Cuburi jucăuşe în spaniolă, ca o frişcă bine bătută

Kubik al Teatrului Paraiso este ceea ce îmi doresc mereu sa fie un spectacol pentru copii: să fie joc, dar şi poveste. Să fie inteligent, dar şi sensibil. Să se inspire din lumea copiilor, deci să fie prietenos, dar să îi şi provoace cu lucruri noi, venind din lumea adulţilor şi a teatrului. Să fie tandru şi jucăuş, dar să aibă şi umor, suprize, accidente. Să nu fie ridicol, arătând adulţi prefăcându-se copii, dar să se păstreze totuşi în zona inocenţei şi a ludicului, o zonă fragilă, de graniţă cu ridicolul, dar şi cu graţia. Să nu fie nici prea tehnic,  dar nici prea la vedere. Să aibă un decor flexibil, curat şi plin de imaginaţie, simplu, dar sofisticat. Să propună personaje pline de fantezie şi adevăr, nu clovni, care îi sperie pe cei foarte mici, dar nici filosofi melancolici ori poeţi cu ochii în nori, care, de asemenea, sunt nepotriviţi şi nu rezonează cu vârsta de bebe, când totul e o uimire în lumea de aproape, de pe pământ. Dar mai presus de toate şi de toate, îmi place ca un astfel de spectacol să aibă ceva omenesc profund, nu trucuri ori invenţii tehnice nemaivăzute, ci suflet, comunicare, construcţie împreună. Aşa cum fac de altfel şi copiii, pe terenul lor de joacă, după ce se împrietenesc.

Kubik ne dezvăluie un joc de cuburi copilăresc şi teatral de la A la Z, construind şi deconstruind inteligent, cu farmec şi umor, zeci de jocuri pornind de la cuburi, specifice copilăriei. Dar şi teatrului, în egală măsură.  Căci precum în joc, ca şi în teatru, cuburile se transformă, devin ascunzători, piese, scaune, recipiente, ecrane, sau ce cu gândul nu gândeşti. Lor li se alătură sunete, proiecţii, mereu surprinzătoare. Spectacolul are ritm şi alternează iutele cu lentul, şotiile cu dansul, ascunsul cu dărâmatul, fuga cu statul pe loc, şi aşa mai departe, ca într-un dans.

Da, şi mi-a mai plăcut foarte mult că actorii, un băiat şi o fată (foarte diferiţi ca vârstă, dar echipă), au avut o relaţie pe bază de dialog, chit că fiind în limba spaniolă nu toţi copiii au înţeles cuvintele. Dar au descoperit că pricep, din situaţie. Iar adulţii ca mine au aflat similitudini specifice originii latine, de exemplu partea posterioară se spune în spaniolă culo! Mi-a plăcut jocul lor fin, fără grimase groase, un stil inteligent, de bun gust, ca o frişcă  bine bătută.

Mi-a plăcut şi nostalgia pe care o trezeşte această temă a cuburilor, pe care generaţia mea o are adânc întipărită. Când zici cuburi, zici construcţii, dărâmat, poduri, trenuri, drumuri, şi tot aşa. Poate că şi copiii de azi se mai joacă cu ele, un joc aparent simplu, dar atât de bogat, precum a fost şi spectacolul.

Dacă a fost şi ceva ce nu mi-a prea plăcut? A fost un mic moment, când spectacolul ajunsese într-o zonă gravă, solemnă, emoţionantă, şi era linişte, noapte, mister. Apoi nu ştiu  cum, a apărut o vacă, a spus mu mu şi a stricat tot farmecul. Dar poate dacă eram copil, mă amuzam de vaca asta, venită ca o muscă în lapte.

Nu ştiu cum se spune splendid în spaniolă, dar aşa am spus, la sfârşit, actorilor, în româno –engleză.  Da, teatrul înseamnă actorie pentru mine, chiar dacă e pentru copii mici de tot.

 

Spectacolul a fost prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru 100, 1000, 1 000 000 de poveşti, la Centru Naţional al Dansului, azi 3 octombrie 2016.

Daniela Mişcov

2.jpg

BIGGO MERGE MAI DEPARTE, fundraising pentru cărţi de educatie artistica

30 august- 6 septembrie a.c.

  Dragi prieteni,

 Am nevoie de ajutorul acelora dintre voi care sunt preocupaţi de informaţii despre programe educative şi artistice europene pentru copii şi au posibilitatea să sprijine achiziţionarea unor materiale in acest sens. Materialele urmează  a intra in circuit public, prin intermediul unui proiect conceput in acest sens, Biblioteca D21.

 Amănunte in continuare :

 In saptamana 9-13 septembrie ac voi participa la seminarul internaţional Theatre and dance in Kindergartens – European experiences, la Annantalo Arts Centre din Helsinki, pentru a prezenta proiectele Asociaţiei libere Artelier D, Proiecte pentru copii.  

In special, POVEŞTI IN JURUL LUMII – un proiect international. Proiectul s-a desfasurat anul trecut, in perioada 30 mai-3 iunie,  iar din echipa sa au făcut parte actriţa păpuşar Beatrice Iordan şi arhitecta- designer interior Milena Ţăranu, alături de mine. Am avut susţinerea unor oameni de teatru şi cultură din câteva ţări, care au trimis cărţi poştale, poveşti, fotografii şi materiale documentare preţioase..

 POVEŞTI IN JURUL LUMII s-a ţesut in jurul unei expoziţii de aproximativ 60 de cărţi poştale din mai multe continente şi a patru poveşti inedite, despre animale, din Zambia, Finlanda, Japonia şi România. Poveşti cu animale spuse de noi prin intermediul teatrului de umbre şi urmate de activităţi creative, inspirate de arte şi meşteşuguri.

Povestea finlandeză a fost despre Biggo, câinele de reni. Este o poveste adevărată, care a reprezentat o temă de cercetare pentru o artistă laponă, Leena Valkeapää in cadrul unei. teze de doctorat despre viaţa in Laponia . Acum povestea câinelui Biggo se întoarce în Finlanda, încărcată de impresiile şi emoţiile atelierelor susţinute în România.

 

Perioada pe care o voi petrece la Annantalo Arts Centre din Helsinki va mai cuprinde vizite la grădiniţe şi participarea la spectacoleşi ateliere pentru bebeluşi şi copii intre 3 şi 6 ani.

foto: Milena Ţăranu, de la atelierul despre Biggo, câinele de reni, mai 2012.

Image

Imi doresc să aduc acasă, pentru voi, multe informaţii, fotografii, dar şi cărţi, materiale DVD şi audio. Pentru achiziţionarea de cărţi şi materiale video şi audio vă solicit sprijinul. Materialele vor intra în fondul Bibliotecii D21 – proiect care urmează a fi lansat in următoarele luni, după cum am anunţat aici pe pagină- şi vor putea fi consultate cu prioritate şi în mod gratuit de cei care au participat prin donaţie, la achiziţionarea lor.

 La finalul lunii septembrie, voi organiza o întâlnire cu grupul susţinătorilor.

Vă voi prezenta un reportaj foto al evenimentului, alături de toate informaţiile pe care le voi strânge, impresii, interviuri,  laolaltă cu materiale documentare.

 Suma pe care intenţionez să o strâng în acest scop este de aproximativ 100 euro. Suma individuală a unei donaţii poate fi de minimum 5 euro, care va fi transferată in contul bancar al Artelier D.

 Tema acestui proiect de strângere de fonduri şi schimb de informaţii este BIGGO MERGE MAI DEPARTE.Câinele Biggo a fost foarte iubit de copii şi proiectul cultural construit in jurul lui s-a dovedit unul de succes.  Povestea lui a fost prezentată iniţial in Finlanda, in luna februarie 2012, apoi in România, in mai 2012, iar acum, in septembrie 2013, se intoarce in Finlanda, impreună cu incă alte 3 poveşti, printre care una românească. Ca să nu spun despre toate poveştile spuse la Artelier D din ianuarie 2012 până acum, zeci de poveşti- printre care şi câteva româneşti, foarte frumoase, de valoare şi mai ales, contemporane- fapt rar.

 Acest tip de proiect românesc independent de artă şi educaţie pentru copii este inedit pentru colegii din Europa şi mă bucur că ei il susţin şi il promovează. Fără ajutorul lor, participarea mea nu ar fi fost posibilă.

 Pentru mine şi colegii mei independenţi, Biggo, in acest context, reprezintă şansa de implinire a visurilor, cu tenacitate, pasiune, dăruire.

With a little help from friends, drumul lui Biggo, ca şi al nostru, continuă!

 Aştept mesajele voastre, la adresa artelierd@yahoo.com sau artelierdproiecte2012@gmail.com.

Data limita de transmitere a donatiilor este 6 septembrie.

In fiecare zi voi posta o scurtă poveste legată de acest proiect pe pagina de event cu acest nume, Biggo merge mai departe.

 Va multumesc,

 Daniela Mişcov

Artelier D, Proiecte pentru copii

E- artelierdproiecte2012@gmail.com//artelierd@yahoo.com

T+40724554199

Facebook Artelier-D-Proiecte-pentru-copii//Food Revolution Romania

blog artelierd.wordpress.com/