Un documentar de cunoaștere și artă
Morun, popândău, lăstuni, vulpi, șerpi, șopârle, salamandra de foc, porci mistreți, broaște, stejari, fagi, mesteceni, brazi, flori de pajiște, nuferi, ciocănitoare, pelicani, berze, guvizi, râși, acvilă, lupi, cai sălbatici, libelule, chirighița cu obraz alb, pâraie, păduri, râuri, Dunărea, Munții Carpați, șarpele de apă, Mureș, cerbi, căprioare, zimbri, peșteri, furnici, fluturele albăstrel, jirul, Delta Dunării, Piatra Craiului, capra neagră-acesta este conținutul filmului. Dar cum sunt legate aceste personaje în poveste?
In mod firesc, un bun documentar te informează, te instruiește, chiar te educă. Îl alegi din dorința de a cunoaște, de a afla lucruri noi. In vremea din urmă, așteptările față de Documentar sunt mai mari: vrei, în egală măsură, să îți placă estetic, să te emoționeze, aproape ca un film artistic.
”România neîmblânzită”- regie -Thomas Barton-Humphreys; scenariu -Thomas Barton-Humphreys, Alex Păun- este un documentar care respectă aceste rigori. Fiecare aspect este realizat profesionist: imaginea, scenariul, muzica, regia care pune totul cap la cap, legând firele într-o poveste. Aflăm că echipa de filmare este britanică, dar clue-urile și firele poveștii au fost furnizate de români, îndrumați de Alex Păun.
Detalii despre cum s-a făcut filmul am aflat în emisiunea Garantat 100%, din 15 aprilie, de la TVR, care l-a avut invitat: https://www.youtube.com/watch?v=SWenuJMJ4T4
Filmul spune povestea naturii din România, urmând cronologia anotimpurilor. Fiecare anotimp impune narativ anumite teme: nașterea puilor, creșterea lor, aprovizonarea pentru iarnă, somnul sau migrarea. Dominantă este lupta pentru hrană și supraviețuire. Aceasta poveste limpede, cunoscuta de noi toți ( mai puțin de către copii, deci cu atât mai utilă), dar cu toate acestea, la fel de emoționantă, este spusă în film prin intermediul unor scurte povești despre animale sau plante din cele mai diverse: urs, pelican, morun, barză, etc.
Somnul și iarna sunt reprezentate de urs, pe când activitatea și foamea sunt legate de râs. Camera se plimbă neobosit, în sus (la munte, în văzduh) și în jos (la câmpie sau în adâncul apelor), de la mare la mic, pentru a ne înfățișa momente unice ale vieții naturii din România: înflorirea nuferilor, desfacerea la viață a unui fluture, prânzul luat în comun de pelicani , de berze sau de lupi; lupta unui mascul de a rămâne dominant printre femelele de capre sălbatice, sau printre caii sălbatici din deltă.
Pe lângă aspectele ciclice, repetitive, cumva predictibile, luăm parte și la momente mai speciale, pline de suspans: gonirea de lângă cuib a unui dușman, strategia teatrală a unei omizi de a rămâne în viață. Accentele sunt diverse, când pline de suspans, ori dramatice, când comice sau pline de măreție, fiind acompaniate de muzică, care este un partener complex al imaginii și scenariului. Muzica, extrem de diversă, adecvată și inspirată, este compusă de indianca Nainita Desai, o compozitoare de succes.
Intr-una dintre cronici (https://www.cinemagia.ro/filme/romania-neimblanzita-2283621/) i se reproșează filmului tonul encomiastic, de glorificare, gen ”Cântarea României” (a lui Vlahuță bănuiesc) și lipsa unor informații științifice mai complexe. Mie mi s-a părut că tonul este foarte echilibrat și fără patetisme. Am apreciat empatia și simplitatea filmului, menite să îl aducă aproape de categorii și generații diverse, și nu m-am așteptat la o abordare pentru specialiști, cu grafice și arealuri, fiindcă eu cel puțin nu pentru asta merg la cinema.
Am avut mereu în minte splendidul documentar ”Marșul pinguinilor: Chemarea misterioasă / L’empereur(2017)”, Franța, 82’, regia:Luc Jacquet, văzut anul trecut, în 2017. Le asociez fiindcă sunt realizate în același spirit, de a spune, cu emoție, cu dragoste și cât mai accesibil, o poveste fascinantă din lumea naturii.
Ce învățăm?
Învățăm despre lupta diverselor specii pentru supraviețuire, despre problemele lor, multe datorate omului; aflăm cu precizie unde trăiesc; fiecare regiune și ecosistem sunt asociate unor hărți. Hărțile se restrâng sau se extind până la nivel european, atunci când e vorba de Carpați sau de Dunăre. Harta este un excelent mijloc de localizare și de învățare.
Ce ne spun animalele?
- Deseori cel mai puternic învinge, dar dacă ai o bună strategie poți reuși chiar în împrejurări potrivnice.
- Ca să nu mori de foame trebuie sa fii perseverent. Nu renunța!
- Imprudențele sunt riscante și te pot costa viața, dacă nu ai părinții în preajmă.
- De câte ori e cu putință, e bine sa cooperezi, ai șanse în plus. Dar dacă vine cel mai puternic, nu-ți rămâne decât să te retragi, să aștepți și să speri.
- Fii inventiv, te ajută mult!
- Impreună reușim!
Ca și oamenii, animalele fac totul pentru pui, nu precupețesc niciun efort pentru a face rost de mâncare și a le purta de grijă. Cred că acesta a fost unul dintre motivele principale ale filmului. Dedicarea absolută a animalelor pentru a-și crește puii și lupta lor grea de a găsi soluții. Vedem eforturile acvilei, berzelor, râșilor, urșilor pentru a face rost de hrană.
Ce ne place?
Mi-a plăcut apropierea față de animale, empatia față de ele. Estetic vorbind, close up-urile sunt remarcabil filmate, încât vezi și auzi detalii incredibile: strălucirea aripilor în soare, deschiderea verdelui crud al frunzei de fag, clămpănitul ciocului berzei sau presiunea scufundării labelor ursului în zăpadă. De multe ori, fiind atât de aproape, ai impresia că vezi lumea prin ochii animalului: ai porcului mistreț sau ai broaștei, scanând toate detaliile din jur.
Scenariul este o lecție despre natură văzută în relație cu geografia și istoria. Hărțile ne însoțesc de la început, familiarizându-ne cu râuri, munți, orașe din România, dar și țări din Europa. Există și un moment dedicat istoriei, când se vorbește despre Histria. I-aș mai fi adăugat unul în legătură cu Dunărea, fluviu atât de împletit cu istoria României și a Europei, din cele mai vechi timpuri.
Camera planează și panoramează splendoarea pădurilor verzi ale munților, se strecoară printre firele de iarbă și petalele florilor, se apropie la câțiva milimetri de pleoape, pene, fire de blană, puf, alunecă pe un fir de mătase tors de o omidă, se scufundă în apa tulbure, plină de pești, se strecoară în peșteri sau se cațără pe stânci vertical, după capre negre. Filmul te apropie la modul literal de lumea naturii, te face martor, te implică.
Morala?
Da, există și o morală.
Morala nu este ”să fim mândri de această țară” fiindcă nu noi, oamenii ori, specific, românii, am creat acest peisaj superb. Nu este meritul nostru ceea ce se află în jur. Un accent corect și necesar, mai ales pentru cei care se umflă în vorbe, dar când e vorba de fapte, nu fac nimic. Și câte ar fi de făcut!
Filmul se încheie cu o scurtă, dar necesară și percutantă lecție de ecologie: ce să facem ca să protejăm natura, această natură văzută în detalii incredibile, la care am căscat gura uimiți aproape două ore. Ce să facem pentru a o lăsa mai departe funcțională, copiilor noștri. Fiindcă natura este o țesătură fragilă. Intervențiile brutale ale omului asupra ei o fac tot mai vulnerabilă: drumurile tăiate prin păduri, pajiștile tunse, defrișările abuzive, pescuitul excesiv, aerul poluat, pământul infestat.
Ca să fim mândri de această Românie neîmblânzită este necesar să o lăsăm neschimbată, naturală, să nu o distrugem. Filmul ne ajută să o cunoaștem și să o prețuim.
Este filmul și pentru copii?
O mămică m-a întrebat dacă filmul este pentru copii. Da, este pentru copii, are un conținut accesibil și imagini frumoase, care nu șochează, o dinamică lină, iar mesajul este redactat într- un limbaj simplu, pentru toate vârstele, structurat tematic. Vocea caldă și vibrantă a actorului Victor Rebengiuc face povestea cu atât mai memorabilă. Durata de 90 de minute nu este o povară plictisitoare, fiindcă accentele sunt diverse și dau ritm întâmplărilor.
Producătorul filmului, Auchan Retail România, dorește ca filmul să fie folosit de școli ca material de studiu și își propune să colaboreze în acest sens.
Comentarii felurite
Inainte și după ce văd un film, citesc comentarii. Pe lângă comentarii entuziaste dar și critice- firești –fiindcă un lucru place foarte mult unora, dar nu poate plăcea la toată lumea, în egală măsură- am citit și rânduri răuvoitoare, care neagă autenticitatea unor cadre (pretinzând că ar fi luate din alte țări sau filme) și desființează chiar valoarea filmului, din diferite motive- că sunt prea mulți urși, că nu sunt din România, că sunt prea mulți râși, etc. Oare de ce ne dăm cu stângul în dreptul și descurajăm inițiativele valoroase, prin comentarii publice negativiste, care demolează o muncă onestă și atât de dificilă? Efortul international de producție al acestui film ar trebui să ne stimuleze să gândim constructiv, pozitiv, să învățăm să apreciem un produs artistic realizat cu trudă și, dincolo de toate, care ne este de mare folos. Mai ales că în acest moment, acest film este unic. Nu s-a mai făcut vreun alt documentar artistic despre natura din România. Poate că nu este perfect, dar este limpede un film frumos, cu un mesaj ecologic extrem de important, de protejare a naturii. Este protejată în România natura? O cunoaștem? Avem grijă de ea?
Orice creație ar trebui judecată în interiorul convenției estetice pe care o propune, nu în raport cu ce am vrea noi să conțină.
De la film la realitate
Scriu această cronică după sărbătorirea zilei de 1 mai, când pădurile din România au fost luate cu asalt de grătare și muzici, de zgomot și mizerie.
Astfel de atitudine nerespectuoasă față de natură, considerată un loc de distracție în care te porți cum vrei, face filmul să fie cu atât mai necesar. Este necesar să ne educăm să respectăm natura, fiindcă avem nevoie de ea.
Mai multe detalii despre echipă:
https://www.romanianeimblanzita.ro/despre/
Daniela Mișcov
artelierd 