viziunea regizorului Cornel Todea


descopăr in arhiva mea de suflet un interviu acordat de regizorul Cornel Todea, acum mulţi ani, o viziune. acum când el nu mai este interviul pare testamentar, viziunea rămâne valabilă, plină de forţă şi adevăr.

Ce inseamnă Teatrul pentru copii in mileniul trei

„O instituţie-miracol pentru o lume miraculoasă a copiilor. Descoperitori continui ai lumii, cu acuitate şi prospeţime, copiii reprezintă o fascinantă aventură a cunoaşterii. Mai puţin spectaculoasă poate decât cea a prospectării existenţei pe alte planete, dar nu mai puţin pasionantă.
Să le oferim basme, dar modelul pe care il propun este: a fost odată ca niciodată un băieţel orfan, care trăia la marginea unui oraş. Intr-o bună zi a descoperit in fundul unui hangar o fiinţă ciudată, de dimensiunile unei păpuşi ceva mai mari, pe care o chema E.T. Era un Extra-Terestru (E.T.) părăsit de ai lui. Băieţelul îşi face din acest E.T. unicul prieten şi nu se lasă până nu izbuteşte, la capătul unui lanţ de aventuri, să-l facă să reajungă pe planeta sa. Acesta este un fel de a răspunde la intrebarea ce inseamnă TEATRU pentru copii, deşi am citat un film pentru toate vârstele.

Un teatru-instrument pentru toate vârstele, unde din podiumul scenei pot creşte la vedere flori uriaşe, din plafon pot coborî nave cosmice şi pereţii laterali pot dispărea pentru a lăsa să pătrundă valurile mării. O scenă dotată cu cele mai sofisticate scule inventate de opticieni, ciberneticieni, creatori de jucării mecanice şi gadget-uri, de pirotehnicieni, de arhitecţi, de ingineri de sunet.

La acest teatru o echipă interdisciplinară de profesori, sociologi, psihologi, pedagogi, plasticieni, muzicieni, dramaturgi, secretari literari, alături de regizori, actori, scenografi, gândeşte spectacole…

Aşa sau la fel de bine altfel: un teatru instrument fabulos, o scenă goală, câteva elemente de recuzită oarecare şi toată fantezia creatorilor capabilă să declanşeze reacţia in lanţ a fanteziei copiilor.

Aşa sau altminteri, in orice caz un teatru de copii care să le cultive emoţiile, care să-i determine să trăiască intens, să-i provoace, aşa cum copiii inşişi se provoacă in jocul lor pentru a-şi crea emoţii intense. Un teatru care să-i trateze pe copii ca pe un partener de joc inteligent şi receptiv, căruia se obligă să-i poarte un respect cel puţin egal cu cel pe care-l conferă adulţilor”.

Interviu acordat de regizorul Cornel Todea, in 1985, republicat in albumul aniversar al Teatrului Ion Creangă in decembrie 2000.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s