De ce ne place Domnul Fox

In micul roman (sau povestirea dezvoltată) “Domnul Fox, vulpoi fantastic” de Roald Dahl, personajul principal este un vulpoi care fură, Domnul Fox. Deși el face un lucru social rău, fură,  un fapt pe care noi îl condamnăm, totuși, de Fox ne place, iar nu cei de la care fură, trei bogătași lacomi, numiți Boggis, Buns și Bean. Fiindcă furtul Domnului Fox este, de fapt, unica modalitate de a da de mâncare familiei, într-o situație limită. Iar acest fapt  este diferit de comportamentul unei  anumite  clase politice, de exemplu,  care vrea să-și mărească privilegiile, luând de la cei care nu au pentru ca să aibă ei mai mult. Aceasta fiindcă se consideră deasupra, făcând uz de funcție și strâmbând legea. Este bine să judecăm lucrurile în context. Vulpea fură fiindcă trebuie să supraviețuiască într-un teritoriu luat în posesie de oameni. Corupții fură fiindcă sunt necinstiți, șmecheri și leneși.

Citind cu luare aminte cartea lui Roald Dahl, ajungem să înțelegem că, de fapt, măruntele furtișaguri ale vulpii sunt făcute pentru a-și salva familia, soția și cei patru pui, nu din plăcerea de a lua de la alții.There is no other way pentru el. Iar furtul ca lucru rău, reprobabil, este neutralizat dacă îl punem în paralel cu  răul pe care îl fac cei trei oameni bogați și lacomi. Ca să se răzbune pe vulpoi că le-a furat niște  găini și curcani vor să îl omoare. Ca să îl caute și să îl omoare, cei trei distrug  pădurea, spre disperarea animalelor și stupefacția sătenilor. Sapă o groapă imensă cu excavatorul, ceea ce face ca multe dintre animalele pădurii să fie amenințate cu dispariția. Imi este greu să nu mă gândesc că la fel se întâmplă și în realitate, cu distrugerile pădurilor provocate de oameni. Pentru propriul lor supra- confort din prezent, oamenii, unii dintre ei,  mai ales cei lacomi și bogați, sacrifică copacii și fauna pe termen lung, distrugând totul în cale.  Ca să aibă mai mult și numai pentru ei.

Aceasta este o altă temă, Natura, reprezentată de vulpe și alte animale, pe de-o parte, și om, meschin, lacom, intolerant, crud și urât prin aceasta. Este, într-un fel, o reducere la aburd utilizată de scriitor, ce ar fi dacă toată lumea ar fi prinsă în acest război, care pe care, oameni contra naturii? Din fericire, ficțiunea oferă o șansă, vulpea și prietenii ei se salvează cu ingeniozitate. Dar în realitate, noi știm că tot mai multe animale sunt pe cale de dispariție sau în mare pericol, laolaltă cu mare parte a pădurilor virgine  din  America de Sud cât și din Europa, mai exact, chiar din munții României, păduri esențiale pentru viață. Odată cu pădurile dispar și ființele, iar cele care nu dispar, precum urșii, o pornesc în bejenie, ajungând să fure animale domestice din curți ori să  cotrobăie prin gunoaiele orașelor pentru a-și potoli foamea. Sau să atace oamenii, din același motiv.

Aceasta este INTOLERANȚA, de care dau dovadă Boggis, Buns, Bean, care nu vor să cedeze și nu renunță la căutarea Domnului Fox pentru a-l pedepsi. Mai mult, ei vor să îl omoare. Intoleranța este nebunie, după cum spun și vecinii celor trei. Păgubașii strâng o armată, convocându-și angajații, înarmată cu pari, puști, securi,pistoale  și „ tot felul de arme, care de care mai îngrozitoare”.  Un război în toată regula împotriva unui vulpoi. Unei singure  ființe. O furie apocaliptică contra unui animal înfometat și neajutorat, care nu se poate apăra decât fugind.

„-Hei, Boggis, ce se întâmplă acolo?-spun oamenii văzănd groapa imensă săpată de excavatoare.

– Vrem să prindem o vulpe!

-Tre’ să fiți nebuni!”

fantastic-mr-fox1

Ediție englezească, cu ilustrații de Quentin Blake

In cartea sa de eseuri morale Luminile și umbrele sufletului, Petru Creția spune: ”Să ne gândim la ura ucigașă dintre rase și ginți, dintre clase și crezuri, la tot ce ne-a însângerat trecutul și ne însângerează prezentul, la războaiele  ”sfinte” și la persecuțiile religioase, cu fundamentalismele, cu măcelurile și cu rugurile lor, la atâtea uri de rasă care au dezonorat omenescul cu urgia pogromurilor și cu infernul camerelor de gazare, la prigoanele de clasă și atâtea genocide care mai bântuie planeta și azi.”

In mod limpede, cartea ne îndeamnă la filozofare. Cine  face  rău? Cine  face  bine? De ce?

Pe de-o parte, sunt cei trei îmbuibați, cu magaziile lor  ticsite cu mii și mii de păsări tăiate și jumulite, din care se înfruptă nemăsurat. Sunt lacomi, vulgari, urâți, trăiesc pentru a avea și a mânca. Atunci când observă că cineva a luat  vreun pic  din bunurile lor, deci i-a furat, chiar dacă paguba e neglijabilă  raportată la averea imensă de care dispun, ei dau dovadă de o cruzime imensă, sacrificând terenul întregii regiuni, în care sapă cu excavatoarele neobosit, pentru a-l pedepsi pe hoț. La fel cum bănuim c ă au procedat înainte, pentru a acumula singuri aceasta avere, făcându-se stâpâni pe pământ și pe  resursele sale, numai în folos personal.

Pe de altă parte, este hoțul, un vulpoi, Domnul Fox,  care trebuie să asigure hrana zilnică a familiei sale numeroase. Este curajos, puternic  prin inteligență, calm, răbdare,este  ingenios, înțelept și generos. Ceea ce obține dă și altora, năpăstuiți ca și el. In acest context, raportat la rasa animalelor, Furtul își pierde dimensiunea negativă. Este un mod de a se hrăni, de la cei care au prea mult.  E bine să comentăm aceste nuanțe cu copiii. Când cineva fură o găină ca să nu moară de foame trebuie să se bucure de indulgență și înțelegere atunci când este pedepsit pentru încălcarea legii. Este o mare diferență față de cei care au destul și fură ca să aibă și mai mult, să deturneze numai pentru ei din ceea ce nu li se cuvine, nemuncit.

”-Auzi, Foxy, dar pe tine nu te frământă niciun pic  treaba asta?

-Să mă frământe? Ce să mă frământe?

-Toate…furtișagurile astea.

-Dragul meu burduf cu blană, cunoști pe cineva în toată lumea asta care s-ar da înapoi  să fure niște  amărâți de pui  dacă i-ar muri copiii de foame?”

In continuare, Domnul Fox îi explică Bursucului că între ei, cei care ciupesc câte ceva ca să dea de mâncare familiei, și cei care vor să îi omoare pentru un furtișag,  este o mare diferență morală.

”Dacă ei vor să se poarte ca niște sălbatici, n-au decât, spuse domnul Fox. Dar noi, ăștia din subterană, suntem ființe la locul nostru, iubitoare de pace.”

Invățăm mai mult din cărțile care ne supun unor provocări reflexive, care nu ne moralizează didactic, ci ne supun gândirii, în mod filozofic, nuanțat, prin probleme, crize, situații complicate, dileme.

”Aproape orice mare roman al secolului al XIX-lea și XX pune în scenă un asalt, sau cel puțin își exprimă scepticismul, față de ierarhia socială acceptată și oferă un fel de redefinire a precedenței în acord cu  valoarea morală mai degrabă decât cea a prestigiului social sau prin înrudirea de familie. /…/ In paginile acestor cărți primul devine cumva ultimul, iar ultimul devine  primul. Devenind un martor al vieților ascunse, romanele  funcționează ca o contragreutate la realitățile  ierarhice  dominante.Alain de Botton, Status Anxiety ( tradusă Statut și Anxietate)

In Domnul Fox, vulpoi fantastic, de Roald Dahl, modelul moral este vulpoiul. O ființă nobilă, pe care circumstanțele vieții o obligă să fure. Dar fură  pentru a asigura supraviețuirea familiei și fraților săi din pădure. Nu are alternativă, iar astfel furtul nu mai este un fapt reprobabil. Personajele negative sunt cei trei bogați cu intenții ucigașe, față de care nu simțim niciun fel de milă că vor fi în continuare furați. Din contră, simțim chiar satisfacție că astfel se restabilește un echilibru economic  într-un spațiu social unde unii iau totul și nu vor să lase altora nimic. Și simțim bucurie că ființele nevinovate și flămânde  ale pădurii vor avea ce să mănânce și vor supraviețui. Datorită unui erou care își riscă viața pentru toți, Domnul Fox.

Domnul Fox, vulpoi fantastic  este o carte admirabilă, scrisă cu mare economie de mijloace, dar cu mare forță, o literatură la fel de actuală.

Recomand un link despre comentarea cărții in relație cu filozofia: http://www.teachingchildrenphilosophy.org/BookModule/FantasticMrFox

Citim din această carte și comentăm, la Clubul de lectură Artelier D, duminică 12 februarie, ora 12, de la Ceainăria Green Tea.

Notă: Citatele din carte sunt extrase din volumul publicat de Editura Arthur în 2016, în traducerea lui Florin Bican.

 

 

 

De ce il iubesc copiii pe Roald Dahl?

Cred că Roald Dahl e iubit de copii fiindcă și el îi iubește în egală măsură, la modul autentic şi constant. Copiii din literatura lui sunt ființe frumoase, puternice, curate, pline de imaginație, care înving în încercări grele, cu adulți răi, care îi chinuie sau îi neglijează, ori pur şi simplu, care nu îi iubesc.

Dar cum e posibil așa ceva, ca un scriitor să prezinte adulții (uneori chiar membrii unei familii sau ai școlii) că ar fi răi, iar copiii, buni? E educativ şi moral?

E util de știut că valoarea educativă și morală a literaturii e direct proporțională cu valoarea ei estetică. Cu cât e mai valoroasă ca literatură, cu atât conţinutul ei este mai convingător, chiar dacă el nu este prezentat întotdeauna didactic şi moralizator. (Şi invers, ceea ce e didactic în literatură e deseori neconvingător şi de proastă calitate artistică). Dincolo de asta, mi se pare moral și educativ să înfățișezi copiii ca ființe libere, gânditoare și pline de imaginație- ei chiar aşa sunt, copiii aşa se nasc. Oare nu așa ar trebui să-i considere orice sistem de educaţie, protecţie şi învăţătură al adulților?

Cât despre adulții răi şi cruzi, oare aceştia nu există? Nu auzim în fiecare zi de ei, în familie, în şcoală, în această lume, persecutând şi chinuind copiii, privindu-i de libertate, abuzându-i, umilindu-i?

După cum știm, lumea este în continuare un loc în care milioane de copii suferă, în primul rând din pricina nesatisfacerii nevoilor lor primare: mâncare, adăpost, haine.  Milioane de copii muncesc din greu, în loc să se joace, exact ca James, băiatul chinuit de mătuși în povestea din James și piersica uriașă. E trist şi ciudat, dar e adevărat: doar o mică proporție din copiii lumii se bucură cu adevărat de respectarea drepturilor lor fundamentale, printre care dreptul la joacă.  In foarte multe țări, dreptul copiilor la joacă nici nu este luat  seamă. Iar în țările în care este luat în seamă, acest drept este totuși limitat de către adulți, în mod drastic, în favoarea învățăturii academice, care debutează de la vârste din ce în ce mai crude–  atunci când copiii ar trebui să se joace pe săturate şi să exploreze lumea: natura şi mediul înconjurător. Dar aceasta este o altă temă.

Totuşi, să ne gândim că semnificaţia sechestrării lui James în casă de către mătuşile lui aceasta este de fapt: privarea lui James de libertate, de decizie, de dreptul de a se juca.

Daca ești bine intenţionat, cum să nu-i înțelegi pe copii că se bucură când fratele lor James întâlnește niște ființe prietenoase care îl adăpostesc  şi îl îngrijesc, în primul rând oferindu- i un pat moale şi bun? Spre deosebire de cel tare şi incomod de la mătuşile lui. Ce absurd, nu- i așa, că aceste ființe atât de miloase sunt din altă specie, sunt nişte insecte. Niște ființe mici şi nevinovate, precum este şi James, dar şi atât de inteligente, iscusite, frumoase şi perseverente….(Sadoveanu nu este departe de această idee în Dumbrava minunată, când o înfăţişează pe Lizuca ocrotită de pădure, după ce se refugiază acolo, în urma cruzimii din propria ei casă, unde este agresată continuu).

„Miriapodul se dădu jos de pe canapea, străbătu agale camera şi se cățără în hamac. James se cățără și el în al lui. Ce moale şi comod i se părea, față de scândurile goale pe care dormea în casa mătușilor lui.” James şi piersica uriaşă

1

Oare cum să nu îi înțelegi pe copii că se bucura atunci când James pleacă în călătorie cu piersica uriașă, așa cum visa de ani de zile, atunci când era sechestrat cu cruzime de către mătuşile lui, înăuntrul unei case neprimitoare şi reci? Oare nu își doresc copiii să fie liberi, să se joace și să exploreze? Oare noi le oferim suficient această șansă? Temă de reflecţie.

In povestea sa, Roald Dahl le oferă copiilor șansa de a visa și de a spera, dar și de a călători. Roald Dahl pare că scrie o poveste fantastică, dar, de fapt, el povesteşte despre lumea în care trăim, noi şi copiii. O înfăşoară în metafore, dar adevărul este înăuntru, doar să îl căutăm.

În partea a doua a articolului, care va fi publicat după prima sesiune a clubului de lectură Biblioteca vorbitoare, voi analiza în ce fel este utilă copiilor această carte. De ce este ea hrană pentru minte si suflet.

 

Let’s Play English si Clubul de lectura al pustilor

Acest inceput de an este dedicat modulului 2 al cursului muzical de engleză pentru 2-4 ani : Let’s Play English, la Grow Up Kindergarten, în fiecare duminica, după cum urmează: 18 şi 25 ianuarie, 1 şi 8 februarie, de la ora 10 la 11 .
Preţ curs : 150 lei sau 40 lei/lecţie.
Durata : o oră (inclusiv jocurile creative)

If you’re happy, come and show it ! este tema acestui modul.
In cuprins: jocuri de grup pe muzica.
Invăţăm nume de acţiuni, ne mişcăm, dansăm, continuând să explorăm universul înconjurător (lucruri, fiinţe, fenomene) cât şi propriul nostru corp, împreuna cu resursele sale expresive :
1 Hot tea in a little teapot
2 Hickory Dickory Dock, the mouse and the clock
3 Get on board!
4 Ten baby fingers.

Copy of afis 2, modul 2

In program se află şi un mini English breakfast, cu ceai de iarnă şi brioşe de casă.

In data de 7 februarie, lansăm Clubul de lectură al puştilor, pentru şcolari de la 6 la 12 ani, în Reading Room, la Grow Up Kindergarten. Vom citi/ni se va citi, vom comenta şi dezbate, vom face schimb de cărţi. Clubul de lectură va lua in discuţie numai literatură contemporană. Vom organiza concursuri cu premii şi prezentări ale unor apariţii recente, in parteneriat cu edituri. Luna februarie este dedicată literaturii lui Roald Dahl :
7 februarie : Matilda
14 februarie : Vrăjitoarele
21 februarie : Uriaşul cel bun şi prietenos
28 februarie : Charlie şi fabrica de ciocolată.

La Clubul de lectură se bea hot chocolate.

Durata unei sesiuni : o oră şi jumătate, de la 11 la 12.30. Preţ abonament: 100 lei, iar biletul pentru o sesiune : 30 lei.

Vă rugăm să aveţi, pentru dvs şi copii, încălţăminte de schimb (papuci, cipici, pantofi uşori, etc). Mulţumim pentru înţelegere!

Rezervari: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com

Vă aşteptăm cu drag !
Parteneri media: B24Kids, Melc Codobelc, Gokid.ro, Agenda Culturală pentru Copii.