Bors de sfecla rosie

Bors de sfecla rosie.

Seminţele cunoaşterii

A doua temă a atelierului MICII BUCĂTARI, desfăşurat in cadrul a două sesiuni, la ora 11 şi la ora 13, în data de 15 septembrie, pentru copii de 3- 5 ani (au fost şi copii mai mici, de vreo 2 ani şi un pic!) la Librăria Bastilia s-a concentrat in jurul seminţelor.

„Seminţe şi fructe care te fac mare: dovleac, floarea-soarelui, alune, migdale, stafide, nuci, fistic”. Căci cam aşa e, unele seminţe se află şi în categoria fructelor, şi viceversa (fisticul, nuca, alunele, migdalele).

Fiind şi un atelier de povestit, chiar aşa am inceput. Cu Povestea seminţei, de Dumitru Radu Popa, în prezenţa autorului, care a citit câteva fragmente. Iar eu şi Andra Cărbunaru, am dat viaţă câtorva personaje şi episoade ale poveştii, folosindu-ne de păpuşi din bumbac şi desene decupate şi colorate, care infăţişau fiinţe din lumea seminţelor, plante şi animale mici.Copiii au recunoscut majoritatea insectelor, mai greu a fost la plante: margareta, brusturele, clopoţelul. Şi cel mai greu a fost cu mătrăguna, celebră in literatură, dar mai puţin accesibilă şi familară. Mă intreb cum să facem ca adulţi-părinţi, educatori- să cunoaştem mai bine natura impreună cu copiii. Natura este o sursă de cunoaştere, dar şi de binefacere, atâtea dintre plantele ei având pe parcursul vieţii noastre un rol atât de important, in buchetele care ne infrumuseţează viaţa sau ne exprimă sentimentele, la momente semnificative, apoi in ceaiuri, leacuri, prin simbolurile din cultură şi literatură….Istoria picturii nu poate fi inţeleasă complet, de exemplu, fără să cunoaştem sensurile unor flori: trandafirul, crinul, floarea soarelui…Totuşi, am observat că floarea soarelui este cunoscută şi mult iubită de copii, de asemenea, seminţele ei-atotprezente in lumea noastră românească, chiar prea prezenteJ. Ea a fost cu noi şi datorită sponsorului nostru, Floriol, uleiul de gătit care se prepară chiar din seminţe de floarea soarelui.

Am trecut apoi la etapa prezentării seminţelor şi am văzut cu plăcere copii care ştiau despre nuci, despre migdale, care decojeau expert seminţele de fistic, care recunoşteau stafidele. Cu ajutorul seminţelor, copiii au alcătuit apoi compoziţii, pe farfurii de carton. Mă gândisem că vor fi asemănătoare şi rotunde, aşa cum exersasem eu, dar am observat apoi cu mare plăcere cum ele capătă, in mâinile copiilor, forme complet diferite. In farfurii s-au născut copăcei cu frunze de seminţe negre, sau flori cu petale de seminţe de dovleac. Chiar o maşină din fistic şi nucă, cu roţi negre de seminţe de floarea soarelui. Sau cum capătă contur un chip, mai precis un autoportret, după cum mi-a precizat băieţelul care l-a compus. Această etapă a fost pentru mine o sursă de surprize neaşteptate şi de mare satisfacţie, să văd,  atât de efervescentă, inventivitatea copiilor, dar şi preocuparea părinţilor de a se implica alături de ei. A fost o atmosferă de mare forfotă, chiar de treabă serioasă, deşi era o joacă. Dar aşa se intâmplă la această vârstă, jocul e serios, e chiar o treabă importantă. Incă ceva ce nu mă gândeam că se va intâmpla, deşi mizasem pe el: copiii lucrau, dar şi mâncau. O mână punea seminţe in farfurie, iar alta băga pe rând, seminţele in gură, cu mare poftă. M-am bucurat că s-a intâmplat aşa, spontan, fără invitaţie şi fără alte provocări. Copiii făceau ceea ce facem toţi in bucătărie, gustau, mâncau. Acesta este rostul fundamental al atelierului nostru, să stârnească apetitul şi curiozitatea pentru mâncăruri din ingrediente sănătoase, naturale.

Odată această etapă incheiată, am trecut la prepararea reţetei de chec. Copiii au putut vedea, la domnul bucătar, cum se sparg ouăle, cu meşteşug, cum se separă albuşul de gălbenuş, cum se stoarce o lămâie şi se stinge cu ea, praful de copt, transformat astfel in lichid cu spumă. Apoi fiecare câte un pic am bătut albuşurile cu telul, am adăugat zahăr şi făină. Făina a fost in top, căci praful ei uşor care se ridică imediat in aer are ceva magic pentru copii. La sfârşit am adăugat seminţe tocate de fistic şi nucă şi am presărat stafide.Compoziţia astfel preparată a fost pusă la cuptor să se coacă. Drept răsplată pentru tot acest efort, fiecare copil a primit câte o felie de chec proaspăt, pe care noi il pregătisem dinainte. Chiar din reţeta pe care am invăţat-o impreună. Farfuriile s-au golit, semn că checul cu seminţe a fost bun.

La această etapă, am observat interesul copiilor pentru a examina cu mare atenţie zeama transparentă a albuşurilor,  consistenţa intensă a gălbenuşurilor. Am văzut la fiecare copil nerăbdarea şi dorinţa de a amesteca cu telul-care pare o jucărie perfectă,  de asemenea, plăcerea de presăra făină- un material din care se pot imagina multe jocuri, pe tema transformării. Căci şi făina vine tot din seminţe, şi se transformă in multe. Poate cea mai fascinantă formă a ei pentru copii este coca.

Copiii au luat acasă seminţele, cartea cu poveşti, cu autograf de la Dumitru Radu Popa, nu in ultimul rând, şorţuleţele de mici bucătari de la Floriol. Ca o invitaţie pentru a reveni in bucătărie.

Şi uite aşa am mai făcut un atelier, librăria s-a umplut de copii şi părinţi, timpul impreună a trecut uşor şi frumos, inăuntru in minte şi suflet au rămas seminţele. Seminţele cunoaşterii. Care mai târziu vor da rod. Aşa, ca in povestea noastră despre sămânţa care, odată cu venirea toamnei,se transformă intr-o floare frumoasă.

Seminţele cunoaşterii

viziunea regizorului Cornel Todea

descopăr in arhiva mea de suflet un interviu acordat de regizorul Cornel Todea, acum mulţi ani, o viziune. acum când el nu mai este interviul pare testamentar, viziunea rămâne valabilă, plină de forţă şi adevăr.

Ce inseamnă Teatrul pentru copii in mileniul trei

„O instituţie-miracol pentru o lume miraculoasă a copiilor. Descoperitori continui ai lumii, cu acuitate şi prospeţime, copiii reprezintă o fascinantă aventură a cunoaşterii. Mai puţin spectaculoasă poate decât cea a prospectării existenţei pe alte planete, dar nu mai puţin pasionantă.
Să le oferim basme, dar modelul pe care il propun este: a fost odată ca niciodată un băieţel orfan, care trăia la marginea unui oraş. Intr-o bună zi a descoperit in fundul unui hangar o fiinţă ciudată, de dimensiunile unei păpuşi ceva mai mari, pe care o chema E.T. Era un Extra-Terestru (E.T.) părăsit de ai lui. Băieţelul îşi face din acest E.T. unicul prieten şi nu se lasă până nu izbuteşte, la capătul unui lanţ de aventuri, să-l facă să reajungă pe planeta sa. Acesta este un fel de a răspunde la intrebarea ce inseamnă TEATRU pentru copii, deşi am citat un film pentru toate vârstele.

Un teatru-instrument pentru toate vârstele, unde din podiumul scenei pot creşte la vedere flori uriaşe, din plafon pot coborî nave cosmice şi pereţii laterali pot dispărea pentru a lăsa să pătrundă valurile mării. O scenă dotată cu cele mai sofisticate scule inventate de opticieni, ciberneticieni, creatori de jucării mecanice şi gadget-uri, de pirotehnicieni, de arhitecţi, de ingineri de sunet.

La acest teatru o echipă interdisciplinară de profesori, sociologi, psihologi, pedagogi, plasticieni, muzicieni, dramaturgi, secretari literari, alături de regizori, actori, scenografi, gândeşte spectacole…

Aşa sau la fel de bine altfel: un teatru instrument fabulos, o scenă goală, câteva elemente de recuzită oarecare şi toată fantezia creatorilor capabilă să declanşeze reacţia in lanţ a fanteziei copiilor.

Aşa sau altminteri, in orice caz un teatru de copii care să le cultive emoţiile, care să-i determine să trăiască intens, să-i provoace, aşa cum copiii inşişi se provoacă in jocul lor pentru a-şi crea emoţii intense. Un teatru care să-i trateze pe copii ca pe un partener de joc inteligent şi receptiv, căruia se obligă să-i poarte un respect cel puţin egal cu cel pe care-l conferă adulţilor”.

Interviu acordat de regizorul Cornel Todea, in 1985, republicat in albumul aniversar al Teatrului Ion Creangă in decembrie 2000.