Educatia non-formala si realitatea

România se află printre ţările care nu au recunoscut oficial în sistemul de învăţământ educaţia non-formală, conform Wikipedia. https://en.wikipedia.org/wiki/Nonformal_learning

Totuşi, Programul Şcoala Altfel reprezintă un demers non-formal, de ieşire din cadrele strâmte ale programei, ale tipicului didactic de fiecare zi şi de includere a unor activităţi de învăţare de alt tip, mai relaxate, mai flexibile ca formulă.

Conform Wikipedia, “structura rigidă a învăţământului formalizat urmează reguli şi regulamente mai degrabă decât nevoile elevilor. Este un tip de educaţie care nu se mulează pe individ şi societate, ci este o educaţie mai preocupată de performanţa academică şi nu de atingerea unor scopuri utile individului. Această abordare impune apelul la educaţia non-formală, care porneşte de la nevoile fundamentale ale elevilor şi este preocupată de stabilirea unor strategii compatibile cu realitatea.”

Anul acesta (2016), mămicile au fost agenţii care au asigurat legătura dintre Artelier D şi şcoală, pentru ateliere de educaţie non-formală. Ele au beneficiat de o documentare amplă şi au asigurat corespondenţa şi pregătirea evenimentelor. Mămicile au avut rolul de Pedagogical  Officers sau Project Managers, conform denumirii curente în sistemul educaţional anglo-saxon. Fără această punte de legătură, şansa de a ajunge la şcolile receptive la tipul nostru de demers ar fi fost minimă. Artelier D este o asociaţie mică, lucrează pe proiecte, minimalist şi ajunge în şcoli şi grădiniţe de câteva ori pe an. Dar chiar dacă nu este constantă, acest tip de colaborare este importantă pentru ambele părţi. Şcoala află despre educaţia non-formală şi beneficiile ei, iar noi cunoaştem copiii, cadrele didactice, nevoile şi interesele lor.

Atelierul de poezie şi desen desfăşurat la clasa I, după volumul original Intâmplări de pe strada mea, de Ana Blandiana, s-a bucurat de marele interes al copiilor. Am făcut o incursiune in istoria României dinainte de 1989, în trecutul oraşului Bucureşti, am vorbit despre străzi, case, maidanezi. Am aflat sensuri ale cuvintelor şi cuvinte noi, ne-am jucat cu rimele şi am inventat fiecare o scurtă poezie despre maidanezi. In partea a doua, am desenat un câine sau am învăţat să o facem. Am combinat deci în acest atelier istoria, limba română şi artele plastice. La plecare, una dintre eleve mi-a oferit creaţia ei, desenul cu un căţel şi poezia despre el. Copiii au fost atenţi, preocupaţi, bine dispuşi.

catel

Desen şi versuri de la atelierul de poezie

Atelierul de arhitectură Şcoala Altfel, tot la clasa I, a altei şcoli, şi-a propus să-i familiarizeze pe copii cu gândirea tridimensională şi limbajul arhitecturii- cunoştinţe noi.Am făcut un plan pentru un perete al clasei, o dioramă cu o secţiune a clasei şi o machetă a şcolii cu împrejurimile. In vederea desfăşurării acestui atelier a fost nevoie să mutăm băncile, astfel ca să putem crea spaţiu pentru lucrul pe grupe şi pentru material-cutii, cartoane, rechizite, coli mari de hârtie, foi de polistiren de 1 metru. Le-am arătat copiilor imagini ale unor şcoli şi clase cu structură inovatoare, cu spaţii mari, ferestre cât peretele, scaune şi bănci pe rotile, clase modulare, săli de mese, săli de lectură cu biblioteci modulare, laboratoare de gătit. A fost un atelier care a spart ordinea şi tipicul lecţiei, pornind de la reordonarea băncilor şi formula lucrului în echipă de 5-6 elevi, pe câte un proiect. Cred că a fost o provocare care i-a incitat pe copii, după cum am observat. Un curs opţional ar fi primit cu entuziasm, sunt sigură.

Scoala 2

Proiect din cadrul atelierului de arhitectură

Atelierul culinar Turtiţa fermecată desfăşurat într-un centru unde se află 30 de copii instituţionalizaţi părea că nu se va finaliza cu un preparat. Tipul de lucru în echipă părea o provocare pentru aceşti copii nerăbdători şi  extrem de dornici de explorări senzoriale ale ingredientelor, cu vârste de la 6 la 14 ani. Spre supriza mea foarte plăcută, copiii au făcut până la capăt turtiţele şi nu a rămas nicio bucăţică de cocă nefolosită. Au primit drept bonus,  o cremă de căpşune, pe care au savurat-o intens. Acest atelier m-a condus la concluzia că gătitul poate fi şi o metodă de lucru pentru copiii cu nevoi speciale, care nu au în mod obşnuit răbdare, atenţie, interesul format de a finaliza o activitate. La acest atelier de gătit toată lumea a învăţat în primul rând ce înseamnă răbdarea şi cum te recompensează ea. Coca a trebuit să stea la crescut aproximativ 20-30 minute.

 

La capătul acestei săptămâni am văzut fericirea copiilor, satisfacţia lor de a realiza diverse lucruri şi de a descoperi legăturile complexe între viaţa lor şi realitate. S-a confirmat astfel definiţia educaţiei non-formale, care scoate în evidenţă legătura dintre învăţare şi nevoile personale.

 

capsune 2

Cremă de căpşune, la atelierul de gătit

Povesti in jurul lumii- Japonia

In 16 aprilie, ora 11 spunem Povestea pescarului şi a broaştei ţestoase fermecate, in cadrul atelierului POVEŞTI IN JURUL LUMII. POVEŞTI IN JURUL LUMII este un atelier cu legende, poveşti şi mituri traditionale, la Junior Store, str Turda nr.122. Vom desena animale si le vom picta. Dăm viaţă poveştilor cu ajutorul teatrului de păpuşi. Este un concept interactiv şi creativ, copiii participă la poveste şi o comentează. Facem conexiuni între lumea ficţiunii şi lumea noastră, reală; între lumea adulţilor şi cea a copiilor.
Aprilie este luna dedicată poveştilor din Japonia, pe care le spunem sâmbăta, în 16 şi 23 aprilie. Atelierul durează o oră, taxa este de 25 lei/copil şi se achită la sosire. Număr maxim: 8 copii, număr minim 6. Grupul de vârstă: 2-6 ani.
Mentionam ca la acest atelier participă numai copiii. Doar la partea creativă pot asista şi părinţii.
Junior Store este un magazin de jucarii şi cărţi pentru copii, situat in partea de nord a oraşului. http://juniorstore.ro/
Rezervări: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com
Rezervările se pot face şi la magazin, de asemenea, folosind datele sale de contact de pe afiş. Inscrierea se poate face până vineri după amiază. Avem rugămintea să respectaţi rezervarea, pentru buna desfăşurare a atelierului.

afis_povesti in jurul lumii

Primavara pictorilor redescoperiti

Am descoperit picturi minunate, dar uitate, pe lângă cele faimoase. Fiindcă într-o galerie este ca într-o bibliotecă, ai parte de surprize. Comori ascunse. In cadrul atelierului VESTITORII PRIMĂVERII, la Muzeul Naţional de Artă al României.

Primavara pictorilor redescoperiti.jpg

Vestitorii primaverii, la Muzeul National de Arta al Romaniei

Unul din cele mai frumoase muzee de artă, chiar daca nu cel mai cunoscut, Muzeul Wallraf- Richards din Cologne ( Koln), a reușit să își construiască succesul nu doar pentru tablourile foarte prețioase( printre care așa numita Mona Lisa Nordului:  Fecioara lângă tufişul de trandafiri, de Stefan Lochner), ci și în jurul textelor explicative. Fiecare text pornește de la un titlu sau de la un extras incitant, redactat în stil jurnalistic. La fel de interesant este și principiul de structurare al galeriei, combinând criteriul tematic cu cel cronologic.

Walfraff

Criteriul tematic a fost cel care mi-a călăuzit selecția picturilor pentru atelierele de educație culturală, de la Muzeul Național de Artă al României, reunite sub titlul Călătorie prin anotimpuri, ordonate după anotimpuri: Rapsodii de toamna, Iarna pe uliță, Vestitorii primăverii.

După cum spune Andreas Blühm, în prefața albumului Wallraf das Museum: „Câteodată o privire proaspătă te ajută să descoperi ceva nou sau să ajungi la esență”.

Este ceea ce am descoperit eu însămi, după ce am inclus în program şi tablouri uitate, de Leon Bijou, Jean Neilly, Constantin Artachino și Ipolit Strâmbu, alături de creații de Andreescu, Tonitza, Luchian.  Picturile necunoscuţilor m- au atras prin calitățile lor artistice, cât şi pentru că se potriveau cu criteriul tematic: înfăţişau frumoase peisaje de toamnă, iarnă sau de primăvară.

Poate cele mai spectaculoase descoperiri sunt cele de primăvară.

Constantin Artachino ne atrage cu splendoarea unui cireş înflorit, pe fundalul verde intens al unei grădini. La rândul său, Ipolit Strâmbu ne trimite în perioada anilor 20, dar și a influenţelor târzii impresioniste, în tabloul său Femeia cu umbrelă. Doi pictori valoroși dar despre care nu se mai vorbește. Aveam sa- i descopăr însă prezentați și recuperați de scriitorul Tudor Octavian, în volumul Pictori români uitați, Editura Noi Media print.

cartea pictorilor uitati

„Am fost deprinși să împărțim arta în două: o secțiune mică, de aleși, și alta vastă, de nedefiniţi”, spune tranşant Tudor Octavian în introducere.

Autorul consideră că mulți dintre pictorii incluși în studiul său sunt de valoare europeană, iar valoarea lor este confirmată și prin cotațiile importante ale lucrărilor la licitații. Piața de artă le recunoaște valoarea.

Criticul de artă Pavel Şuşară subliniază, în prefața ediției citate: „ Intr-o astfel de alcătuire fără griuri, în care singurele existențe presupuse rămân cele polare, evident că și percepția este una puternic segregaţionistă și balansează competent între miracol și neant. În vreme ce culturile vechi și consolidate procesează nuanțe și lucrează cu instrumente de bijutier, a noastră, tânără și imprevizibilă, disprețuiește tacit efortul edificării, se excită orgiastic în fața creației ca act revelat și aruncă la groapa comună cadavre artistice care, ca în vestitul raport al cioclilor lui Caragea de pe câmpul Dudeştilor, de multe ori nu pot fi îngropate din pricina banală că reușesc să fugă.”

Cred că este necesar ca educația culturală să ofere copiilor o perspectivă largă, generoasă, fără corsete, care să stimuleze cunoașterea proprie, cât mai departe de etichete și prejudecăți. O bună educație culturală și artistică își găsește singură repere, se orientează cu fineţe si nu se intimidează de opinia curentă.

Voi reveni cu amănunte despre contextul european al educației în muzeele de artă.

ramuri inflorite.jpg

Ramuri de cires, la atelierul Vestitorii primaverii

Povestile au gust bun

In Povestea lui Harap Alb, dacă ne amintim, Impăratul Verde poftea la salată “grasă, înfoiată şi frumoasă”.  Cu cât mânca din ea, cu atât mai mult dorea, deşi se obţinea atât de greu, din grădina ursului, un animal periculos şi vigilent.  “ O căruţă întreagă aş fi în stare să mănânc, şi parcă tot nu m-aş sătura.”

Conform cunoştinţelor ştiinţifice, nutriţional vorbind, salata este excelentă.  Conţine antioxidanţi (care luptă contra radicalilor liberi- cancerigeni), fibre- care ne ajută contra colesterolului şi, deşi are puţine proteine, ne satură. O putem combina cu ulei de măsline şi astfel obţinem un fel sănătos, uşor, ieftin şi gustos. Avea dreptate Impăratul Verde să viseze la ea.  Şi e bine când citim poveşti copiilor să insistăm pe aspectele culinare, ele pot stimula nu doar pofta de mâncare, ci şi atenţia spre învăţăturile morale.

Poveştile ne învaţă lucruri bune atât în ordine morală, cât şi în ceea ce priveşte mâncatul sănătos. In general, oamenii  din poveşti mănâncă cumpătat, alegând câte puţin din ce este bun.  Cei care mănâncă mult sunt priviţi critic, şi pe bună dreptate. Se dovedeşte azi că mâncând mult avem probleme de sănătate. Iar cei care mănâncă prea puţin se luptă să-şi depăşească condiţia. Ei vor să nu mai fie săraci, în primul rând, pentru a mânca mai bine. Este vorba, conform piramidei lui Maslow, de satisfacerea nevoilor primare, între care se află hrana.

Proverbele şi zicătorile româneşti sunt nu doar o oglindă a universului moral, ci şi a celui culinar. Alimentele, antropologic vorbind, sunt legate de credinţe, obiceiuri, statut social, caracter. Ele sunt o cheie pentru a înţelege lumea tradiţională, cât şi reflexele ei în lumea noastră, modernă şi urbană.

Sărăcie, muncă, mâncare

“A ajuns după ce s-au împărţit colacii”- deci după un moment important, ceea ce înseamnă că a rămas flămând.

“A fi numai osul şi pielea”. Sărăcia înseamnă şi mâncare puţină.

“Alergi mult/ Mănânci mult”. Munca îţi asigură mâncarea bună.

Şi invers: “Cel ce nu lucrează ziua, flămânzeşte noaptea”.

“A mâncat pită din nouă cuptoare”. A mâncat mult şi divers. Inseamnă şi experienţă, cu referinţă la cineva descurcăreţ, sau chiar băgăreţ.

Mâncarea, experienţa şi viaţa

Comparaţiile din proverbe şi zicători au legătură cu universul culinar, de asemenea, coordonatele morale sunt exprimate cu referinţă la acest domeniu familiar:

“Adesea, para cea mai bună pică în gura porcului”. Deci nu la cel mai potrivit să o aprecieze.

“A face pe cineva cu ou şi oţet”. Un tratament dezagreabil. Oul în oţet se descompune dizgraţios şi reprezintă o mâncare ratată- de exemplu, maioneza care se taie.

“Altă făină se macină acum la moară”. Lucrurile s-au îmbunătăţit, s-a schimbat ceva în bine. Altă făină înseamnă făină bună.

“A mâncat pită cu usturoi şi cere să-i miroasă gura a lapte”. Cineva care nu recunoaşte greşeala sau minciuna, dar care este trădat de ea.

“A nu avea pe cineva la stomac”. Poporul asocia, corect, stomacul, cu emoţiile. Este locul unde simţim, nu doar inima. Deci a nu suporta pe cineva.

“A pune ulei pe foc”. Greşeală culinară, dar şi tactică, în viaţă. Nu se pune ulei pe foc, că se aprinde. Deci avem nevoie de tact. Unde lucrurile sunt sensibile să fim precauţi şi rezervaţi, să menajăm.

“Au mâncat părinţii aguridă şi şi-au strepezit copiii dinţii”. Agurida înseamnă strugure necopt, deci acru.  Referinţă la credinţa populară conform căreia păcatele părinţilor se transmit copiilor.

“Brânza bună în burduf de câine”- deci un produs bun procesat într-un loc prost. Se spune de cei talentaţi ,dar leneşi.

“Capra e vaca săracului”. Adevărat. Vezi Caprele Irinucăi.

“Carne fără ciolan nu se poate”. Lucru fără defect, de exemplu. Sau efecte ascunse.

“Ce-i mai bun pe acest pământ?

E mai bună oaia bună;

Vine vara te-ndulceşte,

Vine iarna te-ncălzeşte”.  Oaia, unul dintre animalele reprezentative pentru cultura populară românească şi imaginarul ei. Dar şi pentru bucătăria tradiţională.

“Cel zgârcit moare cu pâinea-n traistă”. Deci cu lucrurile importante nevalorificate.

“Cine aleargă după pomeni nu se vede sătul niciodată”. Este necesar să munceşti, nu să te bazezi pe pomeni,  deci doar pe ajutorul sau mila altuia.

 

-Va urma-

.

Why every kid should start the day with a poem — Quartz

„Poezia ne ajuta sa ne întelegem mai bine”. Experienţa pozitivă a unei profesoare americane.

” It enlarges the sympathies, helps us understand ourselves better, gives us the pleasure of vicarious experience and offers us insights about being human.”

Incepând cu luna aprilie, voi susţine un atelier de poezie pentru copiii aflati în îngrijire la Hospice Casa Speranţei. De asemenea, voi avea un atelier de poezie în cadrul Şcolii Altfel. Câţiva paşi mai departe.

 

Brett Vogelsinger, a ninth grade English teacher from Doylestown, Pennsylvania, starts every class with a poem. It’s a radical idea considering 14-year-olds are a tough crowd and poetry can be hard to understand. But he’s been doing it for three years and he makes a compelling case on Edutopia for how poems gear kids up…

via Why every kid should start the day with a poem — Quartz