De ce il iubesc copiii pe Roald Dahl?

Cred că Roald Dahl e iubit de copii fiindcă și el îi iubește în egală măsură, la modul autentic şi constant. Copiii din literatura lui sunt ființe frumoase, puternice, curate, pline de imaginație, care înving în încercări grele, cu adulți răi, care îi chinuie sau îi neglijează, ori pur şi simplu, care nu îi iubesc.

Dar cum e posibil așa ceva, ca un scriitor să prezinte adulții (uneori chiar membrii unei familii sau ai școlii) că ar fi răi, iar copiii, buni? E educativ şi moral?

E util de știut că valoarea educativă și morală a literaturii e direct proporțională cu valoarea ei estetică. Cu cât e mai valoroasă ca literatură, cu atât conţinutul ei este mai convingător, chiar dacă el nu este prezentat întotdeauna didactic şi moralizator. (Şi invers, ceea ce e didactic în literatură e deseori neconvingător şi de proastă calitate artistică). Dincolo de asta, mi se pare moral și educativ să înfățișezi copiii ca ființe libere, gânditoare și pline de imaginație- ei chiar aşa sunt, copiii aşa se nasc. Oare nu așa ar trebui să-i considere orice sistem de educaţie, protecţie şi învăţătură al adulților?

Cât despre adulții răi şi cruzi, oare aceştia nu există? Nu auzim în fiecare zi de ei, în familie, în şcoală, în această lume, persecutând şi chinuind copiii, privindu-i de libertate, abuzându-i, umilindu-i?

După cum știm, lumea este în continuare un loc în care milioane de copii suferă, în primul rând din pricina nesatisfacerii nevoilor lor primare: mâncare, adăpost, haine.  Milioane de copii muncesc din greu, în loc să se joace, exact ca James, băiatul chinuit de mătuși în povestea din James și piersica uriașă. E trist şi ciudat, dar e adevărat: doar o mică proporție din copiii lumii se bucură cu adevărat de respectarea drepturilor lor fundamentale, printre care dreptul la joacă.  In foarte multe țări, dreptul copiilor la joacă nici nu este luat  seamă. Iar în țările în care este luat în seamă, acest drept este totuși limitat de către adulți, în mod drastic, în favoarea învățăturii academice, care debutează de la vârste din ce în ce mai crude–  atunci când copiii ar trebui să se joace pe săturate şi să exploreze lumea: natura şi mediul înconjurător. Dar aceasta este o altă temă.

Totuşi, să ne gândim că semnificaţia sechestrării lui James în casă de către mătuşile lui aceasta este de fapt: privarea lui James de libertate, de decizie, de dreptul de a se juca.

Daca ești bine intenţionat, cum să nu-i înțelegi pe copii că se bucură când fratele lor James întâlnește niște ființe prietenoase care îl adăpostesc  şi îl îngrijesc, în primul rând oferindu- i un pat moale şi bun? Spre deosebire de cel tare şi incomod de la mătuşile lui. Ce absurd, nu- i așa, că aceste ființe atât de miloase sunt din altă specie, sunt nişte insecte. Niște ființe mici şi nevinovate, precum este şi James, dar şi atât de inteligente, iscusite, frumoase şi perseverente….(Sadoveanu nu este departe de această idee în Dumbrava minunată, când o înfăţişează pe Lizuca ocrotită de pădure, după ce se refugiază acolo, în urma cruzimii din propria ei casă, unde este agresată continuu).

„Miriapodul se dădu jos de pe canapea, străbătu agale camera şi se cățără în hamac. James se cățără și el în al lui. Ce moale şi comod i se părea, față de scândurile goale pe care dormea în casa mătușilor lui.” James şi piersica uriaşă

1

Oare cum să nu îi înțelegi pe copii că se bucura atunci când James pleacă în călătorie cu piersica uriașă, așa cum visa de ani de zile, atunci când era sechestrat cu cruzime de către mătuşile lui, înăuntrul unei case neprimitoare şi reci? Oare nu își doresc copiii să fie liberi, să se joace și să exploreze? Oare noi le oferim suficient această șansă? Temă de reflecţie.

In povestea sa, Roald Dahl le oferă copiilor șansa de a visa și de a spera, dar și de a călători. Roald Dahl pare că scrie o poveste fantastică, dar, de fapt, el povesteşte despre lumea în care trăim, noi şi copiii. O înfăşoară în metafore, dar adevărul este înăuntru, doar să îl căutăm.

În partea a doua a articolului, care va fi publicat după prima sesiune a clubului de lectură Biblioteca vorbitoare, voi analiza în ce fel este utilă copiilor această carte. De ce este ea hrană pentru minte si suflet.

 

BIBLIOTECA VORBITOARE se deschide

Gata, începem

BIBLIOTECA VORBITOARE, club de lectură pentru puşti şi puştoaice
Sub genericul Copiii în călătorie propunem
5 ateliere de lectură creativă

  •  Despre curaj, umor, libertate, imaginaţie, prietenie
  •  Invăţăm despre Personaj; Loc şi Timp; Acţiune; Dialog; Compunem Povestea noastră
  •  Incepem joi 30 iunie, ora 19, pe terasa Ceainariei cu cărţi, Splaiul Unirii nr.195, ne întâlnim în fiecare joi, vreme de 5 săptămâni
  • Pentru copii peste 5 ani
  • Citim fragmente, le discutăm, le reprezentăm creativ, tridimensional (nu este nevoie de lectura prealabilă a cărţii, de asemenea, pot participa şi copiii care nu ştiu să citească)
  •  Facem conexiuni cu arta filmului
  • Comentăm la fiecare atelier, un scurt citat din volumul Ce poţi face cu două cuvinte, povestiri şi amintiri semnate de scriitori români contemporani
  • Fiecare atelier conţine un titlu de carte şi o noţiune de teorie literară, alături de exerciţii creative.

Calendar: 30 iunie- James şi piersica uriaşă, de Roald Dahl; 7 iulie- Bunica e în măr, de Mira Lobe; 14 iulie- Confesiunile unui prieten imaginar, de Michelle Cuevas; 21 iulie-Pippi şoseţica, de Astrid Lindgren ; 28 iulie- Micuţul Nicolas în vacanţă, de Rene Goscinny şi Jean Jacques Sempe. Toate atelierele încep la ora 19 şi durează 2 ore.

 

Taxa /atelier: 30 lei, plata la sosire.
Plata in avans pentru toate cele 5 ateliere este de 100 lei, prin transfer bancar în contul
RO36 BTRL 0440 1201 F179 96XX, Banca Transilvania-Suc Moşilor, pentru Daniela Mişcov, cu menţiunea Taxă atelier.

Rezervari: artelierd@yahoo.com, sau artelierdproiecte2012@gmail.com

JAMES CĂLĂTOREŞTE CU PIERSICA!

La clubul de lectură BIBLIOTECA VORBITOARE, joi 30 iunie, ora 19, pe terasa de la Ceainăria cu cărţi,  facem cunoştinţă cu James şi aflăm ce presupune o călătorie cu piersica în America.

Citim din James şi piersica uriaşă (1961) de Roald Dahl. Ne răcorim cu piersici şi facem o dioramă a pasajului citit. Invăţăm ce înseamnă Personaj şi la ce ne ajută această învăţătură.

“Aproape toţi copiii din cărţile lui Roald Dahl sunt nişte copii deosebiţi de ceilalţi copii mai ales prin faptul că au trecut prin tot felul de greutăţi. Majoritatea dintre ei sunt orfani sau săraci, sau şi orfani şi săraci. Tocmai asta face ca aventurile prin care vor trece să pară şi mai extraordinare! Din această carte veţi afla cum e de fapt construit curcubeul, ce anume vorbesc insectele între ele şi mai ales ce vorbesc insectele cu un băieţel care a ajuns colocatarul lor într-o casă nu tocmai obişnuită. După ce veţi savura această carte delicoasă, vă puteţi delecta vizionând şi filmul de animaţie realizat dupa ea în anul 1996.” Părerea unui cititor
Alte păreri, aici http://carturesti.ro/carte/james-si-piersica-uriasa-200519

Notă: Atelierele au loc dacă se înscriu minimum 4 copii, până în ziua de miercuri.

Avem rugămintea să respectaţi rezervarea, ca să putem desfăşura cu bine activitatea.

Copiii mi-au revelat zonele vii ale picturii

Vara copiilor la Muzeul de Artă

Continuăm dialogul despre programul „Călătorie prin anotimpuri”, a cărui sub-temă se schimbă odată cu anotimpul. Dar explorarea spațiului în întâlnirea sa cu timpul rămâne constantă, la fel si revelațiile. Ale instructorului facilitator, ca şi ale studenților – elevi de la 5 la 14 ani. „Pânze de vară” se numește sub-tema care a început odată cu 1 iunie.

Intrebare: Ce descoperă copiii vara la muzeul de artă, mai precis,  la Muzeul Naţional de Artă al României? Alți pictori români, alte picturi, nu?

DM: Da, descoperă pictori precum Jean Steriadi, Arthur Verona- mai cunoscuți, sau pictori uitați, ca Tache Papatriandafil, dar valoroşi şi interesanţi. Totodată descoperă o altă lume. Vara pictorilor de acum 70-100 de ani.  Descoperă locuri mit, precum Balcicul, un sat de 1001 de nopți, presărat cu strălucirea albului de calcar. Sau Brăila, port pestriț cu corăbii misterioase, căruțe cu marfă și case cu arhitectură orientală. Sau, pur și simplu, descoperă norii, într- un spectacol de tonuri, lumini si umbre.

1

Elevi la programul Pânze de vară, MNAR, iunie 2016-

I: Despre arta picturii ce descoperă?

DM: De această dată, ne- am oprit asupra tehnicilor, influențelor, stilurilor. Am observat efecte de lumină, preocuparea pentru forme şi linie, pentru strălucirea culorii, prin contrast sau saturație.

I: Cum  adică „am descoperit”? Le- ai spus, nu?

DM: Nu, am condus cercetarea prin întrebări deschise puse copiilor. M- a inspirat foarte mult un curs pe care îl urmez, susținut de echipa educațională a Muzeului de Artă Moderna din New York, MoMA. Acest curs ne încurajează sa- i …încurajăm pe copii să descopere și să gândească singuri, noi doar livrându- le informații stricte, esențiale. Fără lecții , discurs, prelegeri. Americanii consideră că aceasta e cea mai potrivită cale pentru a-i apropia pe copii de artă si de a le deschide ușa spre înțelegerea ei. Mă preocupă să învăț despre artă și metode de pedagogie muzeală. Sinceră să fiu, atenția și fascinația copiilor mă cheamă să vin alături de ei, atentă și fascinată de pictura românească. Faptul că am șansa să fiu călăuză a copiilor în lumea picturii moderne românești este o bucurie imensă.

 

2

Ne apropiem şi explorăm  pictura Corăbii la Brăila de Jean Steriadi.

I: De ce?

DM: Pictura românească e o pictură vie pentru mine. Este o pictură valoroasă, cu nenumărate capodopere, chiar dacă nu sunt foarte cunoscute. Având acces la pictura europeană îmi este mai ușor să fac comparații și să îmi dau seama de ceea ce este cu adevărat valoros, dincolo de clișee și ierarhii oficiale. Nu în ultimul rând, este o pictură care mă face să călătoresc în suflet. Dunărea, marea,câmpul cu rapiță, floarea soarelui…toate aceste locuri și simboluri fac parte din identitatea mea și îmi vorbesc profund, pe limba mea. Nu am nevoie să mă uit în dicționare ori în istorii de artă , eu le simt, iar ele îmi vorbesc. Participarea sufletească  este esențială în cunoaștere. Cunoaștem cel mai bine lumea de acasă.

I: Copiii te-au învăţat ceva, iar dacă da, ce te- au învățat ?

DM: Bine spus, bună întrebare. Copiii mi- au revelat zonele vii, care le vorbesc lor. De exemplu, ei nu mai sunt familiarizați cu folclorul și nu au identificat cu aceeași ușurință ca mine motivele populare din pictura lui Ţuculescu . Dar au perceput zona dezmembrării materiei,  sau Apocalipsa, cum i-au zis ei.  Sau extratereștrii – iarăși formularea lor, pentru florile cu ochi din tabloul Stările câmpului. Perspectiva asta fantastică, acest văz enorm al lui Ţuculescu ei l- au priceput corect. Am învățat astfel că e important să acorzi valabilitate definițiilor contemporane pentru simboluri vechi. E mai important ca un copil să spună cu mintea lui ce îi transmite o imagine decât să repete definiția mea, bazată pe experiența mea, care lui nu- i spune nimic poate.

 

I: Dar în ce zonă de imagini te- ai întâlnit totuşi cu copiii? A existat ceva comun, pentru tine si pentru ei?

DM: Da. Pe copii îi fascinează corăbiile, la fel de mult ca şi pe mine. La fel de mult ca şi pe Jean Steriadi. Mi- au spus că sunt, de fapt, ca niște balene. Ceea ce e o frumoasă metaforă. Dar și sursa inspirației omenești pentru construirea vaselor ce plutesc pe mări.

I: Ce să- ți urez…vânt bun în pupă!

 

3.jpg

Pictând corăbii, activitate creativă în cadrul atelierului Pânze de vară.

 

Interviu cu Daniela Mişcov, iunie 2016, referitor la programul Călătorie prin anotimpuri-Pânze de vară, de la Muzeul Naţional de Artă al României.

 

ArtelierD x 2 la BOOKFEST

Un camion albastru – erou şi un băieţel care învaţă că prea mult nu e bun
Vineri 3 iunie şi sâmbătă 4 iunie, la BOOKFEST, 2 ARTEliere creative- teatru, bandă desenată, colorat, versuri.

Vineri 3 iunie, ora 15- la standul Editurii Paralela 45, vă invităm la un atelier de exerciţii creative şi bandă desenată pentru scolari, cu ocazia lansării cărţii Povestea băiatului care transformă în ciocolată tot ce atinge. Creaţiile copiilor vor fi postate pe platforma online a editurii: www.Qvis.ro.

“Lui John Midas îi place ciocolata. Îi place atât de mult, încât ar mânca toată ziua. Insă într-o bună zi, John a aflat că există şi ceea ce se cheamă “prea multă ciocolată”….

 

povestea_baiatului_ciocolata_Catling_2016_coperta1_0

Sâmbătă 4 iunie, la ora 11- atelier creativ de teatru si colorat MICUL CAMION ALBASTRU, cu ocazia lansării cărţii, cât şi a încă 4 titluri din colectia JOC SI JOACĂ,la BOOKFEST (Romexpo), standul Editurii Paralela 45, printre care două de excepţie: Micuţul Eu-sunt-Eu de Mira Lobe, cea mai cunoscută autoare austriacă de literatură pentru copii; Cucurigu-Gagu, Roade-tot şi Roade-Mult, de Herbert Friedrich, în traducerea plină de umor şi poezia a Norăi Iuga.

Tiiit-tiit!-claxonul face, /Iar motorul toarce liniştit./Aşa sunete prietenoase n-ai mai auzit!”

Pe un drum de ţară trece vesel un camion albastru, primit cu prietenie de animalele de la fermă, care îi răspund pe limba lor. Nu bănuieşte nimeni că el va fi eroul unei aventuri extraordinare.

O poezie frumoasă, despre prietenie şi solidaritate.

Cu acest prilej, vă dăm de ştire că BIBLIOTECA VORBITOARE, clubul nostru de lectură pentru şcolari, se reia de la sfârşitul lunii iunie, într-un loc minunat, străjuit de un trandafir roz fermecat.

Rezervări pentru ateliere (al căror acces este gratuit): artelierd@yahoo.com.

8 locuri disponibile pentru fiecare dintre cele două ateliere. Vă rugăm să respectaţi rezervarea. Vă aşteptăm cu drag!

lansare carti