roşii, pentru copii peste 3 ani. Cu Ana -Maria Caliţa şi Elena Dumitrescu.Scenariul şi regia Daniela Mişcov.

O poveste inspirată din lumea de azi, despre curaj si speranţă, care se termină cu bine, în Oraşul verde. Cu întâmplările a trei prieteni: o pasăre albastră, o broscuţă veselă şi un popândău la pândă.

Biletul: 15 lei/persoană.

Mai multe detalii: https://artelierd.wordpress.com/2015/10/
Sâmbătă 21 noiembrie, ora 11, la Junior Store, ARTELIER UNICORN JUNIOR, pentru 3-6 ani, spunem Impăratul şerpilor, după Petre Ispirescu, inspirată după Carte de colorat cu Poveşti româneşti, de Daniela Mişcov şi Irina Bogdan.

Biletul: 25 lei/copil. Participare individuală, părinţii pot asista la partea a doua.

Ce-ar fi ca un şarpe să îndeplinească dorinţele, ajutând doi bătrâni cu suflet bun? Mesajul poveştii este că sufletul bun te ajută mult în viaţă. In mitologia populară românească, şarpele este un personaj pozitiv, ocrotitor al casei.

In partea a doua, colorăm un şarpe, amestecând culori reci şi obţinând nuanţe deosebite.

Mai multe informatii, pe site:https://artelierd.wordpress.com/2015/11/03/povesti-romanesti-colorate/
Duminică 22 noiembrie, ora 11, la Târgul Gaudeamus, standul Editurii Paralela 45, lansare: Carte de colorat cu Poveşti româneşti, pentru 3-6 ani.

Va fi o lansare jucauşă. Cu joc. Vom interpreta scene din poveşti, vom desena şi vom colora. Vor fi alături de noi, prietenii de la Junior Store, cu cea mai mare trusă de creioane colorate care s-a văzut.

Invitatia este liberă, pentru toata lumea, dar participarea la atelierul creativ de teatru este pe bază de rezervare, la una dintre adresele: artelierd@yahoo.com, sau artelierdproiecte2012@gmail.com. Vă asteptam!
Noi credem că mereu avem câte ceva de descoperit în poveştile pe care le ştim, darămite în cele pe care nu le ştim. Voi ştiţi de ce tot voia cocoşul punguţa cu doi bani şi nu renunţa deloc la cei doi bănuţi? Dar ursul, de ce a ascultat-o pe vulpe şi  şi-a băgat coada cea preţioasă în balta cea rece? Noi, oamenii din ziua de azi, procedăm astfel? Şi despre aceste lucruri vom discuta şi multe vom afla.

Cartea beneficiază de o pagină pe Facebook dedicată, care se va constitui intr-un ghid de comentarii şi activităţi creative inspirate de poveştile româneşti. Mai multe: https://www.facebook.com/povestiromanestidecolorat/

Duminică 22 noiembrie, ora 18, la Asociaţia Prietenii tăi, spectacolul JOC IN VERDE, pentru 1-3 ani, in partneriat cu Asociaţia DaDeCe. Interpretează Ana- Maria Caliţa.

Un spectacol despre uimiri si descoperiri, în lumea de lângă noi, cu ochii copilului.

Bilet: 40 lei/un copil si un adult. Alte variante de preţ accesand linkul de mai jos.

Rrezervari la adresa: programari@asociatiadadece.ro

Preturi bilete si alte informatii pe site-ul http://www.asociatiadadece.ro/program/joc-in-verde/
Adrese: 
Junior Store, magazin librarie, Turda nr.122, intersectia cu Bd Ion Mihalache, tramvai 41, autobuz 300.
Asociatia Prietenii tai, str Intrarea Episcopul Radu nr.12, din str Mihai Eminescu, in zona nr.246, capătul dinspre Moşilor, troileibuz 70. La 5 minute de Calea Moşilor, la 10 minute pe jos de Piaţa Romană.
Târgul Gaudeamus are loc la Romexpo, Piaţa Presei Libere.

Copy of carte de colorat coperta

Povesti romanesti colorate

In cadrul ARTELIER UNICORN JUNIOR:

Cu dor si drag, spunem POVEŞTI ROMÂNEŞTI toată luna noiembrie, inspirate de o carte de colorat care va apărea în aceste zile.

Calendarul este următorul:

7 noiembrie, ora 11, Dovleacul din copac

14 noiembrie, ora 11, Punguţa cu doi bani

21 noiembrie, ora 11, Impăratul şerpilor

28 noiembrie, ora 11, Ursul păcălit de vulpe.

Povestea de sâmbătă 7 noiembrie este despre un dovleac care nu a vrut să asculte sfaturile prietenilor şi s-a căţărat în copac. Când s-a făcut mare, nu a mai putut să se dea jos. Dovleacul îi reprezintă pe cei care vor lucruri ce nu li se potrivesc.

Pentru fiecare atelier, 8 locuri disponibile, pe bază de rezervare. Vă rugăm să respectaţi rezervarea, care trebuie făcută până vineri la prânz. Materialele sunt achiziţionate şi pregătite în funcţie de numărul celor înscrişi până la această dată.

Rezervări: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com,

info suplimentare: tel.0724 554 199.

Atelierele au loc la Junior Store, str Turda nr.122 ( intersecţia cu Bd Ion Mihalache).

Activitatea durează o oră şi se adresează copiilor de 3-6 ani.

Participarea este individuală, iar părinţii pot asista la partea a doua a activităţii.

Taxa: 25 lei. Se plăteşte cash, la venire, pe baza rezervării prealabile.

In prima parte spunem povestea, în mod interactiv, cu ajutorul teatrului de păpuşi.In partea a doua, colorăm povestea, folosind diverse ustensile şi tehnici: creioane, carioci, acuarele, tempera. Poveştile sunt reinterpretate, sunt adaptate unei viziuni noi, care ţine cont de categoria de vârstă preşcolară şi de conceptul interactiv: copiii sunt implicaţi în construirea şi desfăşurarea poveştii. Pe parcursul poveştii, oferim timp întrebărilor, dezbaterilor, parantezelor, după dorinţele şi interesele copiilor.

Titlurile sunt alese din Carte de colorat cu Poveşti româneşti, în curs de apariţie la Editura Paralela 45. Cartea va fi lansată la Târgul de carte Gaudeamus, în data de 22 noiembrie, ora 11- în cadrul unui atelier creativ. Participarea la atelierul din cadrul lansării se face pe bază de rezervare, începând de marţea viitoare. Sunt 10 locuri disponibile. Editura va oferi cărţi în dar copiilor. Atelierul este organizat în parteneriat cu Junior Store, prietenii noştri.

DovleaculDinCopac