Drumurile lui Cuza

Recomandare pentru Școala Altfel

Program de geografie și scriere creativă, pentru grupuri de elevi peste 10 ani

Vom explora domnia lui Cuza, din perspectiva ficțiunii pe care a generat-o, a reformelor, cât și a drumurilor pe care le-a făcut, diverse și numeroase, ce exprimă preocuparea sa de a cunoaște nemediat, realitatea.

” Și totuși /cu toate problemele/, se pare că românii au făcut la 1859 cea mai bună alegere posibilă. Cu toate scăderile lui, Cuza rămâne în istorie ca un mare om de stat. Privind de departe, defectele se estompează și rămân înfăptuirile. Iar acestea cu greu și-ar putea găsi egal în întreaga istorie a românilor. Nu Cuza singur a făcut România, totuși, România s-a făcut sub conducerea lui.” – Lucian Boia, România, țară de frontieră a Europei

Pornind de la legende și  însemnări de epocă, cu ajutorul hărții Principatelor din anul 1892 aflată în patrimoniul Muzeului Hărților,  reconstituim drumurile domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pentru a descoperi problemele epocii și soluțiile sale . Explorăm lumea de acum 161 de ani: poposim la Constantinopol (Istanbul), Neamț și București, unde cunoaștem oameni din diverse categorii sociale și reprezentanți ai puterii (statului).

 In partea a doua a programului, facem un exercițiu de imaginație. Realizăm o creație cu tema Cuza azi –îl aducem pe domnitor în lumea noastră, ca să cunoască ce s-a întâmplat cu moștenirea sa: gratuitatea învățământului și materiile de studiu; secularizarea averilor mănăstirești; autonomia și independența țării.  

Durata : o oră și 30 de minute

Taxa: 25 lei/copil

Rezervare cu minim 10 zile înainte de data aleasă, la una dintre adresele: educatie@muzeulhartilor.ro sau artelierd@yahoo.com

Număr de participanţi: minimum 7, maximum 20.

Cuza azi

In legendele despre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, curajul este o constantă de caracter. Curajul este o trăsătură morală pe care o admirăm. Fără curaj, cele mai importante acțiuni istorice ale României nu ar fi existat. Nu ar fi existat nici Unirea Principatelor din 1859.

Legendă comentată despre Alexandru Ioan Cuza

”Sultanul de frică a iscălit”

”Sultanul îl strâmtora pe Cuza să-i dea birul. Cuza s-apucă și face sfat cu boierii săi. Și-a ales vreo douăzeci de oameni voinici de-ai lui, ș-a purces. Dar le-a zis că: ”de-oi muri, să-mi trimiteți trupul să-l îngropați aici”. Și s-adus cu vaporaș iute și-a ajuns acolo, la Constantinopole. A luat cu el vreo zece oameni de-ai lui și s-a dus la palatul sultanului. A vrut unul să-l oprească să descalțe cizmele; dar el i-a dat brânci și-a intrat la sultan, că era voinic; că de era prost n-ar fi făcut o treabă ca asta. Sultanul tocmai ședea-n tronul lui și bea cafea, și l-a găsit, a intrat la el și i-a dat ”bonjur” și i-a pus cartea și condeiul pe masă:

-Iscălește colea, ca să nu mai plătească țara bir. Iscălești ori te tai?

Și-a scos sabia. Și sultanul de frică să nu-l taie, a iscălit. Cuza și-a luat cartea și mișcă, băiete! S-a suit în vapor și drumu-nainte, la București. Cică să se fi luat după el, dar nu l-au putut ajunge. Și-așa a scăpat bietul Cuza țara de bir. Să fi trăit Cuza, he, he! Dumnezeu știe ce-ar mai fi făcut! Ocaua lui Cuza era dreaptă”-  din volumul De la Dragoș la Cuza-vodă, Legende populare românești, BPT , 1973.

In studiul său Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, istoricul Vlad Georgescu spune: ” Domnia lui Cuza (1859-1866) a fost fără îndoială, una din perioadele cele mai pline de înnoiri din istoria modernă a României.” Ultima parte a domniei lui Cuza a fost însă un eșec și e bine să fie analizat și cunoscut în egală măsură. Nu există alb și negru, realitatea are multe nuanțe de gri.  Caracterul oamenilor în general cât și al conducătorilor are atât calități, cât și defecte. Abdicarea lui Cuza a deschis însă un drum luminos României.

Ca în orice legendă, doza de ficțiune este foarte mare și în aceasta, iar adevărul istoric apare deformat. Principatele Române și-au câștigat cu adevărat independența de sub Imperiul Otoman de abia după Războiul din 1877. Până atunci, peșcheșurile, haraciul, mita de multe feluri a continuat să funcționeze, din păcate, acest prost obicei a rămas în practica publică până azi și reprezintă un simptom al corupției, flagel al statului și vieții publice.

Să observăm însă cât de impresionați au fost oamenii de personalitatea plină de forță a domnitorului, deloc un om voinic sau înalt, dar care cucerea prin caracter. Prima parte a domniei a fost o sursă de inspirație pentru multe legende precum cea mai sus citată.

cuvinte de origine turca

 

Exerciții creative

– Putem imagina o scenetă, ca să aducem la viață această întâmplare.

– Desenăm pe o hartă drumul lui Cuza de la București la Constantinopol. Putea să ajungă domnitorul numai cu vaporul în capitala imperiului? Din ce localitate românească ar fi putut să călătorească cu vaporul?

–  Putem căuta imagini cu sultani, Constantinopol (Istanbul) în secolul al XIX-lea, palate și obiceiuri otomane, printre care primirea solilor. Putem privi imagini din secolul al XIX-lea surprinse de pictorii români, ca să vedem costumul turcilor, atmosfera dintr-un palat otoman.

-Să căutăm cuvinte de origine turcă în limba română și să facem o comparație între înțelesul lor din turcă și din română ( sarma, mahala, divan, dugheană, tarabă,tejghea, bairam, chiolhan, zar, hazna, manea, etc).

– Să cercetăm adevărul istoric despre moartea lui Alexandru Ioan Cuza și locul unde este îngropat.

-Care sunt relațiile dintre români și turci astăzi? Mulți cetățeni turci au reședință în România, chiar în București și fac afaceri cu românii. Mulți copii turci învață în școli alături de copii români și de alte naționalități. Cum vă explicați această evoluție? Oare cum putem discuta această temă dacă în auditoriul nostru sunt și ei, cum putem să ne adaptăm mesajul în funcție de receptor?

-Să găsim portrete ale domnitorului și să le analizăm, costumul, expresia, ce transmite.

 

Exerciții de înțelegere a textului

– De ce spune Cuza: ”de-oi muri, să-mi trimiteți trupul să-l îngropați aici”?

– Ce înseamnă curajul și cum se manifestă el în cazul lui Cuza?

– Care detalii par greu de crezut și de ce? Care detalii par verosimile și de ce?

– De ce și-a asumat Cuza acest risc?

–  De unde știa autorul ce s-a întâmplat la Constantinopol?

– Care este diferența între un reportaj și această legendă?

– Curajul astăzi: e bine să fim curajoși, să ne asumăm riscuri, de ce? Situații. De citit din Cartea curajului, de Adina Rosetti.  Să vorbim de curaj la oamenii politici sau din spațiul public de astăzi-ce fapte de curaj cunoașteți?

 

#istorie #istoriaRomaniei #Cuza #Unirea #Imperiulotoman #turci #curaj

 

Daniela Mișcov