Ce ne spune randunica?

CREDINȚE ȘI INFORMAȚII

In credințele și poveștile populare românești, rândunica este o pasăre benefică, aducătoare de belșug casei unde își face cuibul.

”Rândunica e lucru curat la casa omului; deci nu trebuie să te atingi de nimic al ei, că-i păcat. Când ți se strâng rândunelele multe pe lângă casă, toate-s cu priință. La casă, când rândunica face cuib, e a bine.” Artur Gorovei, Credințe și superstiții, 1915

Bunicii mei protejau cuibul rândunicii pe care aceasta și urmașele ei îl refăceau an de an, în colțurile din tavanul grajdului. Ușa rămânea mereu deschisă astfel ca rândunica să poată zbura înăuntru și afară, pentru a aduce hrană puilor. Venirea ei primăvara, ciripitul de pe sârma de telegraf, scurt și subțire; zborul săgetat cu bruște coturi sus și jos- toate erau observate și deseori comentate de către bunicii mei, astfel ca și noi nepoții să înțelegem rosturile și să avem grijă de rândunele. Nicio altă pasăre nu se bucura de atâta atenție și considerație ca rândunica.

Cuib de randunele

gallery.pinghi.ro

Mi-au rămas întipărite în minte toate aceste amintiri,iar astăzi pot să recunosc dintr-o mie, cântecul și zborul ei. In acest sens, pentru cei care vor sa o vadă, am găsit pe blogul https://camarasdelumini.wordpress.com/2012/03/01/cele-mai-numeroase-100-specii-de-pasari-din-romania/, o fotografie și mențiunea că rândunica se află printre cele mai numeroase 100 de păsări din România. Este la poziția numărul 23, cu 1 600 000 de exemplare. Este minunat că sunt atâtea rândunele în România. Dar e bine de știut că aceste păsări se află împrăștiate pe tot globul și sunt multe legende pe care le-au inspirat, în special  grupul rândunelelor de casă (sau barn swallows, în engleză).

Pe acest site sunt înregistrări video și audio cu rândunele de pe tot cuprinsul Pământului. http://www.hbw.com/ibc/family/swallows-and-martins-hirundinidae

LEGENDA

”Copila se preschimbase în rândunică și își luase zborul, iar rochița fu luată de vânt și se topi în raze ce căzură pe pământ. Din ele crescură până dimineață florile ce se cheamă și azi rochița-rândunicii.” Vasile Alecsandri

Sunt multe legende care consemnează destinul rândunicii, o fată devenită pasăre ca să scape de un urmăritor insistent.  În legenda lui Vasile Alecsandri urmăritorul ei este Zburătorul, un spirit rău care chinuiește fetele și femeile tinere. In poezia romantică, acest personaj negativ capătă o personalitate mai complexă, asociată cu dorul și dragostea.

Pata roșie și coada în furculiță sunt semne distinctive care au dat naștere la legende, al căror conținut implică violență, uneori chiar moarte. Intâlnirea a trei culori puternice, roșul, albul și negrul, in penajul păsării, a stimulat puternic imaginația oamenilor, după cum observă etnologul Mihai Pop în magistralul său studiu Mitologie populară românească. Cercetătorul observă prezența rândunicii și în colindele la fereastră, unde rolul ei se schimbă: anunță o apropiată căsătorie.

In mod interesant, în legenda repovestită de Vasile Alecsandri este inclusă și legenda despre planta rochița –rândunicii sau volbura, un simbol diafan, ce atenuează dramatismul poveștii.

FLOAREA DE ROCHIȚA-RÂNDUNICII

In ciuda aspectului ei delicat și a parfumului dulce, rochița-rândunicii nu este bine văzută de agricultori:

”Deși produce flori atractive, deseori este considerată a fi o buruiană din cauza creșterii rapide și sufocării plantelor cultivate. A fost introdusă în America de Nord, unde, pe alocuri, este o specie invazivă. Covoarele formate invadează culturile și scad recolta; se estimează că pierderile cauzate de această plantă în SUA depășesc 377 milioane de dolari doar în 1998e.[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Volbur%C4%83

Insă noi ceilalți, simpli iubitori ai naturii, care o vedem prin grădini și pe garduri, ne bucurăm de frumusețea ei. Rochița-rândunicii e grațioasă și totodată puternică.

Convolvulus_arvensis

Foto: CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/Convulvus arvensis

In manualul de Botanică al lui Bădărău și Simionescu din 1934 autorii spun multe lucruri interesante despre ea:

”Pretutindeni se arată. E o buruiană de care nu scapă ușor nici grădinarul care-și îngrijește straturile de zarzavaturi. Se vede prin grâu, prin ogoarele cu păpușoi, pe marginea drumurilor.

/…/ Frunzele sunt delicate, ca un vârf de săgeată. Florile sunt gingașe, colorate trandafiriu. Petalele sunt unite la un loc luând forma unui potir larg la gură. Poporul de aceea numește planta Rochița-rândunelii.

După cum rămurica se mișcă sucindu-se pe un suport, tot așa și codița florii se căsnește fel și chipuri, ca să scoată la lumină floarea. Pe cât e de largă aceasta la gură, pe atât e de îngustă la fund unde e nectarul. /…/

Floarea și ea este de o sensibilitate mare. Cât soarele e pe cer, floarea rămâne deschisă. De cum se ascunde sub nori, florile se închid.  De aceea poporul a dat numele de Bună- Dimineața unei volbure cultivate, cățărată pe sfori, ce i se pun la îndemână. Seara florile sunt închise. Dimineața, când soarele răsare, florile se deschid, iar perdeaua verde a plantelor puse sub streașină pare bătută cu pietre scumpe, până ce soarele urcându-se face florile să se închidă.”
Câteva dintre poveștile de primăvară pe care le-am spus copiilor de-a lungul timpului au inclus și rândunica. Este unul dintre vestitorii primăverii.

Cand lumea poeziei e libera si vesela…

Despre o lume veselă este vorba în volumul de versuri ”In orașul Bucurville”, de Carmen Tiderle.  Nu doar lumea este veselă, ci și limba în care sunt scrise versurile. Săltăreață, zâmbăreață, neastâmpărată, țopăind liberă, lăsând deschisă ușa să intre și cuvintele așa- zis rușinoase ori nepoetice.

Se citește astfel un manifest de subminare a locurilor comune, a atitudinilor călduțe, a temelor consacrate și a moralei previzibile, atât în ceea ce privește  atitudinea față de copii, cât mai ales în privința poeziei româneștipentru aceștia, care este deseori prea plină de didactică,  prea ațos-sfătoasă, chiar bătrânicioasă, și mult mai puțin curioasă, veselă, jucăușă, așa cum așteaptă și au nevoie copiii.

Ce ne învață acest volum de versuri? ca să citez o întrebare des întâlnită în manualele școlare.

Că lumea este mai frumoasă atunci când pui imaginație și imprevizibil în ea. Este o încântare atunci când o transferi în cuvinte noi rimate altfel și când te inspiri din lumea copiilor, mai ales atunci când scrii pentru ei. De fapt, aceasta este calitatea principală a cărții, după părerea mea. Autenticitatea. Poeta se lasă contaminată de privirea copiilor asupra universului înconjurător- această capacitate unică de a crede că lumea este magică. Că totul are viață și se poate transforma. Copiii observă totul, ei văd ceea ce noi adulții am încetat să mai vedem: detalii, culori, forme, vise. Iar poezia este precum copiii, o retină ultra sensibilă.

Intalnim des, în cadrul acestor fabule contemporane, cum sunt majoritatea poeziilor, tema Situații imposibile: viermele care produce lână de cașmir, fetele care vor să se distreze singure dar nu pot, ora de râs la școală, floarea soarelui care vrea  ca soarele să se rotească după ea , șamd. Ludic pur.

Apoi sunt Jocurile. Jocurile de cuvinte în imagini: turma de scrumbii și haita de oi, de exemplu. Jocuri de cuvinte cu sufixul –ușcă. Jocuri de imaginație. Jocuri pe tema ciocolatei.

Sunt de asemenea situațiile pur și simplu amuzante, fără neapărat o morală: pisici adunate la vorbă, șosete deperecheate adunate într-un sac, tunsul cu mașina de tuns iarba, cămila și renul în tren (care seamănă cu doi filosofi intoleranți), un dentist clovn, cercul imoral, și multe altele.

Indemnând la reflecție sunt situațiile absurde: un urs de pluș care se crede adevărat și moare într-un accident. Moartea nu e teatrală, ci naturală, aș zice. In aceeași serie plasez revolta umbrei și povestea ușor frisonantă a tăticului bucătar care imaginează mâncare din copii (ce idee, dar ce nu ne trece prin cap când suntem mici…),  ori întâmplări un pic horror:pe  mătușa Mia o  va trage curentul și după moarte, iar  cocoșul care încearcă să cânte altfel sfârșește  tăiat. Mi se pare firesc ca în poezie să fie vorba și despre moarte, nu doar despre viață, fiindcă acestea sunt temele ei fundamentale.

Sunt apoi situațiile metaforă, simbolice, în care un fapt banal capătă semnificații mai importante. O pungă care zboară ca un zmeu. Ori o masă tânjind să ajungă departe, ca să vadă  marea, exact  ca un erou de poveste care merge după Graal. Sau descoperim un oraș al Bucuriei, al cărui primar e un copil:

”…Pietonii vor traversa pe zebre adevărate/Și zidurile vor fi colorat pictate”.

in-orasul-bucurville-de-carmen-tiderle-2016-p120895-01-2

Sunt apoi ironic desacralizate sărbătorile care prin tradiție au parte de poezii solemne, moralizatoare, festive, leșinate de atâtea locuri comune: 8 martie, Paștele cu iepurașul său, Moș Crăciun, 1 aprilie. Temele sunt întoarse pe dos, iar dintr-un astfel de tratament are de câștigat imaginația și limba poetică, reîmprospătată ca după un duș cu apă rece.

Tot ce a devenit” insuportabil de stereotip” trece prin filtrul jucăuș al poeziei lui Carmen Tiderle. Motivul romantic al mesajului în sticlă, fluturii, barza, mama (care devine în volum un automat de îndopat copiii), greierul, peștișorul de aur, omul de zăpadă,curcubeul,  toate sunt reciclate și pudrate cu zâmbet, apoi așezate cu susul în jos, ca la carnaval.

Chiar dacă nu mi-au plăcut toate poeziile ( de exemplu, Ciclopul este un infirm care stârnește uimirea fiindcă are o pereche. De ce nu, nu e și el om?; Biluța este despre un muc …hm, cam scârbos, chiar totul trebuie să intre în Poezie?), am savurat poezia aceasta proaspătă și neconvențională, plină de zâmbet și ireverențiozitate, ca un copil care strigă în gura mare că Impăratul e gol. Grafica lui Vali Petridean joacă un rol important în efectul total, este dinamică, plină de linii neastâmpărate, șuie, ca într-o bandă desenată,situată stilistic departe de calofilismul specific ilustrației românești a cărților de copii. O grafică remarcabilă și extrem de adecvată, totodată inedită în peisajul românesc.

Am citit cu mare plăcere această carte de poezii și o includ în geamantanul meu pentru ateliere.

 

  • In orașul Bucurville, de Carmen Tiderle, Editura Vellant, 2016

 

Daniela Mișcov

 

Tolkien Reading Day

La Clubul de lectură Artelier D din 26 martie, ora 12, de la Ceainăria  Green Tea, îl sărbătorim pe John R.R. Tolkien, cu ocazia Tolkien Reading Day. C itim din romanul ”Stăpânul inelelor”, în special din primul volum, ”Frăția inelului”, cât și din romanul ”Hobbitul”, care îl precede. Analizăm una dintre cele mai cunoscute hărți imaginare din literatură, despre Pământul de Mijloc- tărâmul unde are loc  acțiunea cărților. Nu în ultimul rând, bem ceai și mâncăm biscuiți de casă.

Activitate de lectură și comentarii pentru puști peste 6 ani.

Taxa: 25 lei/copil. 20 % reducere membrilor clubului și familiilor cu doi copii.

Durata: 1 oră și 15 minute.

Loc: Ceainăria Green Tea, str Dr Burghelea nr.24 (in spatele Halei Traian).

Rezervări: artelierd@yahoo.com,artelierdproiecte2012@gmail.com

8 locuri disponibile.

Ziua Lecturii din cărțile lui Tolkien (Tolkien Reading Day) are loc în fiecare an de 25 martie. Este organizată în Anglia, de Tolkien Society,pentru a sărbători și promova viața și operele lui J.R.R. Tolkien, prin lectura unor pasaje favorite. Societatea Tolkien încurajează în mod special școlile, muzeele și bibliotecile să organizeze propriile evenimente, de Tolkien Reading Day. Ne alăturăm, înscriind evenimentul nostru pe pagina acestei societăți.

https://www.tolkiensociety.org/events/tolkien-reading-day-2017/

”Trilogia  Stăpânul inelelor (engleză: The Lord of the Rings) este un roman fantasy scris de profesorul universitar și filologul englez John Ronald  Reuel Tolkien.

Cartea a fost retipărită de mai multe ori și tradusă în diferite limbi, devenind una dintre cele mai populare și influente lucrări ale literaturii secolului 20.

Acțiunea cărții Stăpânul inelelor se petrece într-o preistorie imaginară, cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide (hobbiți, de elfi, gnomi și orci), precum și de multe alte creaturi reale sau imaginare. Unul dintre protagonisti este Frodo Baggins, Hobbitul”. Wikipedia

Această sesiune de lectură din 26 martie este ultima din acest modul.

Vă așteptăm cu drag.

Dracula altfel

într-o poveste româno-americană,pentru copii

La Clubul de lectură al  Artelier D, pentru puști peste 6 ani, duminica 12 martie, ora 12, la Ceainăria Green Tea, str Dr Burghelea nr.24, citim din ”Micuța Vrăjtoare”, de Alice Rose, un roman alegoric despre perioada comunistă din România, dar și despre Evul Mediu, cu o școlăriță curajoasă și un personaj simbolic- prințul Dracula. Nu eroul lui Bram Stoker, ci conducătorul iubitor de dreptate.

Vorbim despre Istorie și Literatură, cum se întrepătrund și se influențează.

La ce e bună știința Istoriei?-va fi una dintre temele noastre de reflecție. Puștii sunt invitați să discute în prealabil cu părinții, despre  amintirile acestora din perioda comunistă.

Vom citi un mesaj din partea lui Alice Rose, venit tocmai din America, pentru cititorii din România.

CP39

Alice Rose la București, împreună cu elevi de la o școală din Crângași, în 2012

Scriitoarea americana de origine română, Alice Rose, ne poartă prin lumea magică a vrăjitoarelor de ierburi, a copiilor-spiriduși, alături de micuța Maria, ultima Vrăjitoare de Ierburi din Salem. Ajungem până în Transcarpatia, la Castelul de Ceață al prințului Dracula, care îi va destainui Mariei un mare secret.

”Locuitorii acestei țări se pregătesc să-i răstoarne de la putere pe cârmuitorii lor plini de cruzime, Umbrele Negre, și pe șeful lor, Fantoma neagră./…/Au interzis, ars sau distrus toate cărțile care îi făceau pe oameni să viseze sau să spere. Au ucis zânele, poveștile și legendele. Au tăiat pădurile și au poluat râurile. Au omorât trecutul, spune ca o concluzie Zelda, iar privirile i se întunecă.” Micuța Vrăjitoare, de Alice Rose, Editura Didactică și Pedagogică, 2007.

Rezervari: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com

Pentru puști peste 6 ani

Durata: 1 oră și 15 minute

Taxa: 25 lei

Pentru frați și cei care au participat de cel puțin 2 ori, reducere 20%.

De ce ne place Domnul Fox

In micul roman (sau povestirea dezvoltată) “Domnul Fox, vulpoi fantastic” de Roald Dahl, personajul principal este un vulpoi care fură, Domnul Fox. Deși el face un lucru social rău, fură,  un fapt pe care noi îl condamnăm, totuși, de Fox ne place, iar nu cei de la care fură, trei bogătași lacomi, numiți Boggis, Buns și Bean. Fiindcă furtul Domnului Fox este, de fapt, unica modalitate de a da de mâncare familiei, într-o situație limită. Iar acest fapt  este diferit de comportamentul unei  anumite  clase politice, de exemplu,  care vrea să-și mărească privilegiile, luând de la cei care nu au pentru ca să aibă ei mai mult. Aceasta fiindcă se consideră deasupra, făcând uz de funcție și strâmbând legea. Este bine să judecăm lucrurile în context. Vulpea fură fiindcă trebuie să supraviețuiască într-un teritoriu luat în posesie de oameni. Corupții fură fiindcă sunt necinstiți, șmecheri și leneși.

Citind cu luare aminte cartea lui Roald Dahl, ajungem să înțelegem că, de fapt, măruntele furtișaguri ale vulpii sunt făcute pentru a-și salva familia, soția și cei patru pui, nu din plăcerea de a lua de la alții.There is no other way pentru el. Iar furtul ca lucru rău, reprobabil, este neutralizat dacă îl punem în paralel cu  răul pe care îl fac cei trei oameni bogați și lacomi. Ca să se răzbune pe vulpoi că le-a furat niște  găini și curcani vor să îl omoare. Ca să îl caute și să îl omoare, cei trei distrug  pădurea, spre disperarea animalelor și stupefacția sătenilor. Sapă o groapă imensă cu excavatorul, ceea ce face ca multe dintre animalele pădurii să fie amenințate cu dispariția. Imi este greu să nu mă gândesc că la fel se întâmplă și în realitate, cu distrugerile pădurilor provocate de oameni. Pentru propriul lor supra- confort din prezent, oamenii, unii dintre ei,  mai ales cei lacomi și bogați, sacrifică copacii și fauna pe termen lung, distrugând totul în cale.  Ca să aibă mai mult și numai pentru ei.

Aceasta este o altă temă, Natura, reprezentată de vulpe și alte animale, pe de-o parte, și om, meschin, lacom, intolerant, crud și urât prin aceasta. Este, într-un fel, o reducere la aburd utilizată de scriitor, ce ar fi dacă toată lumea ar fi prinsă în acest război, care pe care, oameni contra naturii? Din fericire, ficțiunea oferă o șansă, vulpea și prietenii ei se salvează cu ingeniozitate. Dar în realitate, noi știm că tot mai multe animale sunt pe cale de dispariție sau în mare pericol, laolaltă cu mare parte a pădurilor virgine  din  America de Sud cât și din Europa, mai exact, chiar din munții României, păduri esențiale pentru viață. Odată cu pădurile dispar și ființele, iar cele care nu dispar, precum urșii, o pornesc în bejenie, ajungând să fure animale domestice din curți ori să  cotrobăie prin gunoaiele orașelor pentru a-și potoli foamea. Sau să atace oamenii, din același motiv.

Aceasta este INTOLERANȚA, de care dau dovadă Boggis, Buns, Bean, care nu vor să cedeze și nu renunță la căutarea Domnului Fox pentru a-l pedepsi. Mai mult, ei vor să îl omoare. Intoleranța este nebunie, după cum spun și vecinii celor trei. Păgubașii strâng o armată, convocându-și angajații, înarmată cu pari, puști, securi,pistoale  și „ tot felul de arme, care de care mai îngrozitoare”.  Un război în toată regula împotriva unui vulpoi. Unei singure  ființe. O furie apocaliptică contra unui animal înfometat și neajutorat, care nu se poate apăra decât fugind.

„-Hei, Boggis, ce se întâmplă acolo?-spun oamenii văzănd groapa imensă săpată de excavatoare.

– Vrem să prindem o vulpe!

-Tre’ să fiți nebuni!”

fantastic-mr-fox1

Ediție englezească, cu ilustrații de Quentin Blake

In cartea sa de eseuri morale Luminile și umbrele sufletului, Petru Creția spune: ”Să ne gândim la ura ucigașă dintre rase și ginți, dintre clase și crezuri, la tot ce ne-a însângerat trecutul și ne însângerează prezentul, la războaiele  ”sfinte” și la persecuțiile religioase, cu fundamentalismele, cu măcelurile și cu rugurile lor, la atâtea uri de rasă care au dezonorat omenescul cu urgia pogromurilor și cu infernul camerelor de gazare, la prigoanele de clasă și atâtea genocide care mai bântuie planeta și azi.”

In mod limpede, cartea ne îndeamnă la filozofare. Cine  face  rău? Cine  face  bine? De ce?

Pe de-o parte, sunt cei trei îmbuibați, cu magaziile lor  ticsite cu mii și mii de păsări tăiate și jumulite, din care se înfruptă nemăsurat. Sunt lacomi, vulgari, urâți, trăiesc pentru a avea și a mânca. Atunci când observă că cineva a luat  vreun pic  din bunurile lor, deci i-a furat, chiar dacă paguba e neglijabilă  raportată la averea imensă de care dispun, ei dau dovadă de o cruzime imensă, sacrificând terenul întregii regiuni, în care sapă cu excavatoarele neobosit, pentru a-l pedepsi pe hoț. La fel cum bănuim c ă au procedat înainte, pentru a acumula singuri aceasta avere, făcându-se stâpâni pe pământ și pe  resursele sale, numai în folos personal.

Pe de altă parte, este hoțul, un vulpoi, Domnul Fox,  care trebuie să asigure hrana zilnică a familiei sale numeroase. Este curajos, puternic  prin inteligență, calm, răbdare,este  ingenios, înțelept și generos. Ceea ce obține dă și altora, năpăstuiți ca și el. In acest context, raportat la rasa animalelor, Furtul își pierde dimensiunea negativă. Este un mod de a se hrăni, de la cei care au prea mult.  E bine să comentăm aceste nuanțe cu copiii. Când cineva fură o găină ca să nu moară de foame trebuie să se bucure de indulgență și înțelegere atunci când este pedepsit pentru încălcarea legii. Este o mare diferență față de cei care au destul și fură ca să aibă și mai mult, să deturneze numai pentru ei din ceea ce nu li se cuvine, nemuncit.

”-Auzi, Foxy, dar pe tine nu te frământă niciun pic  treaba asta?

-Să mă frământe? Ce să mă frământe?

-Toate…furtișagurile astea.

-Dragul meu burduf cu blană, cunoști pe cineva în toată lumea asta care s-ar da înapoi  să fure niște  amărâți de pui  dacă i-ar muri copiii de foame?”

In continuare, Domnul Fox îi explică Bursucului că între ei, cei care ciupesc câte ceva ca să dea de mâncare familiei, și cei care vor să îi omoare pentru un furtișag,  este o mare diferență morală.

”Dacă ei vor să se poarte ca niște sălbatici, n-au decât, spuse domnul Fox. Dar noi, ăștia din subterană, suntem ființe la locul nostru, iubitoare de pace.”

Invățăm mai mult din cărțile care ne supun unor provocări reflexive, care nu ne moralizează didactic, ci ne supun gândirii, în mod filozofic, nuanțat, prin probleme, crize, situații complicate, dileme.

”Aproape orice mare roman al secolului al XIX-lea și XX pune în scenă un asalt, sau cel puțin își exprimă scepticismul, față de ierarhia socială acceptată și oferă un fel de redefinire a precedenței în acord cu  valoarea morală mai degrabă decât cea a prestigiului social sau prin înrudirea de familie. /…/ In paginile acestor cărți primul devine cumva ultimul, iar ultimul devine  primul. Devenind un martor al vieților ascunse, romanele  funcționează ca o contragreutate la realitățile  ierarhice  dominante.Alain de Botton, Status Anxiety ( tradusă Statut și Anxietate)

In Domnul Fox, vulpoi fantastic, de Roald Dahl, modelul moral este vulpoiul. O ființă nobilă, pe care circumstanțele vieții o obligă să fure. Dar fură  pentru a asigura supraviețuirea familiei și fraților săi din pădure. Nu are alternativă, iar astfel furtul nu mai este un fapt reprobabil. Personajele negative sunt cei trei bogați cu intenții ucigașe, față de care nu simțim niciun fel de milă că vor fi în continuare furați. Din contră, simțim chiar satisfacție că astfel se restabilește un echilibru economic  într-un spațiu social unde unii iau totul și nu vor să lase altora nimic. Și simțim bucurie că ființele nevinovate și flămânde  ale pădurii vor avea ce să mănânce și vor supraviețui. Datorită unui erou care își riscă viața pentru toți, Domnul Fox.

Domnul Fox, vulpoi fantastic  este o carte admirabilă, scrisă cu mare economie de mijloace, dar cu mare forță, o literatură la fel de actuală.

Recomand un link despre comentarea cărții in relație cu filozofia: http://www.teachingchildrenphilosophy.org/BookModule/FantasticMrFox

Citim din această carte și comentăm, la Clubul de lectură Artelier D, duminică 12 februarie, ora 12, de la Ceainăria Green Tea.

Notă: Citatele din carte sunt extrase din volumul publicat de Editura Arthur în 2016, în traducerea lui Florin Bican.

 

 

 

Artelier D povesti romanesti &mestesuguri

Sâmbăta 4 februarie, ora 11, la Nod Makerspace, Splaiul Unirii nr.160,  în cartierul Timpuri Noi, lansăm un proiect inspirat de povești și meșteșuguri românești. Va avea loc bilunar, sâmbăta. Prima sâmbătă din lună- pentru grupul 3-6 ani, a treia- pentru copii peste 7 ani. Prima poveste, o adaptare după  “Inul și cămeșa”, de Ion Creangă. Invățăm lucruri minunate despre IN și descoperim calitățile sale confecționând hăinuțe de păpuși. Facem păpuși fete și băieți din coceni de porumb, inspirate după modele tradiționale.

Artelier De povești românești și meșteșuguri este un concept al asociațiilor Artelier D, Proiecte pentru copii și Să învățăm meșteșugurile, care îmbină povestitul (storytelling-ul) și teatrul de păpuși, cu activități inspirate de meșteșugurile tradiționale românești.

Ne întâlnim într-un loc simbolic, Nod Makerspace (Splaiul Unirii nr.160, etajul 2), sediu al industriilor creative din cartierul Timpuri Noi, unde în perioada comunistă a fost centrul fabricii Industria Bumbacului. Ne bucurăm să putem continua astfel activitățile creative pentru familii în cartierul Timpuri Noi, lansate odată cu proiectul Timpuri Noi, oameni și povești, finanțat și dezvoltat prin programul Generator 2021.

Durata: aprox 1 oră și jumătate.

Pentru copii de 3-6 ani, în prima sâmbătă din lună; pentru copii de 7-10 ani, a treia sâmbătă din lună.

Taxa: 40 lei/familie cu un copil. 60 lei/familie cu doi copii.

10 locuri disponibile, pe baza de rezervare, la una dintre adresele artelierd@yahoo.com sau artelierdproiecte2012@gmail.com, ori 2016timpurinoi@gmail.com.

Nu se pot face rezervări telefonic și nu se iau in considerare participările de  pe paginile  de event ale platformei Facebook, care au doar rol de anunț și promovare.

Pentru alte informații ne puteți contacta la numărul: 0724 554 199.

papusi-hertea-1

Păpuși create de copii la țară, în anii 80, colecția Iosif Herțea

Bilunar, sâmbăta la ora 11, vom spune povești românești și vom crea păpuși și obiecte din lut, textile, lemn și alte materiale naturale. Va fi un atelier al artelor creative pentru întreaga familie. Ne inspiră materiile prime care au stat la baza creațiilor tradiționale românești.

Vom împleti mestesugul cu teatrul de păpuși,vom combina îndemânarea cu interpretarea și comunicarea. Vom redescoperi frumoase povești românești, de autor sau anonime.

Ne fundamentăm demersul pe concepția etnologului  Iosif Herțea  (născut în 1936 în județul Maramureș, deopotrivă muzicolog și compozitor de muzică de teatru, distins de UNITER în acest sens, în 1995 și 2004). I. Herțea a considerat întotdeauna jucăriile ca fiind de o mare importanță în educația copiilor cât și pentru studiul folclorului, https://cimpoiulsidiavolul.wordpress.com/2015/06/01/seriozitatea-jucariilor/

“Jucăriile, atât prin folosirea cât și prin facerea lor, împlinesc o funcție catartică derivată din satisfacția realizării jucăriei, împlinind nevoia cunoașterii de sine /…/

Prin caracterul lor ne-desăvârșit, jucăriile și confecționarea lor stimulează imaginația, căci ele pot fi dezvoltate, perfecționate. Copilul dobândește astfel și  cunoștințe asupra proprietăților diferitelor materiale (elasticitatea, rezistența în timp, etc) și a calității uneltelor de tăiat, perforat, etc. Copiilor li se dezvoltă astfel “analizatorii tactili, vizuali  și auditivi .” Iosif Herțea, capitolul Jucării sonore, din volumul  “Cimpoiul și Diavolul, O poveste adevărată a instrumentelor muzicale populare din România”, lucrare premiată de Academia Română în 2016 cu Premiul Ciprian Porumbescu pentru Etnomuzicologie.

Rugăminte

Intrucat Artelier De povești românești & meșteșuguri presupune cheltuieli pentru materiale si pregatire minuțioasă raportate la un număr restrâns de locuri, avem rugamintea să faceti rezervarea numai daca sunteți siguri că veți putea participa. Rezervarea se poate face numai pe email, cu precizarea numelui și vârstei copilului. Cu regret vă spunem că anularea nejustificată a rezervării sau neprezentarea fără anunțare prealabilă duc la pierderea locului la atelierele din 2017. Sperăm să ne înțelegeți că o facem tocmai pentru buna desfășurare a acestei activități și vă mulțumim.

Calendar:

Martie

Casuța din oală, poveste populară . Facem păpuși și podoabe din lut si lemn.

Aprilie

Povestea rândunicii, legendă populară. Facem instalații mobile cu păsări.

Mai

Balaurul cu douăsprezece capete, după Petre Ispirescu. Facem măști cu monștri, din elemente textile și plante.

Vă așteptăm cu drag.

papusi-hertea-2

Păpuși din colecția Iosif Herțea

 

 

 

Clubul de lectura si ceai Artelier D

CLUBUL DE LECTURĂ ARTELIER D se deschide in 15 ianuarie, ora 12, la ceainăria Green Tea (str. Dr Burghelea nr.24, în spatele Halei Traian,www.greentea.ro).

In ianuarie 2017 se implinesc 5 ani de ArtelierD, aşa că vom sărbători spunând prima poveste din existenţa sa, “Devoratorul de cărţi”, de Cornelia Funke- un titlu de mare succes în fiecare an de atunci încoace.
O întâmplare extraordinară cu un băieţel căruia nu-i plăceau cărţile şi nici să citească.
Pentru 7 copii peste 7 ani pasionaţi de poveşti.

Citim şi comentăm povestea „Devoratorul de cărţi”, de Cornelia Funke; Ne imaginăm cum ar fi lumea fără cărţi, fără scris şi alfabet şi discutăm despre lucrurile pozitive pe care le aduc acestea lumii şi vieţii noastre. Ne alegem litere şi cuvinte preferate care să ne reprezinte.

O lectură pentru copii peste 7 ani.

ceainaria-green-tea

Ceainaria Green Tea, un loc unde te simţi bine

Cornelia Funke, supranumită „J.K.Rowling a Germaniei”, este una dintre cele mai apreciate şi premiate scriitoare contemporane pentru copii, cunoscută pentru  genul de literatură de Aventura si Fantasy. Cărţile ei au o morală progresistă, fiind inspirate din universul copiilor.

Pentru părinţi pregatim teme de reflecţie şi solutii de acţiune pentru încurajarea lecturii copiilor. De asemenea,o lista de plusuri în educaţie ale lecturii.

Câteva beneficii ale participării la  Clubul de lectură:

– copiii înţeleg mai bine ceea ce citesc, cititul devine o obişnuinţă şi o sursă de creativitate
– îi stimulează să discute, să argumenteze diverse puncte de vedere
– cititul ne indeamnă să… scriem. Cititul şi scrisul sunt strâns legate. Amândouă contribuie la dezvoltarea capacitaţii intelectuale şi a inţeligenţei emoţionale.
–  copiii învaţă să se exprime mai usor în public şi le îmbogateste exprimarea şi discursul
–  îşi fac prieteni de lectură
–  se simt mult mai bine, mai fericiţi şi relaxaţi, caci cititul eliberează endorfine

 

matilda

Matilda, personajul lui Roald Dahl, un copil deştept, îndrăgostit de cărţi.

Durata: o ora şi un sfert.

In acest moment, mai sunt 4 locuri disponibile.

Taxa: 25 lei/copil.
Durata: 1 ora şi un sfert.
Rezervari: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com.

Alte informatii: 0724 554 199.

Va aşteptăm cu drag!

 

Arta românească, ce sărbătoare!

„Arta  este oglinda cea mai pură în care se răsfrânge ireproşabil sufletul unei naţiuni”, Nicolae Tonitza, 1938

Am sărbătorit identitatea românească pe parcursul întregului an 2016, descoperind şi explorând pictura modernă, de la Theodor Aman, cu minunatul său coș de fructe de toamnă, la Ion Ţuculescu, cu vibrantul său câmp de rapiță şi totem roșu care i-a fascinat pe copii. In Galeria de Artă Românească Modernă, de la Muzeul Naţional de Artă al României, prin ateliere adresate vârstelor de la 3 la 14 ani, în limbile română şi engleză.

rapsodii-de-toamna

Atelierul Rapsodii de toamnă, seria Călătorie prin anotimpuri, la MNAR, Galeria de artă românească modernă, 2016

Corăbii la Brăila, mahalale în București cu felinar verde ca un clovn jucăuș,  pastel cu copac și fântână cu cumpănă la Brebu, stejar în pădure, bărci la mal, turci și tătari la Balcic, sat dobrogean strălucind curcubeu după ploaie, pădure îngropată în zăpadă, copaci rotunzi şi albi ca vata de zahăr, ghiocei si toporaşi, crizanteme albe, galbene şi mov, jocuri cu hârtie îngălbenită de timp şi melancolie, spectacol de nori călători, fete melancolice în casă, la gura sobei citind scrisori, pe malul mării în reverie, în vie cu coşul plin, legume albastru- mov sau în culorile pământului, case cu pridvor si șindrilă, coşuri, ulcioare, ștergare, știuleți, prune, pere, ciulini, floarea soarelui, car cu boi, turci bând cafea, must în cană de lut, fântână  cu cumpănă în câmpie, case cu acoperiş albastru şi horn roşu, garduri de lemn sau din piatră, tânără din anii 30 cu umbrelă şi colier de perle, explozia unui cireș înflorit într- o grădină verde smarald, primăvară în stil Art deco, cărți, iarbă, vară cu maci, țărani, orășeni, pictori făcându- şi selfie prin arta lor, derdeluș jucăuş şi suav, motive decorative tradiționale, stejar umbros, cana de sticlă transparentă cu flori de pădure, turci în şalvari cu pipă, ibric şi măgari, luminiş de vis în pădure, câmp ars de soare şi încărcat de energie. O lume cu anotimpuri prin care am călătorit nu doar cu privirea, ci și cu sufletul și mintea. Natură, floră, faună, civilizație, stil, istorie, tradiții,oameni, orașe, sate, locuri, costume, culori, artă, cultură, identitate.

A- ţi iubi ţara înseamnă a o cunoaște dimpreună cu arta şi cultura ei. Este ceea ce facem. Artelierele la muzeu continuă până aproape de Crăciun. Şi sărbătoarea la fel!

Iarna cu povesti englezesti

Titluri din colecţia Usborne Books

Am descoperit farmecul poveştilor englezeşti  pentru cei mai mici odată cu participanţii de 2-3 ani de la cursul Let’s Play English din 2014/2015, unde am împletit cuvintele cu muzica şi activităţile creative. Am rămas cu nostalgia lor.

Dar aşa cum se întâmplă când ceva îţi rămâne în suflet, poveştile englezeşti au revenit, prin intermediul unor cărţi frumoase, primite de la un pasionat furnizor al minunatelor cărţi Usborne- cărţi nu doar de citit, ci chiar de colecţie. Ele îşi vor găsi drumul spre copii şi spre ateliere de poveşti. Le recomand părinţilor care vorbesc limba engleză şi citesc copiilor seara.

Pentru început, aleg două cărţi pentru copii de 2-4 ani.

1 Usborne.JPG

OLD MOTHER HUBBARD

Cea cu atmosfera cea mai plăcută, aşa cum ne place să fie poveştile iarna, este Old Mother Hubbard, repovestită de Russell Punter, cu grafică de Fred Blunt, în linii simple şi culori pastel. Porneşte de la celebra poezie pentru copii . Dacă vă amintiţi, o bunicuţă găseşte dulapul gol şi nu are ce să-i dea căţelului de mâncare. Dar de aici încolo, rimele şi sonorităţile cuvintelor declanşează un joc absurd, conform căruia bunicuţa îl găseşte pe căţel făcând cele mai incredibile lucruri când ajunge acasă- lucruri mai degrabă omeneşti şi uşor absurde în contextul respectiv, şi  tocmai de aceea amuzante. Umorul specific englezesc.

Povestea de acum e altfel, are morală. Bunicuţa nevoiaşă merge cu căţelul ei cel lihnit de foame la magazin, după mâncare, dar ajunsă acolo, descoperă că şi-a uitat portofelul acasă, tocmai când bietul ei căţel saliva de poftă. Când să iasă din magazin, un hoţ dădea să fugă cu banii furaţi de la proprietarul magazinului. Dar se împiedică de lesa căţelului şi cade lat. Banii sunt recuperaţi, iar proprietarul îi recompensează pe bunicuţă şi pe căţel cu mâncare pe săturate, astfel că dulapul lor va fi de acum burduşit cu bunătăţi.

Povestea e frumoasă, cu un aer de bunătate şi omenie, iar rimele plăcute, muzicale, fiindcă, precum în poezia de la care porneşte, şi această istorie este în versuri. Scurte şi simpatice. Imaginile ne transportă în casa bunicuţei, în dulapul căreia şi-a făcut casa un păianjen. Inţelegem de ce. Copiii adoră astfel de detalii.  La final sunt şi nişte joculeţe, tip puzzle, pentru copii mai măricei, dar întrucât cartea va fi citită cu părinţii, descifrarea nu pune probleme. Poate ne va înmuia un pic inima înainte de Crăciun şi ne vom gândi să facem un mic dar unei bunicuţe singure şi căţelului ei.

3-usborne

A doua carte este despre Omuleţul de turtă dulce.The Gingerbread Man, ilustraţii Elena Temporin, repovestire de Mairi Mackinnon. Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când vine luna decembrie fac turtă dulce şi spun această poveste. O ediţie nouă este binevenită, fiindcă voi face iar turtă dulce şi voi spune din nou povestea, poate altfel.

Suntem la fermă, unde locuiesc doi bătrâni singuri fără copii. In povestea de acum îşi fac loc nu doar lucrătorii de la fermă şi animalele, ci şi copiii de la şcoala din apropriere-căci şi ei poftesc la turtă dulce. Dar omuleţul de turtă dulce sfârşeşte mâncat de vulpe, după cum ştim. Mai mult decât atât, este mâncat bucată cu bucată, în văzul tuturor. Eu cu finalul  ăsta nu mă împac, dar asta e povestea- nu dramatizează, dar nici nu eludează finalul  abrupt al omuleţului fugar. Copiii acceptă mai uşor şi poate că aşa va trebui să fac şi eu. Fiindcă povestea este un joc, aşa cum fac copiii cu obiectele, animându-le, atunci când sunt foarte mici. Istoria omuleţului de turtă dulce nu implică nici dramatism, nici cruzime. Este, de fapt, tema păcălitorului păcălit. Omuleţul sfârşeşte păcălit de cineva mai isteţ, vulpea.

4-usborne

Incântătoare sunt imaginile, cu forme simple, conturate pregnant, în culori pastel,  cu un aer proaspăt şi amuzant. Chiar te îndeamnă să le priveşti. Mă gândesc să desenez personajele după modelul acesta pentru atelierul de turtă dulce din decembrie.

Dacă vă interesează cărţile, mergeţi  pe grupul Facebook English Book Bazaar şi le puteţi comanda.

Lectură plăcută!