Vara, 3 muzee, Artelier D

 

Ce poate fi mai plăcut decât să-ți petreci întreaga zi afară, la aer curat, și totodată să ai parte de întâmplări frumoase, în muzee, care să te conducă spre descoperiri minunate în grădinile lor ? Să te plimbi prin zona cartierului cu copaci bătrâni de la Piața Victoriei, sau în cartierul armenesc, unde e cea mai veche casă boierească a orașului, ori  la ieșirea răcoroasă și verde dinspre Băneasa, străjuită de o casă monument de arhitectură?

2.jpg

Grădina Muzeului Național al Hărților

V-am pregătit trei programe în 3 muzee din București care au și minunate grădini, unde vom petrece clipe de visare și frumos,dar și de cunoaștere și aventură. Sunt locuri pe care le iubim și suntem siguri că le veți iubi și voi. Oare nu e minunat că se întâmplă și la noi, proiecte culturale și creative pentru familii, vara?

In ordinea cronologică a desfășurării lor, acestea sunt:

afis event Facebook cu text.jpg

1.Clubul de vară EXPLORATORII

Va avea loc la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi și în împrejurimi în zilele de 5 ȘI 12 IULIE

2017, în intervalul orar 10.00 – 13.00.

PREȚUL este de 50 lei/copil/zi și include biletul de vizitare a muzeului,

materialele pentru aplicațiile practice, apă, fructe și o gustare

(sandwich). ÎNSCRIERILE se fac la adresa

artelierd@yahoo.com.

Taxa se plătește la sosire.

O prezentare a programului din cele două zile găsiți mai jos.

 

1

Atelier pe terasa Muzeului Național al Hărților

MIERCURI – 5 IULIE – EXPLORĂM AFRICA

– 10.00 – atelier de geografie culturală- Deșertul de nisip și setea

– 11.00 – ne jucăm jocul Mari exploratori ai lumii

– 12.00 – orientare în spațiu – explorăm strada Londra pe care se

găsește muzeul.

MIERCURI – 12 IULIE – EXPLORĂM  ANTARCTICA

– 10.00 – atelier de geografie culturală- Deșertul de gheață și frigul.

– 11.00 – ne jucăm jocuri interactive

– 12.00 – orientare în spațiu – explorăm strada Washington din

apropierea muzeului.

Ghidul vostru va fi Daniela Mișcov, educator cultural.

FANTANA.jpg

Fântâna din gradina Muzeului de Artă Populară Dr Nicolae Minovici

 

  1. CĂSUȚA CU LEGENDE ROMÂNEȘTI

Program creativ de  educație culturală , propus de Asociația Artelier D, Proiecte pentru copii

Aflăm povestea familiei Minovici și descoperim colecția de artă populară a doctorului Nicolae Minovici, adăpostită într-o casă special construită, în stil neoromânesc, la începutul secolului XX, astăzi Muzeul de artă populară Nicolae Minovici.

Programul constă într-o vizită ghidată în muzeu, urmată de un atelier creativ.

In lunile iulie și august, programul se desfășoară outdoor, in parcul muzeului. In caz de vreme nefavorabilă, atelierele au loc  înăuntru, în sala special alocată.

IULIE

CERBUL CU STEA IN FRUNTE

8 iulie, ora 10, pentru familii cu copii de 3-6 ani

22 iulie, ora 10, pentru familii cu copii de 7-10 ani

Explorăm reprezentări de animale pe obiecte de artă, din muzeu cât și pe fântîna aflată în parc. Aflăm poveștile unor  animale  întruchipate în piatră în sculptura populară românească.

Prin intermediul teatrului de păpuși, spunem legenda Cerbului cu stea în frunte.

In partea a doua a atelierului, pornind de la desene de  pe pietrele de râu, creăm colaje în tehnică mixtă.

Durata: 1 oră și 30 de minute

15 locuri disponibile

Rezervari: artelierd@yahoo.com

Programul este disponibil și pentru grupuri organizate de minim 7 copii, cu rezervarea prealabilă  a datei cu 7 zile înainte. In cazul grupurilor, însoțitorii beneficiază de gratuitate.

Taxa: 10 lei/persoană.

Foto 1, vas zoomorf

Vas cu basoreliefuri zoomorfe în grădina Muzeului Dr Nicolae Minovici

AUGUST

12 august, ora 10, pentru familii cu copii de 3-5 ani

26 august, ora 10, pentru familii cu copii peste 6 ani

SOARELE ȘI LUNA

Descoperim motive geometrice și cosmice pe obiectele și elementele de arhitectură din lemn. Aflăm care era semnificația porții, a  gardului și băncii în lumea tradițională a satului.

Spunem legenda Soarelui și Lunii, prin intermediul teatrului de păpuși.

Reprezentăm motivele soarelui și lunii și creăm propria noastră poveste cu ele.

Durata: 1 oră și 30 de minute

15 locuri disponibile

Rezervari: artelierd@yahoo.com

Programul este disponibil și pentru grupuri organizate de minim 7 copii, cu rezervarea prealabilă  a datei cu 7 zile înainte. In cazul grupurilor, însoțitorii beneficiază de gratuitate.

Taxa: 10 lei/persoană.

Program conceput de Daniela Mișcov, educator cultural, și Despina Hașegan, specialist valorificarea patrimoniului.

afis gradina de arta Pallady cu chenar

 

  1. GRĂDINA DE ARTĂ PALLADY

In luna august, vreme de patru duminici, vă invităm la un program complex și atractiv, pentru familii cu copii de la 5 la 12 ani, la Muzeul Theodor Pallady, concept născut din dragostea de artă, natură și vechi povești populare.

Grădina de Artă Pallady este un program de educație culturală  pentru familii cu copii peste 5 ani, care reunește arta cu natura și literatura pentru a stimula creativitatea, dragostea de frumos și gândirea asociativă. Totodată, programul  oferă și o perspectivă inedită, multidisciplinară, asupra patrimoniului uneia dintre casele vechi ale Bucureștiului, unde funcționează Muzeul Theodor Pallady.

Casa Melik, de pe strada Spătarului nr.22, una dintre cele mai vechi case tradiționale românești, găzduiește colecția Serafina și Gheorghe Răut, cuprinzând ceramică și porțelan din Spania, China, Iran și Siria; mobilier sculptat și tapiserie  din Franța, statuete antice greco-romane, alături de tablouri de Theodor Pallady și alți pictor români, italieni și francezi.

Explorarea va avea loc și în grădina verde a muzeului, unde  ne întâmpină o explozie de culoare, compusă din trandafiri, hortensii, crini, arbuști ornamentali, cât și din salcâmi,  tei, nuci și brazi.

 

Gradina Pallady.jpg

Grădina Muzeului Theodor Pallady, în această vară

Programul își propune o incursiune în tema Grădinii, concepută sub forma unor ateliere  în trei părți: explorarea ludică a grădinii și colecției muzeului, participarea la o sesiune de storytelling  cu povești populare pe aceeași temă, iar la sfârșit,  desenarea și pictarea  unor motive decorative  florale sau animaliere, folosind diverse tehnici, cum ar fi acuarela, pastelul uleios  ”în amestec” cu baiț de nuc, desenul în cărbune sau în tușuri colorate pe diferite tipuri de hârtie, inclusiv hârtia manuală cu inserții vegetale. În cadrul primului și ultimului atelier vom experimenta, de asemenea, tehnica tradițională origami, pentru a făuri împreună păsări sau fluturi din hârtie împăturită.

Pictorii, sculptorii, poeții și romancierii din toată lumea au cântat frumusețea grădinii, misterul și bogăția ei, reflectând asupra dimensiunilor ei senzoriale, spirituale, estetice, sociale și chiar politice, după cum dezvăluie Jane Billinghurst,  în studiul său cuprinzător, intitulat Cartea  Grădinilor (The Armchair Book of Gardens).

Programul Grădina de artă Pallady este împărțit în patru sesiuni, corespunzătoare duminicilor lunii august, după cum urmează:

6 august, ora 11, Păsări. Pasărea și inelul (Spania); (creion, acuarelă, origami)

13 august, ora 11, Copaci. Grădina zeiței de jad (China); (pastel ulei, baiț)

20 august, ora 11, Flori. Povestea reginei florilor (Cehia); (cărbune și tempera)

27 august, Insecte. Penelul fermecat (China). (origami, tușuri colorate)

Atelierele, adresate familiilor cu copii peste 5 ani,  sunt concepute și susținute de Daniela Mișcov, storyteller și educator cultural (Artelier D) și Irina Cangeopol, profesor de arte plastice.

Având calificare de filolog și manager cultural și 20 de ani de experiență în teatru , Daniela Mișcov lucrează din 1990 în domeniul cultural, iar din 2012 este educator cultural, fiind preocupată de educație non-formală și teatru. Conduce Asociația Artelier D, Proiecte pentru copii, în cadrul căreia dezvoltă  programe de artă teatrală și educație culturală, pentru copii de la 0 la 14 ani. A regizat 3 spectacole de teatru pentru copii  de 1-3 ani. Susține  programul ”Călătorie prin anotimpuri” la Muzeul Național de Artă al României.

Irina Cangeopol lucrează din 2011 ca profesor de educație plastică și vizuală. A colaborat în mai multe programe de educație culturală nonformală, cum ar fi platforma educațională Arta te cheamă!, asociată Bucharest Art Week (BAW); proiectul cultural-educativ Îmi place/Nu-mi place… prin artă, finanțat AFCN și desfășurat la MNAC, coordonând grupul de copii de la Liceul Teoretic ”Dimitrie Bolintineanu”, partener al Asociației Da’DeCe în acest proiect . A coordonat cu Muzeul Municipiului București programul cultural-educativ ”Memoriile unei case – Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck”.

Activitatea durează o oră și jumătate.  Taxa copil: 30 lei.

La activitate pot participa și părinții, plătind taxa de 10 lei, care include și vizita în muzeu.

Inscrierile se fac la adresa: educatie@art.museum.ro

Vă așteptăm cu mult drag!

19401958_10213423482407191_1676254342550557685_o

Vas chinezesc din colecția Muzeului Pallady

 

 

 

 

Locul unde te simti bine

 

Dacă ai răbdare, nimerești. Te învârți pe străduțe ale vechiului București, până ajungi aici, la Hanul Gabroveni, acum sediul ARCUB. Este exact  pe stânga, la intrarea pe strada Lipscani. Apoi o iei ”prin gang”, de fapt, e o frumoasă curte interioară și totodată pasaj. Pe stânga, acolo unde fâlfâie la fereastră un fel de fluture uriaș translucid,  este expoziția. In Sala Arcelor, devenită un fel de Arcă a animalelor și păpușilor de jucărie, cât durează expoziția interactivă de jucării ”Elefanți, cuci, cai și Eu”, a Asociației DaDeCe, mai precis până pe 30 iunie.

-Să plătim, spune o mămică.

-Nu se plătește, e gratuit, răspund.

Aici îți propui să stai o oră, dar stai două, sau chiar trei. Fiindcă te simți bine și ai ce să faci. Fiindcă e un loc frumos, unde sunt jucării adunate cu suflet. Aici îți aduci aminte de copilărie  sau adaugi o zi frumoasă copilăriei.

Te privesc vesele jucăriile Kasperl, viu colorate, care de abia așteaptă să le pui pe mână, fiindcă sunt păpuși de teatru.

IMG_1507

Păpușile de teatru Kasperl

De sus te veghează un violonist elegant, îmbrăcat ca pe vremea lui Mozart.

IMG_1512

Violonistul elegant

 

Un băiețel tocmai și-a pus pe mână o păpușă desenată de tati; joc în doi.

IMG_1513

Iar te uiți pe sus, fiindcă acolo stau suspendate multe jucării frumoase. Se remarcă o bunicuță veselă, cu basma mov și ochelari de sârmă.

IMG_1515

Bunicuța veselă

-Sunt făcute de părinți împreună cu copiii, în Germania.

-Ce frumoase sunt!, șoptește o doamnă care a venit cu nepoțica ei de vreo 8-9 ani.

IMG_1514

De sus,  din casa lor albă, ne privesc sigure pe ele, mândre de frumusețea lor, păpușile Matrioșka. Dacă ar ști  cât de des le menționez, mai ales când fac o comparație despre lucruri mici puse în lucruri mari, așa, ca în viață. Deasupra lor, pe acoperiș, cântă cocoși de lemn, cu coada semeață, ca o seceră.

IMG_1517

Păpușile Matrioșka

Urmează apoi vitrina cu păpuși de cârpă, construite pe coceni de porumb, bucăți de lemn sau chiar pe crenguțe.

-Unde și cum sunt făcute?

-La țară, la noi, de copii, sunt făcute din cârpă, lemn și coceni.

-Minunat arată, îmi spune doamna cu ochelari, privind admirativ. Aș  fi vrut să știu cum o cheamă, dar, luate de ritmul discuției, am uitat să o întreb. Îi voi spune Ana, până când aflu adevăratul ei  nume.

IMG_1518

Păpuși de cârpă, lemn, cocean de porumb

 

Pe fotoliul mov din spațiul dedicat Camerei copiilor, stau două păpuși elegante, Răsfățatele. Au capul de porțelan și părul buclat și strălucitor. Nu ai voie să te joci cu ele, doar să le privești, sunt sensibile.

IMG_1523

Răsfățatele, păpușile din porțelan

A, aici în fotografie, este Dana, o mămică prietenă, a venit cu fetița ei la expoziție, dar și ca să ne revedem. Fetița ei îmi spune  ”Doamna de Dovleac”, în amintirea unui atelier în care semințele de dovleac au spus povești și au înveselit mulți copii.  Acum citim cele 6 povești cu păpuși mici, de pus pe deget. De fapt, mami citește, iar fetița colorează. Apoi citesc și eu o poveste.  O dimineață specială, petrecută  într-un vechi han de început de București, devenit, de puțină vreme, loc cultural, iată, și pentru copii.

Prima poveste este despre bobocul Cioculeț, cel căruia îi era frică de apă. Incet încet vraja se țese, iar fetița mai vrea o poveste, apoi vrea să coloreze și un elefănțel. Dar timpul trece…

Această prezentare necesită JavaScript.

In acest colț a venit toată familia, care a ales să facă păpuși din cârpe și lemn. O să le placă. Când ai o cutie plină de cârpe colorate, e greu să alegi repede. Nu-i nicio grabă, afară plouă, iar înăuntru nu  se aud decât cucii de lut și vocea lui Iosif Herțea, povestind despre cum a adunat jucărie cu jucărie, pentru a se juca copiii cu ele, într-un muzeu al copiilor, cu ateliere, cu povești, ca acum…

IMG_1530

Joc în familie

-Iar aici ce e?

-Este o coală uriașă de hârtie, pe care poți să mâzgălești, să scrii, să desenezi.

Sunt multe aici.

-Mi-ar trebui o zi întreagă să aflu tot și să le descopăr pe toate, spune doamna Ana.

Cel puțin o zi, mă gândesc. De fapt, eu, de câte ori vin aici, mă mai joc puțin. Așez jucăriile, îmi aranjez colțul de păpuși mici, îmi vine câte o idee de poveste, stau de vorbă cu copiii și, la fel de mult, povestesc cu părinții și bunicii, amintiri de pe vremea lui Așchiuță și Daniela.

Astăzi niște tătici au venit cu copiii să îl vadă pe Eu sunt eu, personajul poveștii Mirei Lobe, prezent sub forma unei păpușici. Tare m-am bucurat.

Inainte să plec, m-am uitat în sus, la elefănței. In Asia, ei sunt  simbol al norocului. Cu atâția elefănței și atâtea povești, cu atâția copii , părinți și bunici, sper că și expoziția noastră va avea noroc. Dar prima dată, Arca jucăriilor va pluti spre Brașov, apoi se va duce la Cluj.

In timp ce scriu aceste rânduri, afară plouă.

Albinuța Bibi este nemulțumită. Vreți să știți de ce? Veniți la expoziție, veți afla povestea ei. O recunoașteți repede, e o albină altfel, are dungi mov, de la levănțică, una dintre florile ei preferate.

IMG_1531

Desene și mâzgăleli, pe o coală mare, aflată pe podea

A consemnat Daniela Mișcov

Comorile Dunarii

în 24 iunie, ora 11, pentru copii peste 6 ani

Incheiem primul modul al programului ”Dunarea, fluviul care ne unește” de la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, cu atelierul din 24 iunie, ora 11, când vorbim despre COMORI ALE DUNĂRII, pornind de la o veche hartă, pe care căutăm orașe, dintre cele 97 pe care le străbate fluviul până la vărsare.

Apoi poposim în trei locuri mirifice, prin fotografii și istorisiri: pe Danube Island în Viena, pe Great War Island din Belgrad și în Delta Dunării din România- locuri de mare frumusețe naturală și regiuni unicat din punctul de vedere al florei și faunei. Aflăm lucruri uimitoare despre sturioni, egrete și lebede, nuferi și sălcii vechi, cât și despre proiecte europene de artă și protejare a bio-diversității Dunării, destinate copiilor.

In 29 iunie se sărbătorește DANUBE DAY 2017, eveniment organizat de International Comission for the Protection of Danube River. Marcăm și noi cu atelierul nostru un eveniment important sărbătorit în 10 țări și închinat fluviului Dunărea.

Vom folosi materiale din DANUBE BOX- un kit educational pentru copii și profesori, oferit de ICPDR, cu jocuri, activități educative și informații . DANUBE BOX este un material educațional care combină informații de ecologie, geografie, viață sălbatică, diversitate culturală și viața de zi cu zi din trecutul și prezentul țărilor dunărene.

Participarea se face pe bază de înscriere nominală la adresa de e-mail: comunicare@muzeulhartilor.ro

Preț participare copil: 17 lei.

Părinții însoțitori care doresc să rămână la atelier sau să viziteze Muzeul vor plăti biletul de intrare de 8 lei.

Durata: 1 oră și jumătate, de la 11.00 la 12.30.

Avem rugămintea să respectați ora de începere sosind punctual, astfel ca să putem încheia atelierul la ora 12.30.

Vă așteptăm cu drag!

Foto: Coperta revistei Air Serbia, martie 2016, înfățișând lebede pe insula Great War din Belgrad.

Arteliere de mai

  1. Geografie creativă în jurul hărților vechi

În luna mai, lansăm la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi PROGRAMUL PENTRU FAMILII CU COPII ÎNTRE 6-10 ANI „DUNĂREA, FLUVIUL CARE NE UNEȘTE”.

Vă invităm la O CALĂTORIE ÎN TIMP, cu întâmplări adevărate, evocări, creații literare, legende, muzică și arte vizuale, toate inspirate de un fluviu fascinant, care unește 10 țări europene: DUNĂREA.

SÂMBĂTĂ, 13 MAI 2017, la Muzeul Hărților se va desfășura primul ATELIER din acest program, pentru copii între 6-10 ani, care va fi despre APOLODOR DIN DAMASC, arhitectul și inginerul Podului lui Traian, celebrul împărat roman care a cucerit Dacia.

Citim o VECHE HARTĂ A DACIEI, povestim întâmplări din viața lui APOLODOR și episoade ale construirii PODULUI.

Cum a reușit arhitectul-inginer sirian să facă în doar doi ani o construcție atât de mare și solidă?

Care sunt SECRETELE PODULUI care a uimit și continuă să uimească lumea? Cine era APOLODOR, de ce l-a iubit Traian și, în același timp, l-a urât Hadrian?

Atelierele din cadrul programului cultural „DUNĂREA, FLUVIUL CARE NE UNEȘTE” includ, pe lângă explorarea unor hărți vechi, variate activități practice și creative, menite să stimuleze pasiunea pentru cunoaștere și gândirea interdisciplinară.

Participarea se face pe bază de înscriere nominală la adresa de e-mail: comunicare@muzeulhartilor.ro
Preț participare copil: 17 lei.
Părinții însoțitori care doresc să rămână la atelier sau să viziteze Muzeul vor plăti biletul de intrare de 8 lei.

Al doilea atelier despre Apollodor din Damasc va avea loc in data de 27 mai, când vom explora o altă hartă a Daciei.

PROGRAME PENTRU GRUPURI

Tot la Muzeul Național al Hărților și Cărții vechi, susținem pentru grupuri, două programe: Din timpuri regale– o călătorie în Bucureștiul regal, și Tapiserie cu flori– povestea unei tapiserii franțuzești, în cadrul unui atelier de confectionat flori de hârtie prin metoda origami.

Prețul programelor este de 17 lei/ copil. Activitatea este compusă dintr- o  parte de discuții în fața unei lucrări din muzeu, prefațate de un mic spectacol de teatru de păpuși,  și o parte practică.

Durata: 1 oră. Numărul minim de copii în grup: 7, maxim 15.  Activitățile pot fi rezervate numai pentru grupuri organizate.

Înscrierile  și programările se fac la adresa: artelierd@yahoo.com.Pentru alte informatii, contact: 0724 554 199. Activitatea are loc la Muzeul Națonal al Hărților și Cărții vechi, str Londra nr.39.

LegendaRandunicii

  1. POVESTI SI MEȘTEȘUGURI

LEGENDA RÂNDUNICII

Artelier De povești & meșteșuguri

Duminica 14 mai, ora 18, pe terasa ceainariei Green Tea,  str Dr Burghelea nr.24,  în zona Hala Traian, ne revedem pentru a spune o poveste romaneasca, de aceasta data, Legenda rândunicii, o adaptare pentru copii de 3-6 ani, prin intermediul teatrului de păpuși. In partea a doua, facem instalatii mobile cu pasări din lut si hartie.

Artelier De povești și meșteșuguri este un concept al asociațiilor Artelier D, Proiecte pentru copii și Să învățăm meșteșugurile, care îmbină povestitul (storytelling-ul) și teatrul de păpuși, cu activități inspirate de meșteșugurile tradiționale românești.

Durata: aprox 1 oră și jumătate.

Pentru familii cu copii de 3-6 ani.

Taxa: 40 lei/familie cu un copil. 60 lei/familie cu doi copii.

10 locuri disponibile, pe baza de rezervare, la una dintre adresele artelierd@yahoo.com sau artelierdproiecte2012@gmail.com, ori 2016timpurinoi@gmail.com.

Nu se pot face rezervări telefonic și nu se iau in considerare participările de  pe paginile  de event ale platformei Facebook, care au doar rol de anunț și promovare.

Pentru alte informații ne puteți contacta la numărul: 0724 554 199.

“Jucăriile, atât prin folosirea cât și prin facerea lor, împlinesc o funcție catartică derivată din satisfacția realizării jucăriei, împlinind nevoia cunoașterii de sine /…/

Prin caracterul lor ne-desăvârșit, jucăriile și confecționarea lor stimulează imaginația, căci ele pot fi dezvoltate, perfecționate. Copilul dobândește astfel și  cunoștințe asupra proprietăților diferitelor materiale (elasticitatea, rezistența în timp, etc) și a calității uneltelor de tăiat, perforat, etc. Copiilor li se dezvoltă astfel “analizatorii tactili, vizuali  și auditivi .” Iosif Herțea, capitolul Jucării sonore, din volumul  “Cimpoiul și Diavolul, O poveste adevărată a instrumentelor muzicale populare din România”, lucrare premiată în 2016 cu Premiul Ciprian Porumbescu pentru etnomuzicologie al Academiei Române.

Rugăminte

Intrucat Artelier De povești & meșteșuguri presupune cheltuieli pentru materiale si pregatire minuțioasă raportate la un număr restrâns de locuri, avem rugamintea să faceti rezervarea numai daca sunteți siguri că veți putea participa. Rezervarea se poate face numai pe email, cu precizarea numelui și vârstei copilului. Vă mulțumim.

La Muzeul Național de Artă al României

Nu in ultimul rând, continuăm programul de educație culturală pentru grupuri la Muzeul Național de Artă al României: Călătorie prin anotimpuri, căruia i-am  adăugat trei programe în Galeria de Artă Europeană, pentru Școala Altfel: O plimbare cu Rembrandt, Festin European și In spatele ușii, scene de interior în pictura olandeză. Amănunte pe site-ul Muzeului:

http://mnar.arts.ro/invata/scoli/94-programe-oferite-de-asocia%C8%9Biile-partenere

http://mnar.arts.ro/invata/scoli/220-%C8%99coala-altfel-2017/537-ciclul-primar-clasele-i-iv

http://mnar.arts.ro/invata/scoli/220-%C8%99coala-altfel-2017/536-pre%C8%99colari-grupa-mic%C4%83-clasa-0
Revenim la începutul lunii iunie, cu vești despre activitățile de vară, pe afară, în grădini ori în case frumoase ale Bucureștiului.

Ce ne spune randunica?

CREDINȚE ȘI INFORMAȚII

In credințele și poveștile populare românești, rândunica este o pasăre benefică, aducătoare de belșug casei unde își face cuibul.

”Rândunica e lucru curat la casa omului; deci nu trebuie să te atingi de nimic al ei, că-i păcat. Când ți se strâng rândunelele multe pe lângă casă, toate-s cu priință. La casă, când rândunica face cuib, e a bine.” Artur Gorovei, Credințe și superstiții, 1915

Bunicii mei protejau cuibul rândunicii pe care aceasta și urmașele ei îl refăceau an de an, în colțurile din tavanul grajdului. Ușa rămânea mereu deschisă astfel ca rândunica să poată zbura înăuntru și afară, pentru a aduce hrană puilor. Venirea ei primăvara, ciripitul de pe sârma de telegraf, scurt și subțire; zborul săgetat cu bruște coturi sus și jos- toate erau observate și deseori comentate de către bunicii mei, astfel ca și noi nepoții să înțelegem rosturile și să avem grijă de rândunele. Nicio altă pasăre nu se bucura de atâta atenție și considerație ca rândunica.

Cuib de randunele

gallery.pinghi.ro

Mi-au rămas întipărite în minte toate aceste amintiri,iar astăzi pot să recunosc dintr-o mie, cântecul și zborul ei. In acest sens, pentru cei care vor sa o vadă, am găsit pe blogul https://camarasdelumini.wordpress.com/2012/03/01/cele-mai-numeroase-100-specii-de-pasari-din-romania/, o fotografie și mențiunea că rândunica se află printre cele mai numeroase 100 de păsări din România. Este la poziția numărul 23, cu 1 600 000 de exemplare. Este minunat că sunt atâtea rândunele în România. Dar e bine de știut că aceste păsări se află împrăștiate pe tot globul și sunt multe legende pe care le-au inspirat, în special  grupul rândunelelor de casă (sau barn swallows, în engleză).

Pe acest site sunt înregistrări video și audio cu rândunele de pe tot cuprinsul Pământului. http://www.hbw.com/ibc/family/swallows-and-martins-hirundinidae

LEGENDA

”Copila se preschimbase în rândunică și își luase zborul, iar rochița fu luată de vânt și se topi în raze ce căzură pe pământ. Din ele crescură până dimineață florile ce se cheamă și azi rochița-rândunicii.” Vasile Alecsandri

Sunt multe legende care consemnează destinul rândunicii, o fată devenită pasăre ca să scape de un urmăritor insistent.  În legenda lui Vasile Alecsandri urmăritorul ei este Zburătorul, un spirit rău care chinuiește fetele și femeile tinere. In poezia romantică, acest personaj negativ capătă o personalitate mai complexă, asociată cu dorul și dragostea.

Pata roșie și coada în furculiță sunt semne distinctive care au dat naștere la legende, al căror conținut implică violență, uneori chiar moarte. Intâlnirea a trei culori puternice, roșul, albul și negrul, in penajul păsării, a stimulat puternic imaginația oamenilor, după cum observă etnologul Mihai Pop în magistralul său studiu Mitologie populară românească. Cercetătorul observă prezența rândunicii și în colindele la fereastră, unde rolul ei se schimbă: anunță o apropiată căsătorie.

In mod interesant, în legenda repovestită de Vasile Alecsandri este inclusă și legenda despre planta rochița –rândunicii sau volbura, un simbol diafan, ce atenuează dramatismul poveștii.

FLOAREA DE ROCHIȚA-RÂNDUNICII

In ciuda aspectului ei delicat și a parfumului dulce, rochița-rândunicii nu este bine văzută de agricultori:

”Deși produce flori atractive, deseori este considerată a fi o buruiană din cauza creșterii rapide și sufocării plantelor cultivate. A fost introdusă în America de Nord, unde, pe alocuri, este o specie invazivă. Covoarele formate invadează culturile și scad recolta; se estimează că pierderile cauzate de această plantă în SUA depășesc 377 milioane de dolari doar în 1998e.[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Volbur%C4%83

Insă noi ceilalți, simpli iubitori ai naturii, care o vedem prin grădini și pe garduri, ne bucurăm de frumusețea ei. Rochița-rândunicii e grațioasă și totodată puternică.

Convolvulus_arvensis

Foto: CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/Convulvus arvensis

In manualul de Botanică al lui Bădărău și Simionescu din 1934 autorii spun multe lucruri interesante despre ea:

”Pretutindeni se arată. E o buruiană de care nu scapă ușor nici grădinarul care-și îngrijește straturile de zarzavaturi. Se vede prin grâu, prin ogoarele cu păpușoi, pe marginea drumurilor.

/…/ Frunzele sunt delicate, ca un vârf de săgeată. Florile sunt gingașe, colorate trandafiriu. Petalele sunt unite la un loc luând forma unui potir larg la gură. Poporul de aceea numește planta Rochița-rândunelii.

După cum rămurica se mișcă sucindu-se pe un suport, tot așa și codița florii se căsnește fel și chipuri, ca să scoată la lumină floarea. Pe cât e de largă aceasta la gură, pe atât e de îngustă la fund unde e nectarul. /…/

Floarea și ea este de o sensibilitate mare. Cât soarele e pe cer, floarea rămâne deschisă. De cum se ascunde sub nori, florile se închid.  De aceea poporul a dat numele de Bună- Dimineața unei volbure cultivate, cățărată pe sfori, ce i se pun la îndemână. Seara florile sunt închise. Dimineața, când soarele răsare, florile se deschid, iar perdeaua verde a plantelor puse sub streașină pare bătută cu pietre scumpe, până ce soarele urcându-se face florile să se închidă.”
Câteva dintre poveștile de primăvară pe care le-am spus copiilor de-a lungul timpului au inclus și rândunica. Este unul dintre vestitorii primăverii.

Cand lumea poeziei e libera si vesela…

Despre o lume veselă este vorba în volumul de versuri ”In orașul Bucurville”, de Carmen Tiderle.  Nu doar lumea este veselă, ci și limba în care sunt scrise versurile. Săltăreață, zâmbăreață, neastâmpărată, țopăind liberă, lăsând deschisă ușa să intre și cuvintele așa- zis rușinoase ori nepoetice.

Se citește astfel un manifest de subminare a locurilor comune, a atitudinilor călduțe, a temelor consacrate și a moralei previzibile, atât în ceea ce privește  atitudinea față de copii, cât mai ales în privința poeziei româneștipentru aceștia, care este deseori prea plină de didactică,  prea ațos-sfătoasă, chiar bătrânicioasă, și mult mai puțin curioasă, veselă, jucăușă, așa cum așteaptă și au nevoie copiii.

Ce ne învață acest volum de versuri? ca să citez o întrebare des întâlnită în manualele școlare.

Că lumea este mai frumoasă atunci când pui imaginație și imprevizibil în ea. Este o încântare atunci când o transferi în cuvinte noi rimate altfel și când te inspiri din lumea copiilor, mai ales atunci când scrii pentru ei. De fapt, aceasta este calitatea principală a cărții, după părerea mea. Autenticitatea. Poeta se lasă contaminată de privirea copiilor asupra universului înconjurător- această capacitate unică de a crede că lumea este magică. Că totul are viață și se poate transforma. Copiii observă totul, ei văd ceea ce noi adulții am încetat să mai vedem: detalii, culori, forme, vise. Iar poezia este precum copiii, o retină ultra sensibilă.

Intalnim des, în cadrul acestor fabule contemporane, cum sunt majoritatea poeziilor, tema Situații imposibile: viermele care produce lână de cașmir, fetele care vor să se distreze singure dar nu pot, ora de râs la școală, floarea soarelui care vrea  ca soarele să se rotească după ea , șamd. Ludic pur.

Apoi sunt Jocurile. Jocurile de cuvinte în imagini: turma de scrumbii și haita de oi, de exemplu. Jocuri de cuvinte cu sufixul –ușcă. Jocuri de imaginație. Jocuri pe tema ciocolatei.

Sunt de asemenea situațiile pur și simplu amuzante, fără neapărat o morală: pisici adunate la vorbă, șosete deperecheate adunate într-un sac, tunsul cu mașina de tuns iarba, cămila și renul în tren (care seamănă cu doi filosofi intoleranți), un dentist clovn, cercul imoral, și multe altele.

Indemnând la reflecție sunt situațiile absurde: un urs de pluș care se crede adevărat și moare într-un accident. Moartea nu e teatrală, ci naturală, aș zice. In aceeași serie plasez revolta umbrei și povestea ușor frisonantă a tăticului bucătar care imaginează mâncare din copii (ce idee, dar ce nu ne trece prin cap când suntem mici…),  ori întâmplări un pic horror:pe  mătușa Mia o  va trage curentul și după moarte, iar  cocoșul care încearcă să cânte altfel sfârșește  tăiat. Mi se pare firesc ca în poezie să fie vorba și despre moarte, nu doar despre viață, fiindcă acestea sunt temele ei fundamentale.

Sunt apoi situațiile metaforă, simbolice, în care un fapt banal capătă semnificații mai importante. O pungă care zboară ca un zmeu. Ori o masă tânjind să ajungă departe, ca să vadă  marea, exact  ca un erou de poveste care merge după Graal. Sau descoperim un oraș al Bucuriei, al cărui primar e un copil:

”…Pietonii vor traversa pe zebre adevărate/Și zidurile vor fi colorat pictate”.

in-orasul-bucurville-de-carmen-tiderle-2016-p120895-01-2

Sunt apoi ironic desacralizate sărbătorile care prin tradiție au parte de poezii solemne, moralizatoare, festive, leșinate de atâtea locuri comune: 8 martie, Paștele cu iepurașul său, Moș Crăciun, 1 aprilie. Temele sunt întoarse pe dos, iar dintr-un astfel de tratament are de câștigat imaginația și limba poetică, reîmprospătată ca după un duș cu apă rece.

Tot ce a devenit” insuportabil de stereotip” trece prin filtrul jucăuș al poeziei lui Carmen Tiderle. Motivul romantic al mesajului în sticlă, fluturii, barza, mama (care devine în volum un automat de îndopat copiii), greierul, peștișorul de aur, omul de zăpadă,curcubeul,  toate sunt reciclate și pudrate cu zâmbet, apoi așezate cu susul în jos, ca la carnaval.

Chiar dacă nu mi-au plăcut toate poeziile ( de exemplu, Ciclopul este un infirm care stârnește uimirea fiindcă are o pereche. De ce nu, nu e și el om?; Biluța este despre un muc …hm, cam scârbos, chiar totul trebuie să intre în Poezie?), am savurat poezia aceasta proaspătă și neconvențională, plină de zâmbet și ireverențiozitate, ca un copil care strigă în gura mare că Impăratul e gol. Grafica lui Vali Petridean joacă un rol important în efectul total, este dinamică, plină de linii neastâmpărate, șuie, ca într-o bandă desenată,situată stilistic departe de calofilismul specific ilustrației românești a cărților de copii. O grafică remarcabilă și extrem de adecvată, totodată inedită în peisajul românesc.

Am citit cu mare plăcere această carte de poezii și o includ în geamantanul meu pentru ateliere.

 

  • In orașul Bucurville, de Carmen Tiderle, Editura Vellant, 2016

 

Daniela Mișcov

 

Tolkien Reading Day

La Clubul de lectură Artelier D din 26 martie, ora 12, de la Ceainăria  Green Tea, îl sărbătorim pe John R.R. Tolkien, cu ocazia Tolkien Reading Day. C itim din romanul ”Stăpânul inelelor”, în special din primul volum, ”Frăția inelului”, cât și din romanul ”Hobbitul”, care îl precede. Analizăm una dintre cele mai cunoscute hărți imaginare din literatură, despre Pământul de Mijloc- tărâmul unde are loc  acțiunea cărților. Nu în ultimul rând, bem ceai și mâncăm biscuiți de casă.

Activitate de lectură și comentarii pentru puști peste 6 ani.

Taxa: 25 lei/copil. 20 % reducere membrilor clubului și familiilor cu doi copii.

Durata: 1 oră și 15 minute.

Loc: Ceainăria Green Tea, str Dr Burghelea nr.24 (in spatele Halei Traian).

Rezervări: artelierd@yahoo.com,artelierdproiecte2012@gmail.com

8 locuri disponibile.

Ziua Lecturii din cărțile lui Tolkien (Tolkien Reading Day) are loc în fiecare an de 25 martie. Este organizată în Anglia, de Tolkien Society,pentru a sărbători și promova viața și operele lui J.R.R. Tolkien, prin lectura unor pasaje favorite. Societatea Tolkien încurajează în mod special școlile, muzeele și bibliotecile să organizeze propriile evenimente, de Tolkien Reading Day. Ne alăturăm, înscriind evenimentul nostru pe pagina acestei societăți.

https://www.tolkiensociety.org/events/tolkien-reading-day-2017/

”Trilogia  Stăpânul inelelor (engleză: The Lord of the Rings) este un roman fantasy scris de profesorul universitar și filologul englez John Ronald  Reuel Tolkien.

Cartea a fost retipărită de mai multe ori și tradusă în diferite limbi, devenind una dintre cele mai populare și influente lucrări ale literaturii secolului 20.

Acțiunea cărții Stăpânul inelelor se petrece într-o preistorie imaginară, cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide (hobbiți, de elfi, gnomi și orci), precum și de multe alte creaturi reale sau imaginare. Unul dintre protagonisti este Frodo Baggins, Hobbitul”. Wikipedia

Această sesiune de lectură din 26 martie este ultima din acest modul.

Vă așteptăm cu drag.

Dracula altfel

într-o poveste româno-americană,pentru copii

La Clubul de lectură al  Artelier D, pentru puști peste 6 ani, duminica 12 martie, ora 12, la Ceainăria Green Tea, str Dr Burghelea nr.24, citim din ”Micuța Vrăjtoare”, de Alice Rose, un roman alegoric despre perioada comunistă din România, dar și despre Evul Mediu, cu o școlăriță curajoasă și un personaj simbolic- prințul Dracula. Nu eroul lui Bram Stoker, ci conducătorul iubitor de dreptate.

Vorbim despre Istorie și Literatură, cum se întrepătrund și se influențează.

La ce e bună știința Istoriei?-va fi una dintre temele noastre de reflecție. Puștii sunt invitați să discute în prealabil cu părinții, despre  amintirile acestora din perioda comunistă.

Vom citi un mesaj din partea lui Alice Rose, venit tocmai din America, pentru cititorii din România.

CP39

Alice Rose la București, împreună cu elevi de la o școală din Crângași, în 2012

Scriitoarea americana de origine română, Alice Rose, ne poartă prin lumea magică a vrăjitoarelor de ierburi, a copiilor-spiriduși, alături de micuța Maria, ultima Vrăjitoare de Ierburi din Salem. Ajungem până în Transcarpatia, la Castelul de Ceață al prințului Dracula, care îi va destainui Mariei un mare secret.

”Locuitorii acestei țări se pregătesc să-i răstoarne de la putere pe cârmuitorii lor plini de cruzime, Umbrele Negre, și pe șeful lor, Fantoma neagră./…/Au interzis, ars sau distrus toate cărțile care îi făceau pe oameni să viseze sau să spere. Au ucis zânele, poveștile și legendele. Au tăiat pădurile și au poluat râurile. Au omorât trecutul, spune ca o concluzie Zelda, iar privirile i se întunecă.” Micuța Vrăjitoare, de Alice Rose, Editura Didactică și Pedagogică, 2007.

Rezervari: artelierd@yahoo.com, artelierdproiecte2012@gmail.com

Pentru puști peste 6 ani

Durata: 1 oră și 15 minute

Taxa: 25 lei

Pentru frați și cei care au participat de cel puțin 2 ori, reducere 20%.

De ce ne place Domnul Fox

In micul roman (sau povestirea dezvoltată) “Domnul Fox, vulpoi fantastic” de Roald Dahl, personajul principal este un vulpoi care fură, Domnul Fox. Deși el face un lucru social rău, fură,  un fapt pe care noi îl condamnăm, totuși, de Fox ne place, iar nu cei de la care fură, trei bogătași lacomi, numiți Boggis, Buns și Bean. Fiindcă furtul Domnului Fox este, de fapt, unica modalitate de a da de mâncare familiei, într-o situație limită. Iar acest fapt  este diferit de comportamentul unei  anumite  clase politice, de exemplu,  care vrea să-și mărească privilegiile, luând de la cei care nu au pentru ca să aibă ei mai mult. Aceasta fiindcă se consideră deasupra, făcând uz de funcție și strâmbând legea. Este bine să judecăm lucrurile în context. Vulpea fură fiindcă trebuie să supraviețuiască într-un teritoriu luat în posesie de oameni. Corupții fură fiindcă sunt necinstiți, șmecheri și leneși.

Citind cu luare aminte cartea lui Roald Dahl, ajungem să înțelegem că, de fapt, măruntele furtișaguri ale vulpii sunt făcute pentru a-și salva familia, soția și cei patru pui, nu din plăcerea de a lua de la alții.There is no other way pentru el. Iar furtul ca lucru rău, reprobabil, este neutralizat dacă îl punem în paralel cu  răul pe care îl fac cei trei oameni bogați și lacomi. Ca să se răzbune pe vulpoi că le-a furat niște  găini și curcani vor să îl omoare. Ca să îl caute și să îl omoare, cei trei distrug  pădurea, spre disperarea animalelor și stupefacția sătenilor. Sapă o groapă imensă cu excavatorul, ceea ce face ca multe dintre animalele pădurii să fie amenințate cu dispariția. Imi este greu să nu mă gândesc că la fel se întâmplă și în realitate, cu distrugerile pădurilor provocate de oameni. Pentru propriul lor supra- confort din prezent, oamenii, unii dintre ei,  mai ales cei lacomi și bogați, sacrifică copacii și fauna pe termen lung, distrugând totul în cale.  Ca să aibă mai mult și numai pentru ei.

Aceasta este o altă temă, Natura, reprezentată de vulpe și alte animale, pe de-o parte, și om, meschin, lacom, intolerant, crud și urât prin aceasta. Este, într-un fel, o reducere la aburd utilizată de scriitor, ce ar fi dacă toată lumea ar fi prinsă în acest război, care pe care, oameni contra naturii? Din fericire, ficțiunea oferă o șansă, vulpea și prietenii ei se salvează cu ingeniozitate. Dar în realitate, noi știm că tot mai multe animale sunt pe cale de dispariție sau în mare pericol, laolaltă cu mare parte a pădurilor virgine  din  America de Sud cât și din Europa, mai exact, chiar din munții României, păduri esențiale pentru viață. Odată cu pădurile dispar și ființele, iar cele care nu dispar, precum urșii, o pornesc în bejenie, ajungând să fure animale domestice din curți ori să  cotrobăie prin gunoaiele orașelor pentru a-și potoli foamea. Sau să atace oamenii, din același motiv.

Aceasta este INTOLERANȚA, de care dau dovadă Boggis, Buns, Bean, care nu vor să cedeze și nu renunță la căutarea Domnului Fox pentru a-l pedepsi. Mai mult, ei vor să îl omoare. Intoleranța este nebunie, după cum spun și vecinii celor trei. Păgubașii strâng o armată, convocându-și angajații, înarmată cu pari, puști, securi,pistoale  și „ tot felul de arme, care de care mai îngrozitoare”.  Un război în toată regula împotriva unui vulpoi. Unei singure  ființe. O furie apocaliptică contra unui animal înfometat și neajutorat, care nu se poate apăra decât fugind.

„-Hei, Boggis, ce se întâmplă acolo?-spun oamenii văzănd groapa imensă săpată de excavatoare.

– Vrem să prindem o vulpe!

-Tre’ să fiți nebuni!”

fantastic-mr-fox1

Ediție englezească, cu ilustrații de Quentin Blake

In cartea sa de eseuri morale Luminile și umbrele sufletului, Petru Creția spune: ”Să ne gândim la ura ucigașă dintre rase și ginți, dintre clase și crezuri, la tot ce ne-a însângerat trecutul și ne însângerează prezentul, la războaiele  ”sfinte” și la persecuțiile religioase, cu fundamentalismele, cu măcelurile și cu rugurile lor, la atâtea uri de rasă care au dezonorat omenescul cu urgia pogromurilor și cu infernul camerelor de gazare, la prigoanele de clasă și atâtea genocide care mai bântuie planeta și azi.”

In mod limpede, cartea ne îndeamnă la filozofare. Cine  face  rău? Cine  face  bine? De ce?

Pe de-o parte, sunt cei trei îmbuibați, cu magaziile lor  ticsite cu mii și mii de păsări tăiate și jumulite, din care se înfruptă nemăsurat. Sunt lacomi, vulgari, urâți, trăiesc pentru a avea și a mânca. Atunci când observă că cineva a luat  vreun pic  din bunurile lor, deci i-a furat, chiar dacă paguba e neglijabilă  raportată la averea imensă de care dispun, ei dau dovadă de o cruzime imensă, sacrificând terenul întregii regiuni, în care sapă cu excavatoarele neobosit, pentru a-l pedepsi pe hoț. La fel cum bănuim c ă au procedat înainte, pentru a acumula singuri aceasta avere, făcându-se stâpâni pe pământ și pe  resursele sale, numai în folos personal.

Pe de altă parte, este hoțul, un vulpoi, Domnul Fox,  care trebuie să asigure hrana zilnică a familiei sale numeroase. Este curajos, puternic  prin inteligență, calm, răbdare,este  ingenios, înțelept și generos. Ceea ce obține dă și altora, năpăstuiți ca și el. In acest context, raportat la rasa animalelor, Furtul își pierde dimensiunea negativă. Este un mod de a se hrăni, de la cei care au prea mult.  E bine să comentăm aceste nuanțe cu copiii. Când cineva fură o găină ca să nu moară de foame trebuie să se bucure de indulgență și înțelegere atunci când este pedepsit pentru încălcarea legii. Este o mare diferență față de cei care au destul și fură ca să aibă și mai mult, să deturneze numai pentru ei din ceea ce nu li se cuvine, nemuncit.

”-Auzi, Foxy, dar pe tine nu te frământă niciun pic  treaba asta?

-Să mă frământe? Ce să mă frământe?

-Toate…furtișagurile astea.

-Dragul meu burduf cu blană, cunoști pe cineva în toată lumea asta care s-ar da înapoi  să fure niște  amărâți de pui  dacă i-ar muri copiii de foame?”

In continuare, Domnul Fox îi explică Bursucului că între ei, cei care ciupesc câte ceva ca să dea de mâncare familiei, și cei care vor să îi omoare pentru un furtișag,  este o mare diferență morală.

”Dacă ei vor să se poarte ca niște sălbatici, n-au decât, spuse domnul Fox. Dar noi, ăștia din subterană, suntem ființe la locul nostru, iubitoare de pace.”

Invățăm mai mult din cărțile care ne supun unor provocări reflexive, care nu ne moralizează didactic, ci ne supun gândirii, în mod filozofic, nuanțat, prin probleme, crize, situații complicate, dileme.

”Aproape orice mare roman al secolului al XIX-lea și XX pune în scenă un asalt, sau cel puțin își exprimă scepticismul, față de ierarhia socială acceptată și oferă un fel de redefinire a precedenței în acord cu  valoarea morală mai degrabă decât cea a prestigiului social sau prin înrudirea de familie. /…/ In paginile acestor cărți primul devine cumva ultimul, iar ultimul devine  primul. Devenind un martor al vieților ascunse, romanele  funcționează ca o contragreutate la realitățile  ierarhice  dominante.Alain de Botton, Status Anxiety ( tradusă Statut și Anxietate)

In Domnul Fox, vulpoi fantastic, de Roald Dahl, modelul moral este vulpoiul. O ființă nobilă, pe care circumstanțele vieții o obligă să fure. Dar fură  pentru a asigura supraviețuirea familiei și fraților săi din pădure. Nu are alternativă, iar astfel furtul nu mai este un fapt reprobabil. Personajele negative sunt cei trei bogați cu intenții ucigașe, față de care nu simțim niciun fel de milă că vor fi în continuare furați. Din contră, simțim chiar satisfacție că astfel se restabilește un echilibru economic  într-un spațiu social unde unii iau totul și nu vor să lase altora nimic. Și simțim bucurie că ființele nevinovate și flămânde  ale pădurii vor avea ce să mănânce și vor supraviețui. Datorită unui erou care își riscă viața pentru toți, Domnul Fox.

Domnul Fox, vulpoi fantastic  este o carte admirabilă, scrisă cu mare economie de mijloace, dar cu mare forță, o literatură la fel de actuală.

Recomand un link despre comentarea cărții in relație cu filozofia: http://www.teachingchildrenphilosophy.org/BookModule/FantasticMrFox

Citim din această carte și comentăm, la Clubul de lectură Artelier D, duminică 12 februarie, ora 12, de la Ceainăria Green Tea.

Notă: Citatele din carte sunt extrase din volumul publicat de Editura Arthur în 2016, în traducerea lui Florin Bican.

 

 

 

Artelier D povesti romanesti &mestesuguri

Sâmbăta 4 februarie, ora 11, la Nod Makerspace, Splaiul Unirii nr.160,  în cartierul Timpuri Noi, lansăm un proiect inspirat de povești și meșteșuguri românești. Va avea loc bilunar, sâmbăta. Prima sâmbătă din lună- pentru grupul 3-6 ani, a treia- pentru copii peste 7 ani. Prima poveste, o adaptare după  “Inul și cămeșa”, de Ion Creangă. Invățăm lucruri minunate despre IN și descoperim calitățile sale confecționând hăinuțe de păpuși. Facem păpuși fete și băieți din coceni de porumb, inspirate după modele tradiționale.

Artelier De povești românești și meșteșuguri este un concept al asociațiilor Artelier D, Proiecte pentru copii și Să învățăm meșteșugurile, care îmbină povestitul (storytelling-ul) și teatrul de păpuși, cu activități inspirate de meșteșugurile tradiționale românești.

Ne întâlnim într-un loc simbolic, Nod Makerspace (Splaiul Unirii nr.160, etajul 2), sediu al industriilor creative din cartierul Timpuri Noi, unde în perioada comunistă a fost centrul fabricii Industria Bumbacului. Ne bucurăm să putem continua astfel activitățile creative pentru familii în cartierul Timpuri Noi, lansate odată cu proiectul Timpuri Noi, oameni și povești, finanțat și dezvoltat prin programul Generator 2021.

Durata: aprox 1 oră și jumătate.

Pentru copii de 3-6 ani, în prima sâmbătă din lună; pentru copii de 7-10 ani, a treia sâmbătă din lună.

Taxa: 40 lei/familie cu un copil. 60 lei/familie cu doi copii.

10 locuri disponibile, pe baza de rezervare, la una dintre adresele artelierd@yahoo.com sau artelierdproiecte2012@gmail.com, ori 2016timpurinoi@gmail.com.

Nu se pot face rezervări telefonic și nu se iau in considerare participările de  pe paginile  de event ale platformei Facebook, care au doar rol de anunț și promovare.

Pentru alte informații ne puteți contacta la numărul: 0724 554 199.

papusi-hertea-1

Păpuși create de copii la țară, în anii 80, colecția Iosif Herțea

Bilunar, sâmbăta la ora 11, vom spune povești românești și vom crea păpuși și obiecte din lut, textile, lemn și alte materiale naturale. Va fi un atelier al artelor creative pentru întreaga familie. Ne inspiră materiile prime care au stat la baza creațiilor tradiționale românești.

Vom împleti mestesugul cu teatrul de păpuși,vom combina îndemânarea cu interpretarea și comunicarea. Vom redescoperi frumoase povești românești, de autor sau anonime.

Ne fundamentăm demersul pe concepția etnologului  Iosif Herțea  (născut în 1936 în județul Maramureș, deopotrivă muzicolog și compozitor de muzică de teatru, distins de UNITER în acest sens, în 1995 și 2004). I. Herțea a considerat întotdeauna jucăriile ca fiind de o mare importanță în educația copiilor cât și pentru studiul folclorului, https://cimpoiulsidiavolul.wordpress.com/2015/06/01/seriozitatea-jucariilor/

“Jucăriile, atât prin folosirea cât și prin facerea lor, împlinesc o funcție catartică derivată din satisfacția realizării jucăriei, împlinind nevoia cunoașterii de sine /…/

Prin caracterul lor ne-desăvârșit, jucăriile și confecționarea lor stimulează imaginația, căci ele pot fi dezvoltate, perfecționate. Copilul dobândește astfel și  cunoștințe asupra proprietăților diferitelor materiale (elasticitatea, rezistența în timp, etc) și a calității uneltelor de tăiat, perforat, etc. Copiilor li se dezvoltă astfel “analizatorii tactili, vizuali  și auditivi .” Iosif Herțea, capitolul Jucării sonore, din volumul  “Cimpoiul și Diavolul, O poveste adevărată a instrumentelor muzicale populare din România”, lucrare premiată de Academia Română în 2016 cu Premiul Ciprian Porumbescu pentru Etnomuzicologie.

Rugăminte

Intrucat Artelier De povești românești & meșteșuguri presupune cheltuieli pentru materiale si pregatire minuțioasă raportate la un număr restrâns de locuri, avem rugamintea să faceti rezervarea numai daca sunteți siguri că veți putea participa. Rezervarea se poate face numai pe email, cu precizarea numelui și vârstei copilului. Cu regret vă spunem că anularea nejustificată a rezervării sau neprezentarea fără anunțare prealabilă duc la pierderea locului la atelierele din 2017. Sperăm să ne înțelegeți că o facem tocmai pentru buna desfășurare a acestei activități și vă mulțumim.

Calendar:

Martie

Casuța din oală, poveste populară . Facem păpuși și podoabe din lut si lemn.

Aprilie

Povestea rândunicii, legendă populară. Facem instalații mobile cu păsări.

Mai

Balaurul cu douăsprezece capete, după Petre Ispirescu. Facem măști cu monștri, din elemente textile și plante.

Vă așteptăm cu drag.

papusi-hertea-2

Păpuși din colecția Iosif Herțea