CE A VĂZUT TONITZA

Atelier creativ de educație culturală și istorie, în cadrul expoziției  ATELIER DE FRONT, la Muzeul Național de Artă al României, Galeria de Artă Românească.

Sâmbătă 27 ianuarie, ora 12

Susținut de Daniela Mișcov,  Asociația Artelier D, împreună cu Andrei Mișcov, student la Facultatea de Istorie, Universitatea București, și muzeografa Alina Petrescu, curatorul expoziției ”Atelier de front”, de la Muzeul Național de Artă al României.

Activitate recomandată pentru familii cu copii de 8-12 ani

Durata : o oră și jumătate

Rezervări: familii@art.museum.ro

Tel contact info: 0724 554 199.

Vom discuta despre relația dintre istorie și artă, oprindu-ne asupra Primului Război Mondial și a experienței de front a pictorului Nicolae Tonitza. In partea a doua a activității, vom face exerciții creative, inspirate de grafica sa de război.

La acest atelier, vom analiza experiențele omenești, despre care nu citim în manuale. Ne vom concentra pe experiența de front a unui mare artist român. Apoi vom discuta despre felul în care vedem noi Marele Război de acum o sută de ani.

Nicolae Tonitza a luptat pe frontul Primului Război Mondial. In 1916 a fost luat prizonier în Bulgaria și dus în lagăr, alături de alți 28 000 de români; Desenele sale de atunci se constituie deopotrivă într-un reportaj, dar și într-un crez artistic.

CE A VĂZUT TONITZA este un atelier pentru familii, copiii pot participa doar împreună cu părinții.

Conceptul atelierului CE A VĂZUT TONITZA ne-a fost inspirat de două manuale britanice de istorie, menite a testa și a dezvolta elevilor și studenților, diverse deprinderi, cum ar fi deducția și luarea unei decizii, cât și pasiunea pentru istorie: ”In căutarea istoriei” de J.F.Aylett și seria ”Acces la istorie” a lui Keith Randell. De asemenea, vom  da glas  unora dintre gândurile soldaților, având aproape volumul ”Scrisori de pe front”, de Mirela Florian, Editura Martor, 2017.

Vă așteptăm cu drag!

 

 

 

Eminescu, 2 comori găsite

Versurile nou descoperite dezvăluie un poet viu, proaspăt,  iar scrisorile ne arată ”un om pe care îl putem înțelege și iubi”.

Poezii noi

In numarul 1 (82) din 1991 al revistei Manuscriptum, istoricul literar Petru Creția a publicat un mănunchi de poezii inedite ale lui Mihai Eminescu. ”Și nu este vorba de niște rămășite de ordin secundar, adiacent ori documentar, ci, în cele mai multe cazuri, de mare poezie”, spune Creția.

 

Scriitorul Mircea Cărtărescu selectează 31 dintre ele, prefațând un compact-disc în rostirea actorului Marcel Iureș, în ediția ”Vis și alte treizeci de poeme necunoscute”, apărută la Casa Radio, în 2011.

Cărtărescu îl numește pe Eminescu ”renascentist, manierist, barochist, romantic și, prin viziunea care unifică toate aceste căi, modern, modern în toată puterea cuvântului”.

Din această perspectivă, putem spune că în poezia Floare de tei răsună Lucian Blaga din volumul La cumpăna apelor din 1933, deopotrivă cu întreaga poezie modernă românească.

 

Compact-disc însoțit de cartea cu texte, Editura Casa Radio, 2011

 

Să-l ascultăm și să-l citim.

https://www.youtube.com/watch?v=dRYkJb09tc

Marcel Iureș recită Floare de tei.

 

Floare de tei

 

Floare de tei,

Cât de curând te treci

Ochilor mei lucind

Te-i arăta pe veci.

 

Floare de crin,

Eu pururi am gândit

La ochiul tău iubit

De raze plin.

 

Floare de măr,

Copilă doar erai

Și de pe-atunci aveai

Aur în păr.

 

Flori de cireș,

Cine te-a pus cândva

Plutind în calea mea

Dulce să ieși?

 

Floare de mai,

Cine te-a pus să vii

Dacă mereu mai ai

Ochii tăi mari și vii.

 

Floare de fag,

Doina cântându-mi-o

Reamintindu-mi-o

Sună cu drag.

 

Floare de corn,

Dulce vestindu-mă,

Întinerindu-mă

Sună un corn.

 

Floare de șes,

Ești al cetăților

Singurătăților

Vis și eres.

 

Floare de lunci,

Oare de mult s-a dus

Steaua către apus?

Încă de-atunci?

 

Floare de lac,

De-atunci cuprins de chin

Eu sufăr și m-alin,

Sufăr și tac.

 

Floare de lan,

De-atunci te văd venind

Și blândă surâzând,

An după an.

 

Floare de deal,

Unde te-ai dus de-atunci

Din codri și din lunci

Pe-al lumii val?

 

Floare de plai,

Codrii și undele

Dulce pătrunde-le

Cu al tău rai.

 

Floare de văi,

Rămâi în calea mea,

Mângâie jalea mea,

În ochi îmi stăi.

 

Floare de stânci

Tu pleci, și-ades te chem

Cu cântec și blestem

În văi adânci.

 

Floare de munți,

Dintre păduri de brad

Pururi izvoare cad

Palidei frunți.

 

Floare de drum,

Care te-nduri pe-atât,

Ș-atuncea te-am iubit,

Atunci ș-acum.

 

Floare de vad,

Asemeni zorilor,

Căderii florilor

Stelele cad.

 

Flori de mormânt,

În taina serilor

Am dat durerilor

Aripi de vânt.

 

Lună ce treci,

Crengile, frunzele

Dulce pătrunză-le

Razele-ți reci.

 

[1882, Manuscris 2276, BAR, reprodus după volumul Vis, pagina 53.]

93 de scrisori eminesciene noi

In anul 2000, la Editura Polirom, a apărut volumul revelație Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit, conținând 93 de scrisori inedite ale lui Mihai Eminescu și 15 ale Veronicăi Micle. Scrisorile au fost scoase la lumină prima dată, după un traseu întortocheat, început în 1937. Această bogată corespondență revelează adevărul relației dintre cei doi, în ciuda tuturor speculațiilor critice ale unor biografi.

”Eminescu și Veronica Micle se iubeau  cu intensitate, cu disperare, cu teamă, cu profunzime. Se iubeau chiar și cu lacrimi.” Christina  Zarifopol-Illas

 

 

Fragment din scrisoarea trimisă de Mihai Eminescu în data de 31 oct. 1879

”Draga și dulcea mea amică,

/…/

Când gândesc la tine, mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de o mie de ori ți-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care este izvorul fericirii și a lacrimelor mele, această unică simțire care mă leagă de pământ e totodată și izvorul *îngrijirilor mele .                        *îngrijorărilor

Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiți într-o lume în care fericirea nu poate exista? Este în lume destul loc pentru atâta iubire câtă o avem?”

 

Grafică de Ligia Macovei, la volumul de Poezii, 1964.

 

Noaptea cu soare

O expoziție despre comunicare, cultură și știință

”Pentru cei mai mulți dintre noi, noaptea înseamnă somn. Dar ce se întâmplă când nu dormim și stăm cu ochii deschiși toată noaptea? Lumea ne apare în altă lumină. Fie că o vedem la lumina tremurătoare a lunii și stelelor sau în cea intensă a lămpilor fluorescente sau în semi-întunericul unui club, noaptea ne revelă spații unde nu am visa să dormim.”

Comunic deci exist

Museum fűr Kommunikation din Berlin ne invită până pe 18 februarie 2018 la o călătorie prin Noapte,  ca viziune multiculturală. O expoziție documentată, atractivă vizual, accesibilă inclusiv copiilor. Die Nacht . Alles Ausser Schlaf- Noaptea. Despre tot în afară de somn.

Printre vorbele vechi românești se numără și “Noapte cu soare nu se poate”, în sensul că Timpul nocturn este total opus celui diurn și imposibil de conjugat. In acest sens, despre o relație imposibilă dintre cei doi aștri,  ne vorbește și legenda Soarele și Luna.

Dar chiar și Timpul se schimbă astăzi datorită activității omului. Ceea ce cândva nu părea posibil, odată cu invenția lui Edison și a electricității, noaptea cu soare a devenit nu doar posibilă, ci face parte firesc din viața noastră. Noaptea este astăzi plină de lumină, ceea ce exercită o puternică influență asupra omului. Afectată este și sănătatea sa, multe dintre bolile moderne datorându-se ritmurilor noi de viață. Omul este o specie diurnă, cu o anatomie și fiziologie adaptate regimului diurn de viață, dar noile tehnologii au facilitat și chiar încurajat activitatea și în regim nocturn.

Museum fűr Kommunikation din Berlin este un muzeu complex, interdisciplinar, amenajat într-un palat din secolul al 18-lea, a cărui expoziție permanentă, întinsă pe trei etaje se ocupă de istoria comunicațiilor, temă fascinantă legată de umanitate și evoluție.

Interdisciplinaritate si multiculturalitate

Expoziția temporară  Die Nacht . Alles Ausser Schlaf– Noaptea. Despre tot în afară de somn propune o viziune interdisciplinară, din variate perspective, asupra comportamentului și comunicării pe timp de noapte- de la primele hărți ale stelelor la cercetarea înțelesurilor cerului de noapte, de la strategiile de control asupra emoțiilor nocturne la noapte văzută ca program de muncă și viață. Exponatele provin din mitologie, astronomie, artă, cultură pop și istoria tehnologiei- toate sunt menite să ne arate cum comunicăm nocturn și care este relația noastră cu timpul nopții.

In prima parte a expoziției este explorată mitologia nopții, imaginarul și simbolurile ei. Probabil că noaptea este unul dintre toposurile cele mai bogate ale culturii și civilizației, de aceea ideea expozitiei este cu atât mai relevantă. Sunt trecute în revistă principalele epoci istorice, din perspectiva relației cu toposul nopții: Egiptul antic, Evul Mediu, Romantismul și Epoca industriala fiind punctele de accent maxim.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Exponate din toate

In expoziția Die Nacht. Alles Ausser Schlaf- Noaptea. Despre tot în afară de somn  am văzut tipuri de exponate extrem de diverse: artefacte, obiecteoriginale și copii,  reconstituiri tridimensionale, proiectii video, inclusiv 3D. De asemenea, înregistrări audio (un element specific al muzeelor din Berlin) cu muzică de la un bal nocturn din anii 20, într-o cameră cu exponate dedicate acestei teme, sunete și dialoguri de pe stradă, din metrou sau cluburi;  fotografii și proiecții video despre cum lucrează artiștii graffiti printre vagoanele de metrou din depou, noaptea; grafice despre  boli și tulburări produse de muncă în schimbul de noapte, cauzate de dispariția treptată a graniței dintre zi și noapte, dintre locul de muncă și biroul de acasă; Am văzut fotografii, documente personale, acte oficiale, mulaje, costume. O extrem de mare diversitate, care te solicită, intelectual și emoțional.

 

Moda anilor 20

La vizionarea unor exponate am fost ajutată de niște tineri, fiindcă nu mă pricepeam. Erau niște diorame cu perforații (ca cele din traforaj, dar pe negru), situate la 50 cm înălțime (evident pentru copii), având atașată o paletă albă. O tânără a luat paleta și a introdus-o în fanta din caseta neagră, mișcând-o ca pe un evantai de la stânga la dreapta; prin contrastul dintre albul paletei și negrul casetei, ca într-o animație alb pe negru, am observat diverse lucruri:  un peisaj cu păsări nocturne, oameni lucrând, etc. In mod evident, aceste diorame erau destinate unor copii. Cred că ei se pricep și mult mai bine să le manevreze. Interactivitatea este conținută pe parcursul întregii expoziții.

Europa- luminată parțial 

Expoziția reunește exponate din toată lumea și semnifică o viziune multiculturală. Sunt prezentate obicte de cult și reprezentări nocturne ale unor religii atât din Europa, cât și din Asia și Africa.

In ceea ce privește Europa, se remarcă interesul acordat  culturii Europei occidentale, deși  imaginarul nocturn din Europa răsăriteană este la fel de bogat, dar, se pare, mult mai puțin cunoscut.

Probabil că Dracula și imaginea vampirului, prezente ca exponate, sunt singurele care unifică, în expoziție, cele două Europe culturale, prin circulația motivului.

Dracula cât un stat de om

Ce mi-a plăcut

Mi-au plăcut concepția, interdisciplinară și multiculturală, prezentarea expresivă, clară, documentată, fără erudiție absconsă, redactarea în stil accesibil, scenografia spectaculoasă, aproape teatrală și totodată minimalistă, atât de potrivită cu tema nopții. Mai mult, datorită acestei expoziții, mi-am dat seama de impactul profund al tehnologiei asupra vieții noastre, asupra felului în care internetul și device-urile la care avem acces ne-au schimbat habitudinile și activitățile din spațiul de acasă. Suntem tentați să lucrăm non -stop, seara și chiar noaptea. Avem tendința, poate chiar obișnuința, să răspundem solicitărilor venite pe adresa noastră chiar după terminarea orelor de program,  chiar noaptea. Eu însămi scriu acest reportaj seara, la lumina lămpii de birou.

Mi-a plăcut, de asemenea, să admir de aproape tehnica germană, perfecțiunea detaliilor și estetica obiectelor electrice: lămpi, becuri, reflectoare, proiectoare, motoare, expuse într-o sală imensă, albă, inundată de lumină. Și tehnica e fascinantă, nu doar cultura!

Lampă de bicicletă de la 1910

Nu în ultimul rând, programul expoziției cuprinde numeroase ateliere multidisciplinare (fotografie, lectură, muzică) și activități pentru toate categoriile, unele realizate în cooperare cu Centrul de Literatură și studii culturale/ Zentrum fur Literatur –und Kulturforschung Berlin; multe cu intrare liberă.

 

Flyer cu programul activităților

Ce mi-a plăcut mai puțin

O parte dintre prezentări erau redactate în limba germană exclusiv, din fericire nu toate. Dacă nu cunoști limba germană, nu ai acces la restul informațiilor.

Prezentarea doar în limba țării reprezintă un specific al multor muzee (nu doar din Germania) și un fapt pe care nu îl înțeleg. Se investește enorm în documentare,  în achiziție, în transport, în scenografie, dar când e vorba să se ofere informații accesibile lingvistic pentru toți vizitatorii, efortul scade. Se recurge la traducere doar parțial, ceea ce este frustrant. Costurile de traducere ar fi mult amortizate prin creșterea calității accesului și a interesului unui număr crescut de vizitatori. Un fapt valabil și pentru expozițiile românești, multe marcate de o viziune îngustă, cu texte doar în limba română. Dacă vrem să fim cunoscuți și pentru altceva decât Dracula, atunci trebuie să traducem corect, în engleză și în alte limbi europene de circulație, tot ce considerăm important în cultura și civilizația noastră și a acestei părți de Europă. Fiindcă turiștii intră tot mai des în expoziții, așa cum fac și eu.

Grafic despre ocupații nocturne și efectul lor asupra sănătății

Concluzie

Am observat, și în această expoziție, interesul muzeografilor germani față de interdisciplinaritate. Am remarcat deschiderea lor culturală și faptul că abordează teme care nu sunt strict locale sau naționale, iar actualitatea lor ține de profunda lor relevanță culturală. Expozițiile lor presupun o organizare amplă, complexă, nu doar expunerea  tematică din colecțiile proprii. Acest tip de abordare înseamnă pentru mine ca privitor un mare câștig, întrucât mi se dezvoltă o perspectivă mai profundă de înțelegere a realității. De exemplu, nu văd doar artă, sau știință, ci le văd îngemănate, legate prin fire complexe.

Foarte concret, după vizitarea expoziției Die Nacht . Alles Ausser Schlaf- Noaptea. Despre tot în afară de somn am înțeles mult mai bine istoria  culturală a omului în  Timp și felul în care s-a schimbat percepția asupra lui, în special în secolul 20 și 21.

Revenind la vorba tradițională ”Soare noaptea nu se poate”: poate că nu avem propriu-zis soare noaptea, dar noi oamenii ne-am făurit mulți sori artificiali și am tranformat noaptea. Ne-am transformat, în același timp, pe noi înșine. Merită să reflectăm asupra acestui lucru, fiindcă ne ajută să ne înțelegem mai bine.

Teatru de păpuși jucărie

Copiez linkul către pagina Facebook a muzeului: https://www.facebook.com/mfk.berlin/