De ce ne place Domnul Fox

In micul roman (sau povestirea dezvoltată) “Domnul Fox, vulpoi fantastic” de Roald Dahl, personajul principal este un vulpoi care fură, Domnul Fox. Deși el face un lucru social rău, fură,  un fapt pe care noi îl condamnăm, totuși, de Fox ne place, iar nu cei de la care fură, trei bogătași lacomi, numiți Boggis, Buns și Bean. Fiindcă furtul Domnului Fox este, de fapt, unica modalitate de a da de mâncare familiei, într-o situație limită. Iar acest fapt  este diferit de comportamentul unei  anumite  clase politice, de exemplu,  care vrea să-și mărească privilegiile, luând de la cei care nu au pentru ca să aibă ei mai mult. Aceasta fiindcă se consideră deasupra, făcând uz de funcție și strâmbând legea. Este bine să judecăm lucrurile în context. Vulpea fură fiindcă trebuie să supraviețuiască într-un teritoriu luat în posesie de oameni. Corupții fură fiindcă sunt necinstiți, șmecheri și leneși.

Citind cu luare aminte cartea lui Roald Dahl, ajungem să înțelegem că, de fapt, măruntele furtișaguri ale vulpii sunt făcute pentru a-și salva familia, soția și cei patru pui, nu din plăcerea de a lua de la alții.There is no other way pentru el. Iar furtul ca lucru rău, reprobabil, este neutralizat dacă îl punem în paralel cu  răul pe care îl fac cei trei oameni bogați și lacomi. Ca să se răzbune pe vulpoi că le-a furat niște  găini și curcani vor să îl omoare. Ca să îl caute și să îl omoare, cei trei distrug  pădurea, spre disperarea animalelor și stupefacția sătenilor. Sapă o groapă imensă cu excavatorul, ceea ce face ca multe dintre animalele pădurii să fie amenințate cu dispariția. Imi este greu să nu mă gândesc că la fel se întâmplă și în realitate, cu distrugerile pădurilor provocate de oameni. Pentru propriul lor supra- confort din prezent, oamenii, unii dintre ei,  mai ales cei lacomi și bogați, sacrifică copacii și fauna pe termen lung, distrugând totul în cale.  Ca să aibă mai mult și numai pentru ei.

Aceasta este o altă temă, Natura, reprezentată de vulpe și alte animale, pe de-o parte, și om, meschin, lacom, intolerant, crud și urât prin aceasta. Este, într-un fel, o reducere la aburd utilizată de scriitor, ce ar fi dacă toată lumea ar fi prinsă în acest război, care pe care, oameni contra naturii? Din fericire, ficțiunea oferă o șansă, vulpea și prietenii ei se salvează cu ingeniozitate. Dar în realitate, noi știm că tot mai multe animale sunt pe cale de dispariție sau în mare pericol, laolaltă cu mare parte a pădurilor virgine  din  America de Sud cât și din Europa, mai exact, chiar din munții României, păduri esențiale pentru viață. Odată cu pădurile dispar și ființele, iar cele care nu dispar, precum urșii, o pornesc în bejenie, ajungând să fure animale domestice din curți ori să  cotrobăie prin gunoaiele orașelor pentru a-și potoli foamea. Sau să atace oamenii, din același motiv.

Aceasta este INTOLERANȚA, de care dau dovadă Boggis, Buns, Bean, care nu vor să cedeze și nu renunță la căutarea Domnului Fox pentru a-l pedepsi. Mai mult, ei vor să îl omoare. Intoleranța este nebunie, după cum spun și vecinii celor trei. Păgubașii strâng o armată, convocându-și angajații, înarmată cu pari, puști, securi,pistoale  și „ tot felul de arme, care de care mai îngrozitoare”.  Un război în toată regula împotriva unui vulpoi. Unei singure  ființe. O furie apocaliptică contra unui animal înfometat și neajutorat, care nu se poate apăra decât fugind.

„-Hei, Boggis, ce se întâmplă acolo?-spun oamenii văzănd groapa imensă săpată de excavatoare.

– Vrem să prindem o vulpe!

-Tre’ să fiți nebuni!”

fantastic-mr-fox1

Ediție englezească, cu ilustrații de Quentin Blake

In cartea sa de eseuri morale Luminile și umbrele sufletului, Petru Creția spune: ”Să ne gândim la ura ucigașă dintre rase și ginți, dintre clase și crezuri, la tot ce ne-a însângerat trecutul și ne însângerează prezentul, la războaiele  ”sfinte” și la persecuțiile religioase, cu fundamentalismele, cu măcelurile și cu rugurile lor, la atâtea uri de rasă care au dezonorat omenescul cu urgia pogromurilor și cu infernul camerelor de gazare, la prigoanele de clasă și atâtea genocide care mai bântuie planeta și azi.”

In mod limpede, cartea ne îndeamnă la filozofare. Cine  face  rău? Cine  face  bine? De ce?

Pe de-o parte, sunt cei trei îmbuibați, cu magaziile lor  ticsite cu mii și mii de păsări tăiate și jumulite, din care se înfruptă nemăsurat. Sunt lacomi, vulgari, urâți, trăiesc pentru a avea și a mânca. Atunci când observă că cineva a luat  vreun pic  din bunurile lor, deci i-a furat, chiar dacă paguba e neglijabilă  raportată la averea imensă de care dispun, ei dau dovadă de o cruzime imensă, sacrificând terenul întregii regiuni, în care sapă cu excavatoarele neobosit, pentru a-l pedepsi pe hoț. La fel cum bănuim c ă au procedat înainte, pentru a acumula singuri aceasta avere, făcându-se stâpâni pe pământ și pe  resursele sale, numai în folos personal.

Pe de altă parte, este hoțul, un vulpoi, Domnul Fox,  care trebuie să asigure hrana zilnică a familiei sale numeroase. Este curajos, puternic  prin inteligență, calm, răbdare,este  ingenios, înțelept și generos. Ceea ce obține dă și altora, năpăstuiți ca și el. In acest context, raportat la rasa animalelor, Furtul își pierde dimensiunea negativă. Este un mod de a se hrăni, de la cei care au prea mult.  E bine să comentăm aceste nuanțe cu copiii. Când cineva fură o găină ca să nu moară de foame trebuie să se bucure de indulgență și înțelegere atunci când este pedepsit pentru încălcarea legii. Este o mare diferență față de cei care au destul și fură ca să aibă și mai mult, să deturneze numai pentru ei din ceea ce nu li se cuvine, nemuncit.

”-Auzi, Foxy, dar pe tine nu te frământă niciun pic  treaba asta?

-Să mă frământe? Ce să mă frământe?

-Toate…furtișagurile astea.

-Dragul meu burduf cu blană, cunoști pe cineva în toată lumea asta care s-ar da înapoi  să fure niște  amărâți de pui  dacă i-ar muri copiii de foame?”

In continuare, Domnul Fox îi explică Bursucului că între ei, cei care ciupesc câte ceva ca să dea de mâncare familiei, și cei care vor să îi omoare pentru un furtișag,  este o mare diferență morală.

”Dacă ei vor să se poarte ca niște sălbatici, n-au decât, spuse domnul Fox. Dar noi, ăștia din subterană, suntem ființe la locul nostru, iubitoare de pace.”

Invățăm mai mult din cărțile care ne supun unor provocări reflexive, care nu ne moralizează didactic, ci ne supun gândirii, în mod filozofic, nuanțat, prin probleme, crize, situații complicate, dileme.

”Aproape orice mare roman al secolului al XIX-lea și XX pune în scenă un asalt, sau cel puțin își exprimă scepticismul, față de ierarhia socială acceptată și oferă un fel de redefinire a precedenței în acord cu  valoarea morală mai degrabă decât cea a prestigiului social sau prin înrudirea de familie. /…/ In paginile acestor cărți primul devine cumva ultimul, iar ultimul devine  primul. Devenind un martor al vieților ascunse, romanele  funcționează ca o contragreutate la realitățile  ierarhice  dominante.Alain de Botton, Status Anxiety ( tradusă Statut și Anxietate)

In Domnul Fox, vulpoi fantastic, de Roald Dahl, modelul moral este vulpoiul. O ființă nobilă, pe care circumstanțele vieții o obligă să fure. Dar fură  pentru a asigura supraviețuirea familiei și fraților săi din pădure. Nu are alternativă, iar astfel furtul nu mai este un fapt reprobabil. Personajele negative sunt cei trei bogați cu intenții ucigașe, față de care nu simțim niciun fel de milă că vor fi în continuare furați. Din contră, simțim chiar satisfacție că astfel se restabilește un echilibru economic  într-un spațiu social unde unii iau totul și nu vor să lase altora nimic. Și simțim bucurie că ființele nevinovate și flămânde  ale pădurii vor avea ce să mănânce și vor supraviețui. Datorită unui erou care își riscă viața pentru toți, Domnul Fox.

Domnul Fox, vulpoi fantastic  este o carte admirabilă, scrisă cu mare economie de mijloace, dar cu mare forță, o literatură la fel de actuală.

Recomand un link despre comentarea cărții in relație cu filozofia: http://www.teachingchildrenphilosophy.org/BookModule/FantasticMrFox

Citim din această carte și comentăm, la Clubul de lectură Artelier D, duminică 12 februarie, ora 12, de la Ceainăria Green Tea.

Notă: Citatele din carte sunt extrase din volumul publicat de Editura Arthur în 2016, în traducerea lui Florin Bican.

 

 

 

BUNICA SPUNE POVESTI IN MAR

La clubul de lectură BIBLIOTECA VORBITOARE, joi 7 iulie, ora 19, pe terasa de la Ceainăria cu cărţi,  ajungem într-un măr fermecat, unde poveştile prind viaţă, datorită unei bunici nemaipomenite. Citim din BUNICA E IN MĂR (1965) de Mira Lobe, scriitoare austriacă.

Povestea unui copil care nu avea bunici, dar care, până la urmă, va primi în dar două bunici, dintre care una- imaginară. Bunica din măr spune poveşti, iar vecina bunică îl învaţă lucruri practice şi utile. Se dovedeşte că e minunat să ai un pom şi să te caţeri în el, fiindcă un pom te face creativ şi fericit!

Ne răcorim cu mere şi facem o dioramă a pasajului citit- imaginăm personajele şi pomul, într-o zi cu soare. Invăţăm ce înseamnă Spaţiu şi Timp în poveste şi la ce ne ajută această învăţătură.

Andi  îşi încălţă sandalele şi se uită întrebător la bunica: oare n-o să-l trimită acum în casă să se spele, să se pieptene şi să-şi ia o cămaşă curată, înainte de a pleca? Nimic din toate astea. Era o bunică cu adevărat pe placul lui.”

da

Bunica e în măr, de Mira Lobe. Ilustraţii de Susi Weigel.

 

BIBLIOTECA VORBITOARE, club de lectura

                                     Sub genericul Copiii în călătorie propunem
5 ateliere de lectură creativă

– Despre curaj, umor, libertate, imaginaţie, prietenie
– Invăţăm despre Personaj; Loc şi Timp; Acţiune; Dialog; Compunem Povestea noastră
– Ne întâlnim joi 7 iulie, ora 19, pe terasa Ceainariei cu cărţi, Splaiul Unirii nr.195, şi în       fiecare joi, vreme de 4 săptămâni.
-Pentru copii peste 5 ani
-Citim fragmente, le discutăm, le reprezentăm creativ, tridimensional (nu este nevoie de lectura prealabilă a cărţii, pot participa şi copiii care nu ştiu să citească)
– Facem conexiuni cu arta filmului

-Durata: 1 oră şi jumătate

– Părinţii pot asista, taxa nu se schimbă.

-Comentăm la fiecare atelier, un scurt citat din volumul Ce poţi face cu două cuvinte, povestiri şi amintiri semnate de scriitori români contemporani.

Taxa /atelier: 30 lei/copil însoţit, plata la sosire.

Rezervari: artelierd@yahoo.com, sau artelierdproiecte2012@gmail.com

 

Calendar: 30 iunie- James şi piersica uriaşă, de Roald Dahl; 7 iulie- Bunica e în măr, de Mira Lobe; 14 iulie- Confesiunile unui prieten imaginar, de Michelle Cuevas; 21 iulie- Pippi şoseţica, de Astrid Lindgren ; 28 iulie, ora 19- Micuţul Nicolas în vacanţă, de Goscinny şi Sempe.

 

 

 

Grădina cu poveşti de Paşti

Sâmbătă 5 aprilie, ora 11, la Librăria Bastilia, în cadrul Atelierului de teatru de păpuşi DEGETARUL FERMECAT, spunem povestea Gâsca de aur, după Fraţii Grimm. Pentru familii cu copii de 2-6 ani şi părinţi. Biletul : 35 lei/copil însoţit. Durata : 1 oră.

Fiul cel mic şi subestimat al unei familii modeste întâlneşte în pădure, un omuleţ vrăjit, care îi recunoaşte meritele şi îl răsplăteşte, după sufletul său bun, cu o gâscă de aur.
O poveste despre generozitate şi miracole.
In partea a doua, vom imagina, din hârtie de mătase, creioane cerate şi lipici, grădina de vis a gâştei cu ouă de aur . Un colaj de primăvară.

« Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept, fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie, îi spuse omuleţul fermecat. »

Sîmbătă 12 aprilie, ora 11, la GrowUp Kindergarten, o poveste iubită pe tot globul, publicată în peste 40 de milioane de exemplare şi tradusă în 36 de limbi : Povestea lui Peter Iepuraşul, dramatizare după The Story of Peter Rabbit de Beatrix Potter, la atelierul de lectură & natură CUIBUL DE RÂNDUNELE.
Pentru familii cu copii de 2-6 ani. Biletul : 40 lei/copil insoţit. Familie cu doi copii : 60 lei.

Gâsca de aur, de Fraţii Grimm.

Gâsca de aur, de Fraţii Grimm.

Nesocotind sfaturile mamei, Peter se rătăceşte în grădina dlui Mc Gregor. Aici descoperă lucruri minunate şi fiinţe cu care se împrieteneşte, dar trebuie să fugă de paznicul grădinii. Norocul îl ajută. Peter învaţă să o asculte pe mami.

« Prima dată, a mâncat nişte salată şi nişte fasole; apoi s-a delectat cu ridichi. După care, fiindcă îl durea burta, căutat fire de pătrunjel./…./A fugit până în şopron şi apoi a sărit pe o stropitoare. Ar fi fost o ascunzătoare foarte bună dacă nu ar fi avut atâta apă. «

In partea a doua, inspiraţi de grădina aventurilor lui Peter, vom merge în aer liber şi vom planta mica noastră grădină de flori şi legume. La plecare, vom lua acasă pentru colorat, cărţi poştale cu desene din poveste.

The Tale of Peter Rabbit de Beatrix Potter.

The Tale of Peter Rabbit de Beatrix Potter.