cropped-atelier-aprilie-2013-povestea-unei-seminte.jpg

Jocuri de papusi

 Istorie şi direcţii noi în teatrul de păpuşi din România,

Cercetare aparuta in limba franceza, in revista universitara reCHERches, no 16, primavara 2016, trad. Hélène Lenz, Presses Universitaires de Strasbourg

Daniela Mişcov, Artelier D, Proiecte pentru copii

  1. Inceputuri

 Jocurile de păpuşi îşi au locul lor în antropologia românească, începând cu cele confecţionate din lut, în scopuri magice şi ajungând la cele din lemn şi fibre naturale şi textile, în scop ludic.

Cele mai importante (ca semnificaţie în lumea satului) păpuşi sunt însă cele care fac parte din ritualurile magice populare, precum Caloianul, Pluguşorul, Steaua, Capra.1

In secolul al XIX-lea păpuşile cunosc o evoluţie semnificativă, în cadrul unor spectacole populare, odată cu dezvoltarea capitalismului şi pătrunderea unor influenţe urbane,  pe două filiere, una orientală (astfel pătrunde în Ţările Române,  teatrul de umbre turc, Karagöz) şi cea de sorginte germanică, din Austria.2

  1. Origini personale: jocurile copilăriei

 Precum mulţi din generaţia mea, având părinţi cu origini ţărăneşti, mi-am petrecut copilăria atât la oraş –în Bucureşti, cât şi la bunicii de la ţară (într-un sat din zona de deal, judeţul Dâmboviţa), astfel că jocurile cu păpuşi au însumat caracteristici ale ambelor zone. Jocurile şi păpuşile erau adaptate acestor doua spaţii. La oraş, jucăriile şi păpuşile erau cumpărate de la magazin în cea mai mare parte. Lor li se adăugau diverse obiecte din casă pe care noi copiii le foloseam creativ.

Obiecte casnice, de la bucătărie, din balcon, de la baie: preşuri, capace şi diverse recipiente din sticlă sau din ceramică. Păpuşile primeau costumaţii noi, din bucăţi textile reciclate creativ din casă, de la haine care nu mai erau purtate. Cele mai populare jocuri erau cele sociale, cu păpuşile „la doctor, la şcoală/grădiniţă, sau la masă, a căror sursă de inspiraţie erau propriile noastre întîmplări de copii. Aceste jocuri aveau o desfăşurare lungă, in serial, iar pe parcursul zilei, acordam, de asemenea, jocului mult timp, compunând minuţios decorul, recuzita, oriunde ne jucam, acasă-in casă, sau afară, mai cu seamă, pe lângă bloc, unde aveam un preş. Pe acest preş, incăpea acest intreg univers de jucărie. Fiecare colţ era alocat unui spaţiu socio-profesional: casă, cabinetul medicului, bucătăria, etc. Fetele se jucau intre ele, iar băieţii intre ei. In cazul meu, având un frate, ne jucam impreună, combinând jocurile de păpuşi cu cele cu maşini şi construcţii. Ne mai plăcea foarte mult să ne facem un ascunziş, o casă a noastră, pe care o improvizam din ziare lipite intre ele (inchipuind pereţii), sub o masă de lemn pătrată. O variantă a ascunzişului era in balconul bunicilor, in acelaşi stil, lipind ziare de jur imprejur pentru a ne delimita propriul spaţiu, poate şi pentru a impiedica accesul adulţilor in casa noastră.  După câte am aflat astazi, colibele noastre de copii semănau tare mult cu colibele africane- un spaţiu restrâns, improvizat, dar foarte bine organizat.

Păpuşile pe care le foloseam in jocuri, la ţară, erau diferite, de asemenea,  si jocurile. La ţară ne jucam in copaci sau pe sol, printre ei. Sus, în vârf, între câteva crengi, ne improvizam un „post de observaţie şi de transmisie”. Fiecare copil avea copacul său, pe care il „conducea”, ca un capitan, vaporul. In ceea ce priveşte copacii, totul ne interesa la ei: cleiul care se forma pe scoarţa sa, pânzele de păianjen, iasca care i se prindea de trunchi, furnicile care circulau pe trunchi in sus şi  jos, ca pe autostradă, trunchiul cu scorburi, crengile- pe care ne cataram. Sus, la nivelul coroanei, observam alte lucruri interesante: drumul albinelor şi fructele pe care le alegeau, traseul fluturilor albaştri şi albi (foarte rari, cei portocalii), şi culorile frunzelor bătute de soare. Cu frunzele ne jucam mult şi divers: ne făceam coroniţe (cu florile), puneam una peste alta frunzele şi spuneam că sunt teancuri de bani, noi fetele le adunam in sân ca să ne prefacem „mai mari”, sau „făceam ciorbă” in resturi de vase de lut-puneam noroi, petale, etc. Jocurile de la ţară erau inspirate de natura inconjurătoare şi aveau legătură cu anotimpul şi diversele munci agrare. Când se punea iarba la uscat, ne aruncam în fân; când se coceau fructele- observam drumul albinelor şi ne transformam noi inşine in copaci umblători. Umblînd desculţi, fructele coapte şi căzute la pământ ni se lipeau de talpă, unde formau un fel de strat lipicios şi parfumat. Legam intre copaci o sfoară şi cu ajutorul ei, ca un telegraf, ne transmiteam ştiri, sub formă de fructe. Când se cocea porumbul, atunci era regalul. Ne făceam păpuşi din coceni de porumb, pănuşi şi mătase. Frunzele de porumb erau flexibile dar şi rezistente, cu ele legam elementele. Mătasea de porumb era fină, frumos colorată şi parfumată, ea reprezenta părul Din cocenii de porumb făceam şi covergi- un fel de colibe, aşa cum fac astăzi din crengi, cei care merg prin pădure. Am văzut recent o fotografie (pe Wikipedia) cu o păpuşă din pănuşi a indienilor americani, seamănă enorm cu păpuşile noastre de când eram copii. Până la urmă este explicabil, fiindcă porumbul era principala plantă a unor societăţi tradiţionale dezvoltate in mare măsură, in jurul său.

4

Grădina copilăriei mele

Fiecare teritoriu de la ţară era diferit şi ne provoca să-l descoperim in moduri diverse: in grădină erau copacii, fructele şi frunzele, deasupra- cerul cu nori. Pe toate le obsevam, le trăiam prin jocurile noastre, erau incluse in ziua noastra de joaca. In câmp erau lanurile de porumb, aracii de fasole, buruienile (cu fascinantele plante inţepătoare: scaieţii ,din care ne făceam broşe şi epoleţi; şi ciulinii- uriaşi, cu flori spectaculos de frumoase şi viu colorate, brusturii- cu frunze mari şi aspre, ca nişte umbrele, urzicile- care ne luau mereu prin suprindere şi ne pişcau, mai ales că noi umblam desculţi şi in pantaloni scurţi.

la uliţă veneam cu felinarul, toamna, dovleacul nostru scobit şi luminat, atunci când se insera şi stăteam până târziu. Era o defilare de felinare şi un motiv de mândrie să-ţi arăţi creaţia, fiindcă fiecare dovleac era altfel. Examinându-le pe ale celorlalţi invăţam secrete noi, ca să il scobim fără să crape, să aibă ochi şi gură şi să fie înspăimîntător. Defilarea felinarelor era un moment important al toamnei şi semnul că vacanţa se incheie. Ne jucam sus in copaci, ne jucam jos pe pământ, pe preşuri, ne jucam pe malul apei, cu bete, nisip si pietre. Raul, ca pe toti copiii, ne fascina, in jocurile noastre combinam mereu apa cu pamantul si pietrele.

De-a păpuşile in zona rurala, la tara: Păpuşile de la ţară erau din coceni şi pănuşi de porumb sau din beţe şi frunze. La ţară ne jucam mai ales de-a bebeluşii, păpuşile făcute din porumb aveau un miros crud, dulce, care ne sugera acest joc. Iar scutecele erau din frunzele de porumb, lungi si cu textura netedă pe dos. Pentru scutece foloseam şi frunzele de dovleac, mari si catifelate. Cu frunzele de dovleac, absolut uriaşe, ne jucam şi de-a umbrela. Aveau o tijă lungă şi groasă, pe care o ţineam ca pe un mâner de umbrelă. Coroniţele de flori, umbrelele şi frunzele puse in sîn ne inspirau să ne jucăm de-a oraşul, eleganţa şi preocupările mai simandicoase ale orasencelor. Jocurile aveau legătură şi cu mâncarea, eram aproape de ea, de cum creştea şi se transforma, ne stimula imaginaţia. Amintirile din copilărie m-au inspirat să scriu un volum dedicat temei mîncarii din copilărie: „Povesti cu pofta buna”.3

Luckas gradina de arta

Artelier in aer liber la Gradinita Grow Up

Relatia noastra cu tot ceea ce ne inconjura era ludica. Totul ne incita, ne stimula curiozitatea si dorinta de a ne juca, de a crea, de a ne imagina. Imaginatia noastra era activata de spatiul unde traiam, in mijlocul naturii. Toate transformarile din natura si provocarile senzoriale ne inspirau si ne tineau intr-o stare de receptivitate extrema. Pe de alta parte, traiam fara graba, in calm si savurand complet ceea ce ne inconjura. Ma gandesc ca toate aceste experiente au alimentat izvoarele inspiratiei de mai tarziu: in relatie cu lumea inconjuratoare, cu experientele, cu arta si copiii. Ceea ce ne fascina la fel de mult ca natura, ca pe orice copil, erau adultii, cu felul lor tacticos de a le sti si de a le face pe toate. Incercam sa-i imitam in jocurile noastre de pretend play: casele, conversatia lor, cum aratau si cum se purtau. Intrucat nu calatoream si nu stiam cum este prin alte locuri, faceam acest lucru in imaginatie- ne inspira natura, mancarea, chiar si treburile gospodaresti erau o sursa de inspiratie. Mulsul vacii, tocatul frunzelor de dovleac pentru rate, culesul ciupercilor, fasolei, porumbului si al altor legume, dar si al fructelor- de pe jos sau din pomi, mersul cu caruta la moara, mersul cu bicicleta pentru micile cumparaturi de la magazinul satesc: paine neagra, zahar si sare, tocatul rosiilor prin masina, maturatul pe jos cu matura de nuiele, vopsitul gardului, curatatul grajdului cu furca si grebla (adultii nu erau hiperprotectivi cu noi si nu-si faceau griji prea multe ca ne putem accidenta, ne instruiau cu grija si ne aratau ce putem pati daca nu respectam indicatiile). Texturi, arome, forme de agregare, culori, nuante. Aceasta este sursa de inspiratie a artei:  materii, apa, pamant, sticla, metal, lut, piatra, fibrele vegetale si transformarile lor.

  1. Fundamentele jocurilor cu păpuşi

Jocurile cu păpuşi reprezintă baza jocurilor creative in majoritatea civilizaţiilor. In evoluţia copilului ele reprezintă o etapă importantă de dezvoltare şi socializare.

„Playing with dolls is basic to dramatic play. The roots of make-believe begin between 12 and 18 months of age. During this time, children start to use objects as symbols and imitate behaviors (Rogers and Sawyers 1988).” 4

  „Through creative play children develop the cognitive, social, physical, and emotional skills they will need to thrive. Playing with puppets, dolls, and animals that have been personified allows children to work through all kinds of social issues creatively. Forts, tents, and carefully hung sheets can create space for the creation of magical worlds. Costumes allow children to see the world through someone else’s eyes.5

 In egala măsură, ele contribuie la dezvoltarea limbajului şi gândirii logice. Privind in perspectivă, cred că o importantă achiziţie a jocului de păpuşi îl reprezintă educarea empatiei şi a cooperării în cadrul unui grup. Empatia reprezintă o capacitate de rezonanţă cheie cu cei din jur. Ea se educă incă din anii mici ai copilăriei. In acest sens, jocurile de rol au o mare importanţă în a arata ce simt alţii şi perspectiva lor asupra lucrurilor.  6

„True doll play begins about age 2 (Bronson 1995). Toddlers begin to talk to dolls, feed them, and tuck them into bed. Later children assume roles for themselves, beginning with the most familiar, mommy and daddy.” 7

Beneficiile jocurilor cu păpuşi sunt uriaşe: contribuie la dezvoltarea abilităţilor motrice fine, la dezvoltarea limbajului şi a abilităţilor sociale (cooperarea, ajutorul şi rezolvarea de probleme, rolurile sociale) Copiii  işi inţeleg mai bine locul şi rolul in lume. De asemenea, jocurile de păpuşi ii ajută pe copii să se exprime, să-şi elibereze tensiunile şi să facă faţă unor emoţii puternice, având  astfel şi rol terapeutic. 8

 Teatrul de păpuşi reprezintă un etaj superior al acestui joc, el oferind şi valoare estetică istoriilor, intâmplărilor, legându-le intr-un sens superior, deseori  asociindu-le cu morală.

Teatrul de păpuşi de la grădiniţă, realizat de educatoare impreună cu copiii, era una dintre activităţile importante. El completa ceea ce făceam noi copiii  singuri, in jocurile de la oraş sau de la ţară, adăugându-le teme noi, alte poveşti, materiale şi limbaje artistice: muzica, artele vizuale.Teatrul ne deschidea orizontul spre alte lumi, la care nu aveam altfel acces (călătoriile şi experienţele noastre erau exclusiv in interiorul graniţelor ţării), nu in ultimul rînd, ne deschidea apetitul spre lectură şi pasiunea pentru cărţi. Majoritatea celor din generaţia mea, deşi nu aveam o bibliotecă  cu literatură pentru copii acasă (literatura pentru copii se năştea şi se dezvolta odată cu noi, incepand cu anii 1960), am invăţat să citim inainte de a merge la şcoală.

Grădiniţa era un loc al activităţilor creative, despre care majoritatea avem amintiri puternice. In prezent, in grădiniţă, educatoarele nu mai fac teatru cu copiii, de regulă, ci invită trupe de teatru ambulante să reprezinte mici spectacole, pentru intreaga grădiniţă,  deci pentru aproximativ 100 de copii şi mai mult. Este o alternativă mai ieftină şi mai confortabilă pentru adulţi, pentru mersul la teatru, dar pentru copii, experienţa este inferioară- din pricina calităţii scenariului, lipsei unei relaţii autentice intre artisti si public ( cauzată de numărul mare de copii şi lipsei de pregatire a artiştilor) şi lipsei preocuparii de a educa gustul estetic.

2. Nevoia de o nouă relaţie cu copiii, de poveşti contemporane şi de ateliere creative

In anul 2012, cand am inceput activitatea de freelancer si am infiintat Artelier D, Proiecte pentru copii, se simtea acut in Bucuresti nevoia unor activitati artistice si creative concepute pentru copiii sub 6 ani, care sa raspunda unor criterii moderne si unei alte abordari a relatiei cu ei. Activitati care sa ia in considerare noua literatura pentru copii, datele psiho-comportamentale ale diferitelor categorii de varsta, un nou stil de teatru, mai aproape de nevoile copiilor contemporani. Teatrele de stat isi bazeaza repertoriul pe literatura clasica si se bazeaza inca pe mijoace artistice specifice anilor 70, spectacolele lor fiind asemanatoare ca stil, teatrului de opereta. Nu in ultimul rand, absenta unei relatii autentice cu publicul- fara cunoasterea nevoilor sale emotionale, a intereselor sale ,mai ales in contextul unor spectacole  in sali mari, de peste 300 de locuri, facea mai mult decat necesara aparitia unor forme alternative de teatru inspirate de o alta abordare, atat la nivelul regiei, cat si in ceea ce priveste conceptul artistic si realizarea papusilor.

In gradinite, singura forma de teatru accesibila apartine trupelor ambulante, care practica o forma de teatru de diverstisment, fara preocupare de a avea un dialog real cu copiii sau de innoire a repertoriului sau a mjloacelor artistice.

cover

Explorari senzoriale la Gradinita Grow Up, 2015

Pentru copiii de 1-2 ani nu exista in 2012, nicio forma de arta, la nivelul ofertei, cu exceptia programului Teatrului Ion Creanga: Educatia timpurie. Teatru pentru 0-3 ani, ale carui putine spectacole se dovedeau insuficiente. Cererea era si este mare, ea venind mai ales din partea parintilor cu studii superioare si informatii despre educatia moderna, care doresc sa isi expuna copilul de timpuriu, la diverse experiente artistice, asa cum se intampla in restul Europei.

Asociatia Artelier D, Proiecte pentru copii pe care o conduc propune o viziune noua pentru Romania, a conceptului de atelier creativ pentru copii, bazat pe dialogul artelor si interdisciplinaritate. Partea creativa a atelierului este puternic inspirata de activitatile copilariei mele, de relatia cu natura, pe care o observ cu mare atentie. De asemenea, ma inspira mult, din perioada activitatii in cadrul proiectului european Small size, big citizens 9, metoda de lucru Reggio Emilia. Ea se afla printre fundamentele inspiratiei mele.In cadrul asociatiei, desfasor ateliere de teatru pentru copii de la 1 la 12 ani. Pentru copiii de 1-2 ani, atelierele sunt inspirate de teatrul de obiecte, pentru cei de 2-6 ani, atelierele si micile spectacole sunt construite in jurul conceptului de teatru de papusi, iar pentru copiii de peste 6 ani nucleul il reprezinta teatrul dramatic si improvizatiile teatrale. In 2012, atelierele mele aveau caracter de unicitate, astazi situatia s-a schimbat mult, in sensul dezvoltarii acestui tip de oferta la un nivel fara precedent, atat in Bucuresti, cat si in majoritatea oraselor mari din tara. 10

Ana si pepenasul

Actriţa Ana-Maria Caliţa este creatoarea lui Pepi şi a celorlalte păpuşi din spectacol.

3. Artelier D: ateliere in spatii neconventionale

Obiectivele asociatiei  libere Artelier D, Proiecte pentru copii– infiintata in ianuarie 2012, sub umbrela careia am inceput sa organizez ateliere de storytelling si teatru-  a fost sa ofer mici spectacole de teatru inspirate de o noua literatura, care nu patrundea in teatrele institutionalizate.  Intrucat singurele institutii receptive la aceasta oferta au fost cele particulare, am creat un concept adecvat lor: minimalist, usor de asimilat in spatii neconventionale, cu activitati creative. Intrucat copiii si parintii stateau pe pernute, in cerc, aproape de spatiul nostru de joc s-a nascut un alt tip de relatie intre noi si public- calda, spontana, empatica. Sursa de inspiratie principala a atelierelor o reprezinta jocurile propriei copilarii.

1 articol

Teatru de papusi la Libraria Bastilia, 2013

Micile Miracole

 Primul atelier de teatru de papusi pentru cei foarte mici, care a debutat in februarie 2012, la Libraria Bastilia, s-a numit Micile Miracole. A fost un concept bazat pe teatrul de umbre, creat impreuna cu actrita papusar Beatrice Iordan. Pentru prima data in Romania teatrul de umbre se adresa astfel, programatic, copiilor sub 6 ani, mai précis celor de 2-5 ani, cu o poveste aleasa si spusa special pentru ei, din punctul de vedere al mijoacelor artistice. Prima poveste s-a numit Jocuri de umbre, creata special de noi, in continuarea unei prime parti sustinute in decembrie 2011 si ianuarie 2012 la Teatrul Ion Creanga si intr-o gradinita de stat. Desi atat de nou si cu un caracter experimental, atelierul a avut succes. Am continuat acest atelier vreme de 10 luni, spunand la Libraria Bastilia, in mansarda, povesti inspirate de cartile noi sosite in librarie sau de propriile lecturi: “Winnie melcusorul”, Annette Herzog; “Omi, omida mancacioasa” dupa Sheridan Cain si Jack Tickle; “Yummi, micuta papusa kokeshi”11; In prima parte a atelierului spuneam povestea, prin intermediul teatrului de umbre, asociind muzica pe banda sau interpretata live si diverse obiecte din librarie, in chip de décor: scaune tip cub, cuierul pom de lemn. La anumite povesti se doveau utile si proiectiile. In partea a doua, avea loc o activitate creativa, inspirata de poveste: pictura cu degetele, modelaj din plastilina, decorarea unei papusi din carton. 12

 

Jocuri de papusi

Decor de teatru de papusi la Gradinita Grow Up, 2015

 

Cuibul de randunele

 In februarie 2014 am primit invitatia de a sustine ateliere de storytelling si teatru de papusi la o gradinita particulara din Bucuresti: Grow Up Kindergarten. Am creat un concept deosebit, imbinand povestile inspirate de intamplari din natura si teatrul de papusi cu ecologia si cunoasterea naturii. Ca si pana atunci, teatrul de papusi a fost inspirat de jocurile de papusi ale copilariei mele: minimalist, cu obiecte usor de confectionat, pe principiul reciclarii creative, din hartie. Personajele si decorul au fost realizate din hartie si carton, iar lor li s-au adaugat obiecte din gradinita: scaune, mese, patuturi de jucarie, jucarii, papusi. Am spus aici “Winnie the Pooh”, “Peter Rabbit”, “Charlotte’s Web”, dar si povesti romanesti, originale- “Broscuta din Orasul verde”- sau adaptate dupa carti celebre romanesti: “Acceleratul de primavera”, dupa poezia “Acceleratul” de George Toparceanu si “Cele doua papusi din gradina”, dupa povestea “Luna Betiluna, Dora Minodora si gradina”, de Anamaria Smigelschi. Atelierele se adreseaza copiilor cu vaste de la 2 la 5 ani.  Dupa ce spun povestea, copiii vin si se joaca in spatiul amenajat, interactioneaza, exploreaza obiectele, papusile, materialele. Aceasta este o constanta a atelierelor pe care le organizez: flexibilitatea granitelor intre spectatori si spatiul de joc, dialogul, interactiunea.

In gradinite

 In aceasta perioada- 2012-2014- am sustinut si ateliere creative de teatru in gradinitele particulare si de stat, inspirate de povesti romanesti si germane sau scenarii personale: “Jocuri pe degete”, “Povesti in ciorapi”, “Aventurile unei seminte”. Toate aceste ateliere contribuie la dezvoltarea unei forme noi de teatru: minimalist, expresiv, modern, aparent sarac dar puternic inspirat de jocurile copiilor. O parte dintre povesti si activitati creative mi-au fost inspirate de copiii insisi si materialele cu care se joaca ei, la varsta foarte mica. Hartia ramane materialul cel mai expresiv, pe care continui sa il explorez.

Atelierele de teatru de obiecte si miscare au fost formula aleasa pentru grupul de varsta 1-2 ani, o forma de teatru aproape deloc cunoscuta in Romania. Pentru ei am creat: “Inauntru si Afara”; “Huta –huta”; “Pic pic, jocuri cu apa si nisip”; “Mingiuca, jocuri cu forme si ascunzatori”.

Spatiile neconventionale au devenit niste creuzete ale experimentelor, ale intalnirii artistilor din diferite generatii si profiluri, ale dialogului si ale manifestarilor complexe, combinand artele cu rezultate provocatoare.

andreea

4. Jocurile de papusi- o sursa de inspiratie si o poarta deschisa spre creativitate si ludic

 Papusile sunt caracterizate de simplitate si expresivitate. Construite cu sfoara, elemente textile, din bile de polistiren, bucati de cofraje de ou, impreuna cu bucati de hartie de toate felurile: servetel, creponata, pergament, de ambalaj, colorata, papusile au avut inca de la inceput un impact deosebit asupra copiilor. Atat datorita materialelor familiare lor cat si apropierii mele de copii in timpul atelierelor.

Papusile sunt construite din hartie si carton, prin reciclarea materialelor si obiectelor casnice. Ele sunt inspirate de jocurile de acasa. Am optat pentru aceasta formula artistica din dorinta de a stimula continuarea povestii si a jocurilor de catre copii si parinti, si dupa incheierea activitatii. Sunt de parere ca o astfel de activitate nu trebuie sa se opreasca odata cu plecarea acasa, ci din contra, trebuie continuata, intrucat are un efect foarte important asupra evolutiei si educatiei copilului.

“This kind of symbolic play and these spontaneous dramatizations make their personal growth easier, and they emerge both from the need to communicate and from the need to give the world a meaning, in order to “represent” it to themselves and then understand it.13

 Apropierea de copii este un factor cheie al atelierelor, scopul fiind de a avea un dialog constant. Intr-un spatiu neconventional, apropierea este fireasca, imediata, iar aceasta duce la crearea unei atmosfere intime, calde, care sustine comunicarea. Intimitatea si dialogul permit intelegerea mai profunda a povestilor, pe de-o parte, iar pe de alta, ii incurajeaza pe copii sa-si dezvaluie parerile proprii, dorintele si gandurile. Atmosfera calda din prima parte a atelierului permite deschiderea si stimularea creativa in partea a doua. In partea a doua, copiii sunt invitati sa proceseze creativ tema si personajele povestii, prin modelaj, bricolaj, colaj, desen, pictura. Povestea capata astfel viata. Este un fel de a se relationa direct cu ea, fie prin opozitie, fie prin sustinerea personajelor pozitive. Nu in ultimul rand, tot acum,  copiii intra in micul spatiu de joc, dedicat spectacolului de teatru de papusi, si devin  actori papusari, reluand scenele vazute, completand dialogul, imaginand situatii noi.

Copiii intra foarte repede in lumea povestii. Nu exista granite, totul le este la indemana: recuzita, decorul, personajele. Toate sunt foarte aproape de ei, atat la nivel fizic, cat si ca imagine si conceptie. Recuzita este formata din obiecte mici, reciclate artistic: capace, cutiute, clesti, nasturi, diverse recipiente si obiecte decorative. O cutie de carton devine, pictata, o cusca de caine. O cutie de lemn decorata cu hartie colorata se transforma in casa vrajitoarei. Principiul este acelasi: mutatia simbolica, asa cum o practica  copiii in toate jocurile lor. Pentru artisti- pentru mine si colegii mei- este o reintoarcere la copilarie si la izvoarele imaginatiei. Artistii care lucreza pentru copii, in special pentru copiii prescolari, exploreaza resursele ludice ale copilariei, obiectele simple, naturale.

1

Artelier la Libraria Bastilia, 2012

Papusile noastre sunt facute din materiale naturale: hartie, lemn, panza, iar simplitatea lor are un puternic efect pozitiv asupra copiilor, incurajandu-i sa se joace. Primul impuls al reactiei pozitive a copiilor este povestea si felul in care este ea spusa: cu multa traire si foarte putine efecte teatrale. Al doilea il reprezinta papusile: mici, simple, delicate, la fel ca in jocurile copiilor de la tara sau din societatile traditionale. De la aceasta mica distanta, care invita la dialog si comentariu, intelesurile povestii devin sensibile, accesibile. Teatrul aduce povestea aproape de intelesuri, oferindu-i concretete, tridimensionalitate.

 5. Concluzii

 Cred ca teatrul aproape de public, in dialog cu el, in spatii neconventionale este teatrul viitorului. Spatiile neconventionale adauga dimensiuni noi teatrului, din punct de vedere educativ. In gradinita, copilul isi asociaza mobilierul si jucariile, oferindu-le o dimensiune ludica.  Este potrivita gradinitei aceasta dimensiune, intrucat gradinita este un spatiu al primelor descoperiri. In librarie, teatrul  este o rampa de lansare catre imaginar. El insufleteste cartile, aflate intr-o vecinatate sensibila. Pe terase, in curte, povestea spusa cu mijloacele teatrului isi afla un décor unic si viu. Vara, in spatiile neconventionale, atelierele creative pentru cei mici, in special cei de 1-2 ani, sunt o sansa de explorare senzoriala complexa. Tot aici, povestile despre natura isi afla un decor perfect. Povestile originale precum “Micul nor calator” sau “Pepi Pepenasul “s-au nascut aici, afara, in natura. Iar pentru grupul mic de varsta, de 1-2 ani,  afara a luat nastere atelierul “Pic pic, jocuri cu apa si nisip”.

Atelierele de teatru in spatii neconventionale reprezinta acum avangarda miscarii teatrale pentru copii, prin anvengura inovatiei, accentul pe creativitate pe care il pune in dialogul cu copiii, sincronizare cu viata teatrala mondiala, in principal, europeana.

Referinte

 1.http://yorick.ro/metamorfozele-teatrului-de-papusi-in-romania/

2. „Corelatia dintre teatrul popular turc si cel romanesc pare a fi multipla, ea putand fi urmarita in variate forme de manifestare de-a lungul istoriei culturii celor doua popoare. Karagöz oyunu a influentat dezvoltarea primului nostru teatru popular laic- cel papusaresc-, la cristalizarea caruia nu este exclusa nici contributia teatrului de papusi turc (indeosebi prin doua din tipurile sale, iskemle kuklasi si ipli kukla).”pag.175, Viorica Dinescu, Teatrul de umbre turc, Editura Meridiane, Bucuresti 1982

3. Povesti cu pofta buna, 2012, proiect de volum de 13 povesti pentru copii, cu grafica de Milena Taranu, inspirate de mancatul sanatos:  fructe si legume, miere, lapte proaspat, etc.

4. htttp://www.childcarequarterly.com/summer04_story1a.html/Dolls and doll play: A new look at a familiar prop

5. http://www.etoystation.com/read/38/fundamentals-of-play

6. http://www.huffingtonpost.com/david-sack-md/empathy_b_1658984.html

7. htttp://www.childcarequarterly.com/summer04_story1a.html/

8. http://www.childcarequarterly.com/summer04_story1a.html/Benefits of doll play

9. Am fost coordonator al acestui proiect, din partea Teatrului Ion Creanga, in perioada 2005-2012.

10. Blog post, Earlyarts. UK, Daniela Miscov, 2013 « In Bucharest (and for sure all over the country, mainly in the cities and towns) now there is a boom of this kind of activities, many of each are organised by artists and professionals (psychologists, nursery teachers) independently.Clubs, terraces, tea houses, restaurants, party houses, hotels, parks, some museums, after school clubs and private nurseries now regularly host events for children, which didn’t happen 2 or 3 years ago in so many places. Now there are many of them, in every part of the city, also in the surrounding residential areas.”

http://earlyarts.co.uk/artelier-d-international-insight-q-a-a/

  1.  The Crunching Munching Caterpillar by Sheridan Cain and Jack Tickle; Winnie Melcusorul cel grabit, in original: Winnie Weile sehr in Eile, Annette Herzog, Evelyn Daviddi, Annette Betz; Yumi, Annelore Parot;
  2. „ S-au jucat cu păpușele din carton, au improvizat căsuțe din cutii de chibrituri și drumuri din fâșii de hârtie colorată. Au împărțit chimonouri micuțe și evantaie cât degetul, i-au pus pe copii să recunoască personajele și să (da, s-a ajuns și la asta!) asorteze micile obiecte vestimentare”. Cronica de Ema Stere, despre unul dintre atelierele Micile Miracole,in care am spus povestea lui Yumi, micuta papusa kokeshi, http://www.bewhere.ro/carte/libraria-bastilia-poveste-cu-o-papusa-japoneza-si-multi-copii-romani-3578/
  3. The Importance of Dramatic Play in Early and Primary Education, de Alejandro Tiana Ferrer, in Experiencing Art in Early Years, Small size papers, Edizioni Pendragon, Bologna.

couv_CHER16_2016_VdP

Coordonate revista:

Marionnettes roumaines :
rétrospectives, prospectives

Revue ReCHERches n° 16/2016

Coordonné par Hélène Lenz

ISBN : 978-2-86820-941-2
Format : 16 x 24 cm / 212 p.
Prix public : 18 euros TTC
En vente en librairie
ou en commande en ligne

Les marionnettes de Roumanie et de Moldavie ont une histoire plurimillénaire. Textes, formes, scénographies ont été adaptés à des contraintes religieuses et politiques. Elles ont affronté les pouvoirs, accompagné les commerces, l’invention de fééries sous domination ottomane, dans l’empire austro-hongrois, sous le communisme et au-delà, hors frontières ou à l’intérieur. Leurs tribulations se prolongent aujourd’hui dans les ateliers, le théâtre, le cinéma d’animation.

Avec une pièce inédite et des entretiens, sont réunis dans ce numéro douze articles de spécialistes qui révèlent les virtualités d’un genre non révolu et qui établissent un état des lieux de la seconde moitié du XXe siècle à nos jours.

pus.unistra.fr

 

 

Calin 1

Doua mamici dornice de experiente provocatoare pentru copiii lor

Dintre numeroasele mamici prietene, doua si-au facut timp sa raspunda in scris intrebarilor interviului prilejuit de cea de-a 3-a aniversare a Artelier D, in aceste zile de ianuarie 2015. I-am vazut pe baietii lor crescand sub ochii nostri si am dorit sa aflu cateva impresii legate de participarea lor la ateliere de-a lungul timpului. Ateliere de povesti si de gatit.

Suzana Savu Facaianu : « Am vazut cat de bine s-au simtit baietii mei …. «

Gruia si Calin

1. Cum ati aflat de Artelier D si la ce ateliere ati participat?
Fiul meu cel mic, Gruia, a fost cel care m-a determinat sa caut ceva interesant pentru el. Avea atunci un an si trei luni. Fratele lui mai mare, Codrin, era deja “un veteran” al pieselor de teatru – la momentul decembrie 2012 implinise trei ani – dar cum toate spectacolele erau recomandate copiilor de peste 2 si ceva, Gruia ramanea acasa sau in parc. Atelierul “Inauntru/Afara” sustinut cu multa daruire de echipa Artelierului D (din decembrie 2012) a fost pentru Gruia prima lui experienta de acest fel. S-a aratat foarte incantat de ce s-a intamplat acolo, fapt ce m-a determinat sa caut in continuare alte activitati ale grupului.
De-a lungul acestor ani, baietii au participat cu multa placere la diverse ateliere: de gatit dulciuri de Craciun (prajitura cu scortisoara si turta dulce), Food Revolution Day- ziua aceea speciala cand au gatit smoothie. Impreuna cu ei am realizat portretul Babei Cloanta la atelierul de teatru chinezesc cu umbre. Codrin si Gruia au ras mult, mult la aventurile pline de umor ale ursuletului Paddington.
De pe Facebook am aflat de existenta atelierului, nu mai stiu exact cum.

2.Ce v-a placut sau vi s-a parut particular, un lucru care v-a facut sa reveniti?
I-am intrebat pe baieti de ce le place sa revina la Artelierele D, dar nu stiu inca sa raspunda la intrebarea aceasta  In schimb, au amintiri de la fiecare atelier in parte si asta mi se pare a fi cel mai important aport pentru ei. Codrin isi aduce aminte ca statea jos, pe niste pernite, intr-un loc cu multe carti (la libraria Bastilia) de unde am cumparat cartea cu Paddington. Anul acesta, de Craciun, toti patru am copt turtitele dulci dupa « reteta verde », pe care am primit-o la atelierul de la bistro Frog. “Sunt minunate, mama. Ne-au iesit mai bune ca cele de la restaurantul acela unde le-am gatit” mi-au spus, desi abia daca au gustat de cateva ori . Indubitabil ecoul atelierului de gatit de la evenimentul Food Revolution Day inca dainuie in casa noastra. Gruia stie precis ca a taiat banana cu cutitul  si a facut cel mai bun smoothie din cate exista, iar Codrin si acum simte gustul capsunelor. Gratie Artelierului D ei au descoperit gustarea smoothie pe care o mananca si acum (aproape in fiecare zi) cu multa, multa placere.
Mie mi-au placut atelierele pentru ca sunt extrem de bine documentate, adaptate varstei copilului, dar in acelasi timp foarte vesele si pline de invataturi (si pentru ei, dar si pentru mine). Si pentru ca baietii mei raman cu amintiri frumoase si…gustoase. Ah, si oamenii pe care i-am intalnit (aici includ, evident, si echipa) au fost speciali.

Gruia

3.Ce ati dori sa mai faca Artelier D, ce tip de activitati?
Nu stiu ce tip de activitati as mai dori sa faceti, eu ma minunez mereu cat de multe idei aveti! Mi-au placut vara trecuta calatoriile prin Europa sau prin Bucuresti (erau dedicate copiilor mai mari ca varsta), sau atelierele in care cei mici se jucau cu lutul. Noi le-am ratat vara trecuta, dar speram sa le recuperam acum.
Primavara, vara, dar chiar si toamna mi-ar placea ca atelierele sa se desfasoare in aer liber. Dar stiu ca e greu de gasit locatii frumoase si ofertante in Bucuresti. In rest, mi-as dori ca noi, ca familie, sa ne putem noi organiza mai bine pe viitor pentru a putea fi prezenti la cat mai multe activitati ale Artelierului D.

4.Ce a insemnat pentru copilul dvs aceasta experienta, care credeti ca au fost beneficiile?
Am vazut cat de bine s-au simtit baietii mei in timpul desfasurarii unui atelier, fie de la atmosfera intalnita acolo, fie de la povestea ce urma sa fie spusa, ori de la ingredientele gustoase si miresemele ce i-au invaluit. Poate ca in timp, aceste stari s-au mai estompat, dar ceea ce au simtit atunci o sa fie baza experientelor viitoare.

Yvonne Negoita : « A devenit mai indemanatic, sociabil, atras de povesti, si-a dezvoltat pasiunea pentru gatit. »

1.Cum ati aflat de Artelier D si la ce ateliere ati participat?
Am participat la atelierele de gatit, dar si la multe alte ateliere, in special cele sustinute la Libraria Bastilia, la inceputului activitatii Artelier D.

Dennis 1

2.Ce v-a placut sau vi s-a parut particular, un lucru care v-a facut sa reveniti?
Atelierul de gatit a fost inedit, nemaigasind pe piata la momentul respectiv, ceva asemanator. Am revenit datorita impactului pozitiv pe care l-au avut atelierele asupra copilului. Si pentru ca sunt destinate copiilor mici, pentru care nu sunt multe astfel de activitati disponibile.

3.Ce ati dori sa mai faca Artelier D, ce tip de activitati?
Sa continuati cu atelierele de gatit, dar si cu tot ceea ce faceti, pentru ca sunt activitati deosebite, facute cu multa implicare, si care ofera copiilor posibilitatea petrecerii timpului mult mai util si creativ decat alte activitati.

Dennis 2

4.Ce a insemnat pentru pentru copilul dvs aceasta experienta, care credeti ca au fost beneficiile?
Beneficiile participarii copilului la aceste ateliere au fost vizibile, a devenit mai indemanatic, sociabil, atras de povesti, si-a dezvoltat pasiunea pentru gatit, iar pe termen lung cu siguranta ca ii vor fi fost de folos toate acestea.

Dennis mare

Succes va doresc!

Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru urari.

30, 31 mai, 1 iunie- oferta pentru toti

O nouă interpretare asupra poveştii lui Andersen. Explorăm prin desen şi culoare, lumea mărilor.

O nouă interpretare asupra poveştii lui Andersen. Explorăm prin desen şi culoare, lumea mărilor.

O tema importantă de reflecţie si acţiune. pentru buna şi completa educaţie a copiilor.

O tema importantă de reflecţie si acţiune. pentru buna şi completa educaţie a copiilor.

Un carnaval cu miez bun. O experienţă nouă, de dragul copiilor.

Un carnaval cu miez bun. O experienţă nouă, de dragul copiilor.

Copilăreşti şi părinteşti- în 25, 30 şi 31 mai

Duminică 25 mai, ora 11, la atelierul CUIBUL DE RÂNDUNELE, de la Grow Up Kindergarten, spunem Căsuţa ursuleţului Winnie Pooh, după A.A. Milne, cuprinzând adaptarea unor capitole din partea a patra. Dornici să îl ajute pe Aiurel, singurul dintre ei care nu avea un adăpost călduros, Winnie şi Purceluş îi construiesc o casă.
Arterlier cu Winnie

Pentru familii cu copii de 2-6 ani. Biletul: 40 lei/copil insoţit. Familie cu doi copii : 60 lei.

In cartea Winnie Pooh, apărută în 1926, A.A. Milne a creat unele dintre cele mai faimoase personaje ale literaturii pentru copii din secolul XX: ursuleţul Winnie, Purceluş şi măgăruşul Aiurel. Povestea a fost inspirată autorului, de jucăriile de pluş ale fiului său, Christopher Robin, care apare şi el, în carte. Pentru ilustraţiile versiunii originale, Ernest H. Shepard a mers în Pădurea Ashdown din East Sussex, Anglia. Aşa s-a născut Pădurea de o sută de acri, locul unde se petrec întâmplările.

Povestea despre Winnie şi prietenii săi încurajează gândirea pozitivă, empatia, recunoştinţa, rezolvarea creativă a problemelor, importanţa educaţiei. Ne stimulează să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieţii şi să fim noi înşine, oricât de diferiţi am fi. Nu în ultimul rând, ne îndeamnă să savurăm, alături de copii, clipele de relaxare.( http://www.quirkbooks.com/post/ten-things-winnie-pooh-taught-me-about-life)

In partea a doua a atelierului, vom face căsuţe din cutii de carton. De asemenea, ne vom juca cu ursuleţi de pluş. Ii invităm pe copii să vină cu ursuleţul preferat.

Din cuprinsul activităţilor de săptămâna viitoare:
Vineri 30 mai, ora 18, Librăria Bastilia, la atelierul DEGETARUL FERMECAT, spunem, într-o interpretare nouă, povestea Mica Sirenă, după H. Chr. Andersen.

Sâmbătă 31 mai, ora 11, lansăm la Grow Up Kindergarten, Artelier D Parenting, cu tema Inteligenţa emoţională în educaţie şi învăţare, pentru părinţi cu copii de 3- 10 ani, susţinut de Monica Nicolae, Atelierul lui Pixie – dezvoltare personală pentru copii şi Daniela Mişcov, Artelier D. Discutăm despre Gestionarea emoţiilor, Importanţa exprimării emoţiilor adultului în alfabetizarea emoţională a copilului, Cum pot fi învăţate emoţiile prin poveşti, Tipuri de discuţii şi abordări ale poveştilor pentru stimularea empatiei.
Prezentăm, în parteneriat cu editura Curtea Veche Publishing, cartea Inteligenţa emotionala în educatia copiilor, cu focus pe capitolul „Ce-ar face sau ce-ar spune un erou?” Odată cu rezervarea ne puteţi trimite întrebări pe temele de mai sus, pe care le vom include în program. Activitatea are un caracter interactiv şi aplicativ, conform profilului unui atelier.

Grădina cu poveşti de Paşti

Sâmbătă 5 aprilie, ora 11, la Librăria Bastilia, în cadrul Atelierului de teatru de păpuşi DEGETARUL FERMECAT, spunem povestea Gâsca de aur, după Fraţii Grimm. Pentru familii cu copii de 2-6 ani şi părinţi. Biletul : 35 lei/copil însoţit. Durata : 1 oră.

Fiul cel mic şi subestimat al unei familii modeste întâlneşte în pădure, un omuleţ vrăjit, care îi recunoaşte meritele şi îl răsplăteşte, după sufletul său bun, cu o gâscă de aur.
O poveste despre generozitate şi miracole.
In partea a doua, vom imagina, din hârtie de mătase, creioane cerate şi lipici, grădina de vis a gâştei cu ouă de aur . Un colaj de primăvară.

« Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept, fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie, îi spuse omuleţul fermecat. »

Sîmbătă 12 aprilie, ora 11, la GrowUp Kindergarten, o poveste iubită pe tot globul, publicată în peste 40 de milioane de exemplare şi tradusă în 36 de limbi : Povestea lui Peter Iepuraşul, dramatizare după The Story of Peter Rabbit de Beatrix Potter, la atelierul de lectură & natură CUIBUL DE RÂNDUNELE.
Pentru familii cu copii de 2-6 ani. Biletul : 40 lei/copil insoţit. Familie cu doi copii : 60 lei.

Gâsca de aur, de Fraţii Grimm.

Gâsca de aur, de Fraţii Grimm.

Nesocotind sfaturile mamei, Peter se rătăceşte în grădina dlui Mc Gregor. Aici descoperă lucruri minunate şi fiinţe cu care se împrieteneşte, dar trebuie să fugă de paznicul grădinii. Norocul îl ajută. Peter învaţă să o asculte pe mami.

« Prima dată, a mâncat nişte salată şi nişte fasole; apoi s-a delectat cu ridichi. După care, fiindcă îl durea burta, căutat fire de pătrunjel./…./A fugit până în şopron şi apoi a sărit pe o stropitoare. Ar fi fost o ascunzătoare foarte bună dacă nu ar fi avut atâta apă. «

In partea a doua, inspiraţi de grădina aventurilor lui Peter, vom merge în aer liber şi vom planta mica noastră grădină de flori şi legume. La plecare, vom lua acasă pentru colorat, cărţi poştale cu desene din poveste.

The Tale of Peter Rabbit de Beatrix Potter.

The Tale of Peter Rabbit de Beatrix Potter.

A fost odată ca niciodată, cum spunem poveşti

A fost odată ca niciodată- cum spunem şi cum reprezentăm poveştile pentru copiii mici

Traducerea articolului Once upon a time, capturing and animating young children stories, scris pentru blogul reţelei britanice Earlyarts UK, în noua mea calitate de International Guest Blogger. Articol postat în 27 martie 2014.
http://earlyarts.co.uk/upon-time-capturing-animating-young-childrens-stories/

De ce au nevoie copiii mici de poveşti?

Poveştile sunt o sursă de informaţii despre lumea înconjurătoare.
« Se ştie acum că cititul cu voce tare este foarte important pentru bebeluşi şi copii în primii lor ani de viaţă. Această activitate are un impact puternic auspra întregii lor dezvoltări şi pentru viitoarea capacitate de învăţare. Poveştile îi ajută pe copii să facă faţă multor sentimente şi probleme. Ora de poveşti poate fi un timp special când vă ocupaţi de copil şi de nevoile sale. (Women’s and Children’s Health Network//Parenting and Child Health//http://www.cyh.com/HealthTopics/ )
1 a two year old girl discovers the books in a bookstore
Dar poveştile sunt importante şi pentru educarea inteligenţei emoţionale. « Când spunem poveşti copiilor punem bazele alfabetizării emoţionale. Acest proces începe cu ascultarea poveştilor şi poate fi dezvoltat pe măsură ce copiii capătă încredere ca să spună şi să creeze propriile lor poveşti. » (Telling Tales, Storytelling as Emotional Literacy, Taffy Thomas &Steve Killick)

La fel de importante sunt poveştile şi pentru educarea inteligenţei emotionale.
Poveştile îi ajută pe copii să îşi înţeleagă sentimentele. „Când citeşti sau când spui o poveste în care este vorba de sentimente, îţi ajuţi copilul să îşi accepte sentimentele şi să înţeleagă ce simt ceilalţi. El invaţă că nu este singur şi că ceilalţi poate că simt la fel ca el. Aceasta îl ajută, fiindcă ştie că sentimentele sale sunt OK.” (Women’s and Children’s Health Network/Parenting and Child Health – http://www.cyh.com)
2 stories create bonds

Cititul şi spusul povestilor sunt şi contexte benefice pentru a crea legaturi. Intrucat copiii mici învaţă prin intermediul cuvintelor, noi credem ca ei sunt perfect pregătiţi pentru poveşti. Dar dincolo de cuvintele şi întâmplările din poveşti, copiii au nevoie, la fel de mult, de legătura emoţională cu cei din jurul lor. Au nevoie de vocea umană şi inflexiunile ei, ca să trăiască emoţii diverse. Au nevoie de chip şi măştile lui, ca să înţeleaga codul sentimentelor. Au nevoie de personaje, ca să afle care sunt relaţiile posibile între fiinţe.Au nevoie de imagini, ca să călătorească cu imaginatia şi cu sufletul. Au nevoie de experienţe senzoriale, ca să descopere lumea în modul cel mai concret.
Dupa cum spune Paley, poveştile creeaza un ritual esential de ancorare a unei zile într-o dimensiune a fanteziei şi spiritualităţii.
Paley spune „O zi fără poveşti este, pentru mine, o zi fără conexiuni. Copiii au jocul, dar eu nu-mi amintesc ce este real pentru ei fără poveştile lor, ca să le ancoreze fantazia şi scopul.” Vivian Gussin Paley
Uităm deseori că spiritualitatea începe de la cea mai mică vârstă, cu simplele întrebări filosofice: ce, de ce, cum?

Ce poveşti sunt potrivite pentru copiii mici

Am crezut o vreme că tânăra generaţie nu mai are nevoie de poveşti clasice, că ele sunt depăşite şi prafuite. M-am înşelat. La atelierul “Degetarul fermecat” am invitat numai poveşti clasice, despre personaje mici, curajoase şi frumoase, ca să mă conving dacă am dreptate sau nu. A funcţionat minunat. Am aflat astfel ca poveştile clasice sunt adorate de copii. Chiar le plac. Cel mai mare succes la acest atelier l-a avut povestea lui Grimm despre Broscoiul fermecat. Momentul sărutului a fost absolut fascinant pentru copii.
3. The charmed prince, at the Magic Thimble, Bastilia Bookstore, the kiss impressed children
Totuşi trebuie să ne punem mereu întrebarea: ce spunem cu ele, ce vrem să le transmitem? Pentru noi a fost clar, am vrut să le arătăm copiilor că şi fiinţele mici pot fi curajoase şi inteligente, nu doar frumoase.

Iata încă un motiv important ca să spunem poveşti: să îi cunoaştem pe copii. Poveştile îi stimulează să se exprime, să ne arate ce le place şi ce nu le place.

In anumite secvenţe, unde este vorba de aparentă cruzime sau violenţă, care nu mai sunt acceptate în societatea noastră, am modificat poveştile vechi. La finalul poveştii lui Grimm cu Broscoiul fermecat, am modificat secvenţa cand fata îl aruncă pe broscoi de perete. In versiunea noastră, broscoiul o roagă pur şi simplu să îl sărute, promiţându-i că asta va schimba totul. In povestea Hansel şi Gretel, vrăjitoarea cea crudă din povestea lui Grimm devine, în versiunea noastră, o bunică exigenta, care face educaţie cu cei doi copii.
4. Adventures of a seed
Poveştile noi sunt la fel de importante pentru copii. Aici ei îşi regăsesc temele vieţii de zi cu zi: nevoia de a fi acceptaţi, de a-şi face prieteni, de a se exprima fără frică. Aventurile unei seminte- o poveste contemporană românească – vorbeşte despre nevoia de prieteni a unei seminţe- copil. Copiii au adorat sămânţa. Poate fiindcă ea seamănă atât de bine cu ei şi pune mereu întrebări: cine, de ce, cum?

Uneori poveştile trebuie create special, daca nu găsim ce avem nevoie pe tema aleasă, precum educaţia mâncatului sănătos, o tema atat de importantă astăzi. Fiind atât de aproape de copii, spusă într-o bucătărie, în jurul mesei, lângă ei, la un atelier de gătit, copiii au fost impresionaţi de unul dintre personaje (un şoricel) şi m-au întrebat. “E adevarat?” “Da”, am răspuns. Da, în acel moment, în acel context, totul era adevărat, şoricelul era şi el adevărat. Şi chiar am vorbit serios.

5. Is he real

Cele mai bune metode de a spune poveşti copiilor mici

După părerea mea, când spui poveşti copiilor mici-mai ales la ateliere pentru grupuri-ai nevoie de păpuşi. Cuvintele nu sunt suficiente, copiii au nevoie să vadă personajele. Spectacolele noastre de teatru de păpuşi sunt foarte asemănătoare cu acele jocuri sociale ale copiilor, cu ascunzători, cutii şi căsuţe de păpuşi.

In acest fel este uşor să duci povestea într-un spaţiu neconvenţional, dar mai ales, acest fel de a spune povestea îi inspiră pe copii cel mai mult. Le este familiar, de asemenea, povestea-spectacol poate fi recreată acasă. Vrem ca spusul poveştilor şi teatrul să fie simple şi uşoare. Vrem să încurajăm părinţii să spună poveşti acasă. Aşa că noi combinăm convenţia- « această valiză arată ca o casă din grădină »- cu lucruri adevărate pe care le punem înăuntru. Miere, îngheţată, apă, ierburi aromate. Mai ales prăjiturile trebuie să fie prăjituri adevărate dacă se poate. Dulciurile fac parte din copilărie. Recuzita senzorială îi captivează pe copii. Muzica şi sunetele fac parte şi ele din întreaga experienţă. Şi noi credem că « tehnicile audio îi pot ajuta pe copii să găsească un sens lumii într-un mod profund » (http://earlyarts.co.uk/using-old-technology-capture-childrens-stories/) şi folosim sunetele şi muzica cât de mult putem. 6 The house of Pepi the watermellon is built in a luggage bag

O poveste ajunge la mintea copiilor, dar şi la sufletul lor. Am observat că imaginaţia este stimulată de detalii foarte concrete. Personajele trebuie să aibă nume adevărate şi să facă lucruri adevărate: să mănânce, să bea, să se certe, să râdă, să se sărute. In spectacolul despre Croitoraşul cel viteaz după Fraţii Grimm personajul principal mănâncă magiun de prune, ceea ce îi inspiră pe copii să facă la fel. Şi asta este şi ideea, să îi inspiri pe copii să facă lucruri bune.

7. Hansel si Gretel, at Sandra Afterschool. The herbs of the witch

Jocul după spectacol

Am descoperit, de asemenea, că jocul după spectacol este o necesitate. Le permite copiilor să intre în contact cu lumea poveştii. Ii stimulează să îşi spună poveştile, să se joace, să vorbească, să-şi exprime emoţiile. Este o cale de a avea feedback-ul lor emoţional. De asemenea, este un context foarte bun pentru copii şi părinţi de a fi împreună.Părinţii fac astfel descoperiri importante despre comportamentul copilului, despre ce îl interesează, despre cum relaţionează, cum comunică.7 b A story about a cloud on a terrace

EarlyartsUK este cea mai reputată reţea naţională a specialiştilor în educaţia timpurie din Anglia, deţinătoare a prestigioase premii pentru valoarea muncii desfăşurate.
Earlyarts produce materiale educaţionale de foarte bună calitate (, creative teaching materials ) adecvate felului în care învaţă copiii.
Bazate pe metodologii pedagogice confirmate ştiinţific, materialele sunt aduse la viaţă prin mijloace moderne : webinar training, consultancy and international resources ,
menite să facă practica o experienţă mai plăcută şi mai eficientă-atât pentru adulţi, cât şi pentru copii.
Earlyarts promovează practici de cel mai înalt nivel şi furnizează documentaţie şi informaţii despre educaţia timpurie creativă de pe tot cuprinsul lumii ( research and evidence, appraisal of relevant policy, curriculum development, and effective creative early years practice across the world.)
Earlyarts UK declară :
« Viziunea noastră pentru următorii zece ani este să furnizăm fiecărei instituţii din Anglia abordări creative pentru predat şi învăţat, care să-i ajute pe copiii preşcolari să aibă rezultate remarcabile şi să-şi implinească potenţialul incredibil. «

Natură şi cultură: Pânza măiastră şi Spania artistică

Evenimentele acestei săptămâni sunt dedicate Zilei Internaţionale a Teatrului pentru Copii- sărbătorită în 20 martie, sub egida ASSITEJ, cea mai mare organizaţie de profil.
Atelierelor , prezentate mai jos , (construite cu mijloacele artei Teatrului), li se adaugă spectacolul de teatru de păpuşi „Aventurile seminţei”, din data de 19 martie, susţinut de copiii de la Sandra Afterschool.

Sâmbătă 22 martie, ora 11, la Librăria Bastilia, Descoperim Spania artelor şi coridelor, în cadrul Atelierului de comunicare POVEŞTI EUROPENE, pentru copii de 6-10 ani.
Intrare pe bază de donaţie. Suma recomandată: 35 lei/copil însoţit. 50 lei/părinte cu doi copii. Durata: 1 oră.

Spunem povestea viteazului El Cid, aflăm despre situri culturale din patrimoniul UNESCO, despre meşteşuguri şi tradiţii, despre reţete şi cuvinte, picturi şi palate, plaje şi insule, despre Don Quijote şi Sancho Panza.

Facem cunoştinţă cu 6 spanioli celebri: un scriitor, un pictor, un toreador, o regină, o dansatoare de flamenco şi un bucătar, şi aflăm lucruri captivante despre ei şi cum au influenţat vieţile celor din jur. Participanţii vor intra în pielea acestor personalităţi, cu ajutorul artei teatrale.

In ultima parte, lansăm un concurs de cunoştinţe generale (adecvat vârstelor) şi oferim premii de la Editura Gama. Alături de noi, se vor afla cărţi “de ascuţit mintea” .

Care sunt sursele fascinaţiei exercitate de Spania, ruda noastră de gintă latină? Este întrebarea la care ne propunem să răspundem împreună.
afis panza pt mail chimp

Duminica 23 martie, ora 11, la GrowUp Kindergarten,
în cadrul Atelierului de lectură & natură CUIBUL DE RÂNDUNELE, spunem povestea Pânza măiastră a Carlotei. Adaptare după Charlotte’s Web de E.B. White.
Pentru copii de 3-6 ani.
40 lei/copil insoţit, 60 lei/ familie cu doi copii. Durata: 1 oră. 15 locuri.

Wilbur, un purceluş drăgălaş, se împrieteneşte cu o fată păianjen, Carlota, care locuieşte în hambar, chiar deasupra lui. In această poveste despre prietenie, E.B. White ne reaminteşte că miracolul şi frumuseţea se află deseori ascunse în lucrurile cele mai simple. Aşa cum este pânza de păianjen, o creaţie măiastră. Iar uneori prietenii sunt aparent, neobişnuiţi. La fel ca în lumea oamenilor….

„ – Eu sunt Wilbur. Pe tine cum te cheamă?
– Pe mine? Pe mine mă cheamă Carlota. Carlota A. Cavatica.
– Carlota. Frumos nume. Deci suntem prieteni?
– Da, cred că da. „

In partea a doua a atelierului, vom ţese o pânză de păianjen. Ne vom folosi de fire şi beţe, căci cele mai bune elemente de lucru sunt cele naturale.

La Atelierul CUIBUL DE RÂNDUNELE ne lăsăm inspiraţi de formele de artă din natură. Învăţăm astfel despre secretele ei şi cum să o protejăm.

Rugaminte pentru participanţi : Dacă aveţi jucării de pluş reprezentând animale şi păsări de fermă (vacă, oaie, cal, măgar, gâscă, etc), vă rugăm să le aduceţi . Ne vor ajuta să populăm ferma unde trăieşte purceluşul Wilbur şi să ne jucăm. Mulţumim anticipat, dvs şi copiilor! După atelier, jucăriile vor fi recuperate.

La ateliere pot participa ambii părinţi, fără taxă suplimentară.

In 30 martie: ultimul atelier al lunii, prima plăcintă cu răvaşe de primăvară

Duminică 30 martie, ora 11, la Atelier FROG, facem plăcinte cu răvaşe de primăvară, spunem fabule şi ghicitori inspirate de anotimpul verde. De asemenea, începem să ne pregătim de Food Revolution Day (16 mai 2014), când vom organiza un eveniment culinar pentru familii.

Vă aşteptăm cu drag, pe aripile imaginaţiei!

Poveşti şi reţete de primăvară, in 8 şi 9 martie

Sâmbătă 8 martie, ora 11, la Librăria Bastilia, în cadrul Atelierului creativ de teatru DEGETARUL FERMECAT, spunem o nouă poveste despre frumuseţe şi curaj : Ghiocelul, după Hans Christian Andersen.

Pentru copii de 2-6 ani şi părinţi. Biletul : 35 lei/copil însoţit. Durata : 1 oră.

După micul spectacol de teatru cu păpuşi mici, vom realiza o felicitare cu ghiocel, prin tehnica quilling, atât de potrivită cu forma delicată şi rotunjită a acestei flori. Un cadou pentru mămici, de ziua lor.
Un element de noutate al atelierului DEGETARUL FERMECAT din 8 martie este că o parte dintre personaje vor fi jucate de către copiii care participă la atelier.

„Floarea se afla în mâini de copil, era sărutată de buze de copil, adusă în camera încălzită, privită de ochi blânzi şi pusă în apă. Ghiocelului i se păru deodată că se află în toiul verii.”

ghiocei

Duminica 9 martie, ora 11, la REŢETELE BROSCUŢEI de la Atelier FROG facem plăcintă cu spanac şi răvaşe de primăvară. Vom spune şi ilustra în tonuri de verde crud: zicători, fabule si ghicitori, bucurându-ne că « soarele îşi leapădă cojoacele » . Activitate pentru copii peste 2 ani şi părinţi. Durata : 1 oră (până finalizăm reţeta). Biletul : 60 lei/copil însoţit.

Rezervări: artelierd@yahoo.com
hello@f-r-o-g.com

afis bun

La ateliere pot participa ambii părinţi, fără taxă suplimentară.

In programul următor al lunii martie :

Duminică 16 martie, ora 11, la Sandra Afterschool prezentăm spectacolul-atelier Pepi Pepenaşul şi ne jucăm de-a feliile de pepene şi geometrie, decupând şi colorând.

Sâmbătă 22 martie, ora 11, la Librăria Bastilia, continuăm seria de POVEŞTI EUROPENE, călătorind, de această dată, în Spania. Vom avea cu noi cărţi de geografie culturală de la Editura Gama.

Următorul atelier CUIBUL DE RÂNDUNELE de la Growup Kindergarten va avea loc duminică 23 martie, ora 11. Descoperirile din lumea naturii vor continua, cu o poveste colorată, despre gâze şi flori din grădini. Incheiem luna cu o nouă reţetă, la Atelier FROG, de această dată, propusă de copii. Revenim !

Descoperim Germania în 15 febr şi facem brioşe cu ciocolată în 16 febr

Descoperim Germania

La Atelierul de comunicare POVEŞTI EUROPENE, de la Librăria Bastilia, Piaţa Romană nr. 5, Descoperim Germania şi Cântecul Nibelungilor. In 15 februarie, ora 11, Pentru copii peste 5 ani.  Intrare pe bază de donaţie, preţ recomandat: 35 lei/copil insotit. 50 lei/parinte cu doi copii. 15 locuri. Durata: 1 oră. Atelierul are loc în camera de cărţi pentru copii.

Povestim despre Germania eroică şi artistică: Cântecul Nibelungilor-
o fascinantă epopee eroică medievală a oamenilor, zeilor şi gnomilor; despre două râuri care au născut legende şi au inspirat artişti – Rinul şi Dunărea,
şi despre trei oraşe greu încercate de istorie, dar renăscute din cenuşă: Berlin, Cologne-Köln şi Dresda, admirând fotografii unicat.
Germania- o ţară a cărei cultură (muzică şi literatură, filosofie şi pictură, teatru şi dans, film şi fotografie) şi civilizaţie au îmbogăţit Europa, şi a cărei limbă o învăţăm şi astăzi la şcoală, aşa precum o făceau clasicii culturii româneşti în secolul al XIX-lea: Maiorescu, Eminescu, Caragiale. Folosim improvizaţii teatrale pentru stimularea poftei de vorbă şi ne împărtăşim gânduri şi experienţe prin joc.  Nu va lipsi un concurs de găsire a unei cărţi de pe raft, având ca temă Germania.

Image

Foto: detaliu al catedralei din Köln (Cologne), sau cum este oficial numită: Domul din Köln (în germană Hohe Domkirche St. Petrus), o capodoperă a arhitecturii medievale, care atrage anual milioane de turişti din toată lumea. Această catedrală este considerată a fi cea mai mare din Europa de Nord , și una dintre cele mai mari din lume . Se află la aprox 250 metri de fluviul Rin şi de un pod impozant. Ca să fie cuprinsă în obiectivul aparatului foto trebuie să te afli la o distanţă foarte mare.

Facem brioşe cu ciocolată
şi dragoste

La REŢETELE BROSCUŢEI, de la Atelier FROG, str Costache Negri nr. 18A, în 16 februarie, ora 11, facem brioşe cupcakes cu ciocolată şi vanilie, le decorăm cu inimioare, în ton cu sărbătorile iubirii, şi spunem povestea Oraşul de ciocolată. Pentru copii de toate vârstele. Părinţii vor găti alături de copii, în cadrul unei competiţii a fanteziei şi creativităţii. Preţ: 60 lei/copil şi părinte, al doilea părinte participă gratuit.  Numărul de locuri: 4 locuri duble. Durata: 1 oră.

Image

Foto:  locul unde vom ţine atelierele de poveşti CĂSUŢA CU JUCĂRII şi INOROGUL, din incinta

Librarium Sun Plaza

Pregătim lucruri bune, cu suflet

 

 

La Librarium Sun Plaza, etaj 1, în incinta Sun Plaza Shopping Center Piaţa Sudului, într-un spaţiu intim şi frumos,  lansăm două proiecte: CĂSUŢA CU JUCĂRII, atelier
de poveşti şi căsuţe,  pentru copii de 3-5 ani, în 2 martie, ora 11,  iar în 22 februarie, ora 11 – INOROGUL,  atelier fantastic de lectură şi ilustraţie,  pentru  6-10 ani, dedicat literaturii fantasy şi creaturilor fantastice . Amănunte în Newsletterul de  mâine 12 februarie,  dedicat  acestor două evenimente.

La Grădiniţa Growup Kindergarten, str Rândunelelor nr.13,  înfiinţată recent,  construim din 1 martie, ora 11, CUIBUL DE RÂNDUNELE- atelier de teatru şi poveşti
în educaţie cu tema Artă şi Ştiinţă.  Vom  învăţa despre natură şi ecologie, privind fotografii, ascultând poveşti, observând natura şi făcând activităţi practice şi creative.  Amănunte la începutul săptămânii 17-23 febr a.c.

povestea Broscoiul vrăjit în 8 febr şi o reţetă dichisită cu legume în 9 febr

Sâmbătă 8 februarie, ora 11– atelierul creativ de teatru DEGETARUL FERMECAT prezintă Broscoiul vrăjit, la Librăria Bastilia, str Piaţa Romană nr. 5. Pentru copii de 2-5 ani.

Teatru de păpuşi, desen şi pictură, cu Daniela Mişcov. Biletul: 35 lei/copil însoţit. Durata: 1 oră. Grup de 15 copii. 

 Spunem  povestea Broscoiul vrăjit, adaptare după Prinţul fermecat de Fraţii Grimm. O poveste fascinantă despre urât şi frumos, despre frumuseţea adevărată deseori ascunsă şi despre lucrurile şi fiinţele care nu sunt întotdeauna ceea ce par. După cum spune Mătrăguna, un personaj din Povestea seminţei: „Lucrurile nu trebuie să le vezi doar pe dinafară. Tu crezi că cei frumoşi sunt cu toţii buni, iar cei urâţi sunt răi?”

In partea a doua a atelierului vom desena şi vom picta o broscuţă, după o tehnică amuzantă şi inedită: pornind de la o amprentă. După cum ştim, nicio amprentă nu seamănă cu cealaltă, aşa că broscuţele noastre vor fi de atâtea feluri câte amprente vom avea!

Image

 « Şi ce să vezi ?  De îndată ce căzu jos, broscoiul se prefăcu într-un fecior de împărat, că ţi-era mai mare dragul să te uiţi la el : chipeş la înfăţişare, cu privirea ochilor blândă şi c-un farmec în ei, cum nu se mai poate…. » (în româneşte de Dan Faur)

 Duminică 9 februarie, ora 11, atelierul de gătit şi povestit REŢETELE BROSCUŢEI  vă propune o Minune cu legume. Facem, coacem şi savurăm brioşe cu legume şi seminţe, după o reţetă specială şi personală. De asemenea, ascultăm  o poveste originală: Băiatul căruia nu-i plăceau legumele, la atelier FROG, str Costache Negri nr.18A. Pentru copii de 2-5 ani. Biletul: 60 lei/copil insoţit. Durata: 1 oră. Grup de 8 locuri.Image

 „-Altfel o să plecăm şi o să râmâi mic, nu o să mai creşti nici un pic, comentă cu glas piţigăiat o mingiucă roşie, perfect rotundă.

-In orice caz, fără mine, e greu să creşti vreun centimetru, adăugă o mogâldeaţă maronie, murdară de pământ, semănând cu un bursuc.

Oricât se străduia, Andi nu putea să-şi amintească nimic despre legumele astea, nici cum se numeau şi nici la ce mâncăruri se foloseau. Pentru că el le vedea doar în ciorbă, când le mânca, unde arătau altfel.”

 Grădina de artă este deschisă

Pentru toţi cei interesaţi: cursul de explorări creative cu lut şi poveşti româneşti Grădina de artă, din această săptămâna (în 6 şi 7 febr), este in continuare disponibil, de la ora 10 la 12 am, la Casa Mărgărit, bilet. 35 lei/copil insoţit. Am extins grupul de vârstă,aşa că pot participa şi copii peste 6 ani. Rezervare cu cel puţin 24 ore inainte, minim 5 copii in grup.

In programul viitor al Grădinii de artă vor fi adăugate explorări cu desen şi semne, materiale naturale, lumină şi umbră, alături de alte poveşti româneşti.