De ce este Educaţia importantă?

A asculta ce ti se spune;a nu vorbi cu altii cand ai o intrevedere cu o persoana venita special pentru tine; a raspunde la mesaje, in scris sau verbal; a respecta pe cei din jur- mai concret, a ţine cont, prin vorbă şi comportament, că nu te afli acasă sau cu prietenii, că mai sunt şi alţii cu/pe lângă tine, deci vorba şi comportamentul trebuie adecvate la acest context; a saluta, a mulţumi, a respecta o promisiune, inţelegerea, codul, legile, regulamentul; a-ti organiza timpul in aşa fel incât să nu-i faci pe alţii să te aştepte; a respecta spatiul intim al celorlalti, in mijloacele de transport, la şcoală, in magazin, etc; a păstra şi a nu murdări sau strica ce au făcut alţii pentru frumuseţe, confort, utilitate publică: pereţi, parc, bănci; a avea o poziţie şi o ţinută decentă, adecvată spaţiului public respectiv (de exemplu, la şcoală sau la medic să nu fii imbracat ca la plajă); să il respecţi pe cel de lângă tine, copilul pe părinte, şi părintele pe copil.

Am notat, amestecat, câteva gânduri despre efectele a ceea ce numim bun simţ, educaţie şi norme de convieţuire socială, valabile in spaţiul european, aşa cum mi-au venit in minte, făcând o comparaţie intre intâmplări de acasă şi ce am văzut acolo, ce am trăit şi mi s-a intâmplat.

In restul spatiului  european, am observat că, de la cele mai mici vârste, adică de la 2-3 ani ( nu ştiu cum reuşesc, dar reuşesc!), toată lumea respectă regulile, chiar dacă e cald, e frig, e grabă, blocaj in trafic, evenimente atmosferice, politice, sau mai ştiu eu ce…Copiii nu cer apă in timpul unui spectacol, sau nu vor la baie- nu imi dau seama cum se poate educa asta. Toată lumea are telefon mobil, exact ca la noi, dar nimeni nu il foloseşte la modul excesiv, in spatiul public, pentru conversaţii lungi şi intime- nu ştiu cum reusesc, dar aşa se intâmplă.Maşinile nu ii agresează pe pietoni, nu urcă pe trotuare niciodată,iar pietonii nu ii pun in dificultate pe şoferi. La diferitele programe tv, lumea se imbracă decent, vorbeşte calm, femeile sunt machiate discret, iar bărbaţii sunt aproape eleganţi, in general, se exprimă, cu toleranţă, idei,  păreri, nu emoţii. Iar dacă sunt emoţii, ele sunt controlate prin educaţie, apropo de cuvinte şi felul de exprimare.

Dacă un eveniment este anunţat la o anumită oră, acesta incepe chiar atunci, la ora precizată si anuntată, iar după incepere, accesul in spaţiul respectiv nu mai este permis, indiferent cine este persoana intârziată sau care a fost motivul ei. Dacă trimiţi un mesaj, sms, email, sau pe orice altă cale, regula este că primeşti răspuns, chiar dacă uneori este negativ, ceea ce e firesc, nu o ia nimeni personal, aşa sunt regulile. Dacă ai stabilit ceva cu cineva, acel lucru merge mai departe şi ştii că o vorbă este o inţelegere, un proiect se intâmplă, o intâlnire are loc, iar o vorbă are temei. Oamenii nu spun lucruri degeaba. In autobuz, la magazin, pe stradă, la coadă nu eşti bruscat, impins, agresat, apostrofat, ţi se vorbeşte politicos, fără excese emoţionale, chiar dacă ceva nu funcţionează perfect. Copiii nu vorbesc tare, nu formează grămezi de presiune şi decibeli, au un comportament controlat, disciplinat, frumos, indiferent de vârstă, acordând atenţie celor din jur şi regulilor.

Cum e cu putinţă ca acolo să fie intr-un fel, iar aici să nu fie, de regulă, aşa, civilizaţie şi educaţie, decât mai ales prin excepţie? Cred că in acel spaţiu sunt respectate, de la cea mai mică vârstă, regulile, tradiţiile, codurile, atât cele scrise, cu amendă şi pedepse, cât şi cele ale grupului- familia, vecinii, rudele, prietenii, asociaţii, partenerii de afaceri, etc<

Practic vorbind, asta inseamnă o imensă cantitate de timp salvat sau câştigat, o stare de calm, cel puţin aparent, in spaţiul public, de echilibru şi toleranţă, de normalitate relaxată, care işi pun amprenta asupra funcţionării creierului şi inimii fiecăruia. Te simţi sensibil mai bine, mai in largul tău, ştii cum merg lucrurile şi nu te crispezi din te miri ce. Iar această relaxare o simţi imediat ce ai intrat in acel spaţiu, care este controlat conştient, asumat, faţă de orice fel de poluare fonică, vizuală, emoţională, de gaze toxice, etc.

Până la urmă de ce avem nevoie de educaţie? De ce trebuie să ne asumăm toate aceste reguli?
Cred că un răspuns simplu ar fi acela că educaţia si civilizaţia ne fac să evoluăm, să fim mai competitivi, să circulăm mai uşor, să invăţăm mai bine, să ne adaptăm mai repede, să fim mai sănătoşi, să fim recunoscuţi şi să realizăm mai mult. Lipsa de educaţie este toxică şi ne imbolnăveşte, in corp şi in gândire, ne face să ne orientăm greu şi să pierdem o grămadă de timp, pentru construirea de supape de rezistenţă şi ziduri de protecţie.

Am impresia că o bună educaţie determină direct şi o atitudine pozitivă faţă de invăţare.Dacă societatea in intregul ei respectă regulile, selectează şi recompensează persoanele după calificare, talente, competenţe, abilităţi, după merit şi realizări, fără discriminări, atunci invăţătura capătă un rost autentic, in care cred atât profesorii, cât şi elevii. Şi unii şi alţii ştiu că asta ii ajută efectiv să işi găsească un loc in conformitate cu talentele şi meritele lor.

Dar de ce ne trebuie nouă invăţătura, de ce trebuie să ştim atâtea lucruri pe care oricum le vom uita ? iată ce intreabă unii. Este clar că intrebarea are legătură cu sistemul de invăţământ de la noi, fundamental bazat pe acumularea de informaţii, termeni, definiţii, şi din acest punct de vedere, vetust. Fiindcă nu il ajută pe copil să-şi găsească drumul in viaţă, nu il susţine să gândească cu mintea sa, folosind propriile cuvinte, explicaţii, idei.

Dar un lucru e sigur, invăţătura, instrucţia, componentă sine qua non a educaţiei, este esenţială.

"Invăţătura ne luminează mintea şi ne arată ce este greşit in prejudecăţile noastre. Ne ajută să avem o imagine clară despre ceea ce ne inconjoară şi ceea ce memorăm. Ne provoacă să punem intrebări şi să aflăm răspunsuri satisfăcătoare. Invăţătura ne indrumă să ştim că tot ce ne inconjoară ne călăuzeşte către diverse domenii ale cunoaşterii, invăţătura ne ajută să facem raţionamente logice, pas cu pas, până ce ajungem la răspunsuri satisfacătoare. Invăţătura aduce lumină fiinţei noastre, ne dă incredere in decizii, atunci când ne confruntăm cu viaţa, pregătindu-ne să facem faţă succeselor şi eşecurilor.
Ne face să fim mândri de mintea noastră şi ne pregăteşte să trăim, nu doar să supravieţuim ! ». Citat din : Buzzle: <a href="http://www.buzzle.com/articles/why-is-education-so-important.html&quot;

Anunțuri

“In Oman, am reuşit să mă inţeleg foarte bine cu oamenii”

1 Draga Andreea Bolovan, esti o actrita pasionata de teatrul de papusi, dar si de a darui din harul tau altora. In acest sens, ai participat recent la un atelier de confectionat papusi de teatru intr-un spatiu despre care avem foarte putine informatii culturale in general si in special teatrale, in Oman. Ce ai aflat, ce ai impărtaşit, cu ce te-a imbogatit experienţa, cum e acolo?

 

Da, e adevarat, ideea  de a impartasi si de a-i invata pe altii, imi  da de multe ori mai multe satisfactii decat daca fac eu insumi acele lucruri. Şi da, teatrul de papusi este in topul listei din punctul asta de vedere… J

Asa ca m-am trezit intr-o tara complet straina, Sultanatul Oman, în Muskat … printre oameni care vorbesc o limba fonetic complet diferita de ce cunoastem noi, care au o traditie veche, foarte bine inradacinata.  Şi unde sunt temperaturi foarte ridicate…. Este foarte caald acolo!

Recunosc, a fost o provocare! Totul era nou pentru mine, situatie în care am fost obligată să fiu cât mai posibil prezentă şi atentă la tot ce se-ntâmplă în jur. Mai ales că aveam responsabilitatea de a conduce un atelier, parte din evenimentul “Advanced Puppetry Art Residency 2013″, condus de Arab Puppet Theater Foundation.

In orice caz,  surpriza a fost că m-am adaptat relativ repede şi am reusit sa ma inţeleg foarte bine cu aceşti oameni….

Asadar pe perioada a câteva zile am ţinut acest workshop de constructie si mânuire de binecunoscutele papusi muppets cu corp.  Am avut si cateva mici obstacole legate de obtinerea  materialelor necesare, incadrarea în timpul oferit, însă la finalul atelierului am avut o mare satisfacţie. Grupul cu care am lucrat a fost foarte receptiv şi doritor să  înveţe. Participanţii erau majoritatea din zona social- educativă, social workers, school teachers, educatori de grădiniţă, samdp. Scopul principal al atelierului a fost de a-i învăţa tehnici de teatru de animaţie pe care să le poată pune în practică în activitatea lor, în special cu copiii. A fost un fel de training of trainers. La finalul întregului eveniment era un spectacol de teatru de animaţie.

Unul dintre lucrurile care în continure mă surprinde tot timpul la tipul ăsta de ateliere este că adulţii devin nişte adevăraţi copii atunci când iau contact cu păpuşile. Ca să nu mai vorbim cât de tare se identifică cu personajele pe care ei înşişi le creează. Asta pentru că întotdeauna păpuşa este un fel de alter -ego a celui care o creează şi o mânuieşte… E şi asta o formă de autocunoaştere… Ce fel de personaje stau în noi? JPe lângă personaje umane, au fost construiţi iepuri, crocodili, eroi cunoscuţi, copii, extratereştri, chiar şi pe Charlie Chaplin l-au imaginat…..

 

 

2. Sunt curioasa, in Oman există o traditie în teatrul de păpuşi? Se face teatru pentru copii, pentru tineret?

 

Deşi teatrul arab- în sensul de instituţie, de  montări de piese clasice pe scenă- nu s-a dezvoltat foarte mult până în secolul 19, el are, totuşi, foarte multe tradiţii, care datează de sute de ani. Acestea includ păpuşăria, storytelling şi Ta’ziyah- un gen de piesă religioasă dramatică care se juca în anumite comunităţi.

In Muskat, capitala Omanului, oraşul unde am lucrat, am aflat că nu există teatru de papusi ca instituţie… Teatrul gazdă în care am ţinut workshopul şi unde a avut loc prezentarea de final la public era atât teatru dramatic cât şi cinematograf. Cred totuşi că zona şi oamenii pe care i-am întâlnit sunt un teren fertil în care practicarea teatrului de păpuşi are şansa să se dezvolte foarte bine şi să aibă impact asupra tuturor claselor sociale.

 

3. Cum se desfasura atelierul? Cand incepeati si cand incheiati? Ce program ai avut si cum ai lucrat cu organizatorii si ucenicii-care mie imi par mai ales femei?

 

Atelierul începea la 9 dimineaţa, la prânz era o pauză de o oră, iar  în jurul orei 4 după amiază  se încheia lucrul. În primele zile am lucrat intens la construcţie, sculptură în burete pentru cap, corp şi membre, adăugarea elementelor faciale, nas, ochi, gură, păr şi îmbrăcăminte. Cine nu reuşea să termine pe perioada programului, lua păpuşa şi o termina acasă… Au fost astfel câteva persoane care au adus nişte păpuşi foarte frumos făcute, pe care le finisaseră după program.

Timpul care ne-a rămas a fost destinat în principal tehnicilor de mânuire. Acest gen de muppets cu corp pretind o tehnică puţin mai specială, având în vedere că, spre deosebire de alte păpuşi, acestea au gură. De multe ori sunt necesari doi mânuitori la o păpuşă pentru a mişca şi corpul. Totul se-nvaţă…

Am simţit grupul entuziasmat de la început. Au lucrat intens şi cu reală pasiune păpuşile. Având în vedere că una dintre tradiţiile omaneze este că femeia nu are voie să muncească însă se ocupă de zona educativ- socială, majoritatea participanţilor erau într-adevăr femei, implicate în acţiuni din domeniul educaţiei. Au fost desigur şi câţiva participanţi bărbaţi.  Asta nu înseamnă că personajele create nu erau foarte diferite….

 Image

4. Cine au fost organizatorii evenimentului si cum ai fost selectată?

 

Organizatorii evenimentului au fost UNFPA Sub-Regional Office for the GCC States,iar workshopurile au fost conduse de organizatia Arab Puppet Theater Foundation din Beirut, Liban, care au ca principal scop dezvoltarea teatrului de păpuşi în lumea arabă.

Cu APTF am facut un mic atelier de papusi pentru taberele de refugiati din Beirut anul asta (2013) in luna  februarie. Asa mi-au propus sa lucrez ca trainer pentru workshopul din Oman.

 

http://countryoffice.unfpa.org/gcc/2013/05/19/6902/unfpa_gcc_area_office_organizing_the_2nd_puppetry_theater_workshop_for_oman_an_innovative_communication_tool/

 

5. Din pricina conditiilor financiare dar cred ca si din cauza lipsei de informatie, prezenta asiatica in spatiul european teatral este limitata, mai ales din Extremul Orient, care cunoaste acum un intens proces de deschidere si democratizare. Ce crezi, ar fi ceva de adus in Europa, ai apucat sa vezi vreun spectacol, sa te informezi asupra teatrului lor?

 

Foarte puţin de data asta…. Din punct de vedere teatral, în zona în care am fost acum, am simţit că iau parte la crearea unui fenomen artistic şi educativ. Sunt foarte curioasă dacă va exista vreo dezvoltare  şi dacă vor aplica din lucrurile pe care le-au învăţat. Înclin să cred că da.

Însă în alte regiuni, spre exemplu in Beirut, am văzut un fel de muzical traditional arăbesc foarte interesant, cu o muzică veche arabă foarte frumoasă, care combina dansul şi muzica lor tradiţională cu storytellingul şi momente comice…. Am avut senzaţia că văd ceea ce se cheamă un artist complet de-al lor, care ştie să danseze, să cânte excepţional, dar să şi facă publicul să râdă sau să plângă prin poveştile pe care le spune…. 1001 nopţi live….

Pe lângă practicieni de teatru de păpuşi sau de umbre, în Liban am întâlnit deasemenea artişti foarte buni şi în alte domenii, precum fotografia şi filmul.

În orice caz, luând contact cu lumea arabă din aceste locuri mi s-a demonstrat încă o dată că ceea ce credem despre acest spaţiu sunt în mare parte prejudecăţi, idei nefundamentate. Atât în Liban cât şi în Oman am întâlnit oameni foarte deschişi, oneşti, autentic ospitalieri şi cu adevărat buni artişti., care au reuşit să mă facă să mă simt ca acasă.

 Image

6. Crezi ca ar trebui ca sa existe si aici, in spatiul nostru, un proiect de cooperare, ca sa aflăm şi noi cate ceva din traditiile lor teatrale, de povestit si papusaresti?

 

 Categoric! J Arabiisunt o sursa inepuizabila de creativitate. …

Ce  cred în primul rând e că ar fi binevenit pentru ţara noastră să existe proiecte naţionale de acest gen, în care practicieni din domeniul social- educativ să lucreze cu profesionişti din domeniul teatrului şi al pedagogiei. Teatrul de păpuşi poate fi folosit ca un instrument excelent în educaţia copiilor dar şi a adulţilor.