Copiii şi bucuria de a picta

Săptămâna trecută, lui Lucas îi era frică de negru. Dar între timp s-a împrietenit cu negrul, mai ales că îi plac atât de mult fiinţele mici din grădină pe care le reprezintă desenele. Astăzi personajul principal este Berty Bumble Bee, un bondar cu aripi negre. În timp ce pictează, Lucas povesteşte fericit ceea ce face. Este greu de descris în cuvinte bucuria copiilor de a picta. Aşa că m-am documentat ca să aflu mai multe despre importanţa picturii în dezvoltarea şi educaţia copiilor preşcolari.

« Pictura este mai mult decât o simplă activitate. Ea reprezintă o modalitate de exprimare. Pictura îi ajută pe copii să-şi folosească simţurile, să exploreze emoţiile, să exploreze procesele şi rezultatele, să descopere culorile şi să creeze lucrări frumoase, din punct de vedere estetic, şi ia parte la experienţe plăcute. Pensula devine un instrument care aduce pace interioară permiţând procesului artistic să trezească artistului atât sentimente pozitive cât şi negative. Când copilul pictează, ambele emisfere cerebrale sunt implicate, ceea ce consolidează legătura dintre ele. » http://extension.psu.edu/youth/betterkidcare/early-care/our-resources/tip-pages/tips/painting-with-young-children

De câte ori le dau ceva de pictat, copiii sunt fericiţi. Nu este nevoie să-i inviţi de două ori. Se cufundă în această activitate complet absorbiţi şi doresc să o continue mult după timpul alocat. Cu cât lucrează mai mult, cu atât descoperă mai multe detalii despre cum se combină culorile, cum se transferă pe hârtie, cât să înmoaie pensula şi ce se întâmplă dacă folosesc mai multă sau mai puţină apă. Pare, pentru unii dintre ei, că descoperă cu acest prilej, unele culori. Trebuie să ne reamintim că, de fapt, culorile înseamnă lumea, partea ei strălucitoare şi luminoasă cu care interacţionăm zilnic. Unii dintre noi ştim cum arată lumea fără culorile ei vii, aprinse, lumea îmbrăcată doar în tonuri de gri şi cât de deprimant este să trăieşti într-o astfel de lume şi ce nevoi puternice îţi deşteaptă. Când copiii sunt incurajaţi, când li se oferă din belşug hârtie şi culori, de asemenea, timp suficient, atunci sunt fericiţi. Ei sunt cu această ocazie, atât descoperitori, exploratori ai lumii, cât şi artişti- creând forme şi tonuri unice. Şi aceasta încă de la cea mai mică vârstă- un fapt pe care încet încet îl înţeleg şi părinţii (paradoxal, mai puţin o fac educatorii, reticenţi faţă de tot ce inseamnă « mizerie »).

5

«Bebeluşii /copiii cu vârsta între 1 şi 3 ani/ realizează picturi minunate atunci când sunt lăsaţi să creeze liber, cu ajutorul culorilor, pe mari bucăţi de hârtie. Din păcate, pentru mulţi copii mici aceasta este o experienţă rară. Tehnologia şi activităţile « care nu fac mizerie » împreună cu jocurile structurate sunt importante, însă, după părerea mea, pictura e de neinlocuit, ea ajută la dezvoltarea concepţiei estetice, a abilităţilor motricităţii fine, la exprimarea şi învăţarea emoţiilor, la exprimarea de sine şi la dezvoltarea vorbirii. ».hubpages.com/hub/The-importance-of-Painting-in-child-development

Intr-adevăr, vorbirea are legătură cu pictura. Spre deosebire de adulţi, copiii vorbesc atunci când pictează, nu sunt tăcuţi. Comentează relaţia pe care o au cu diferite culori, ce sentimente şi amintiri le trezesc, dacă le plac sau nu. De asemenea, sunt interesaţi să ştie dacă ceea ce fac ei este bine sau frumos. Probabil că unii dintre ei au fost obişnuiţi cu aceste etichete : BINE şi FRUMOS. Copiii au nevoie să le confirmăm că ceea ce fac ei este BINE şi FRUMOS, chiar dacă creaţiile lor nu respectă standardele noastre estetice.

Unii copii doresc să picteze atât pe faţa hârtiei, cât şi pe dos. Alteori, fiindcă pun multă apă în pensulă, hârtia se topeşte şi se găureşte. Totul contează şi contribuie la efectul final, şi e important să îi incurajăm, indiferent cât de diferit este demersul lor faţă de ceea ce ştim noi. Ei descoperă ceea ce noi ştim demult. Să-i lăsăm să descopere singuri.

Se spune într-un articol că acei copii care pictează „învaţă să gândească liber şi să interpreteze situaţiile creativ. Invaţă să se exprime mai profund, prin arta. Sunt capabili să aplice la situaţii noi, lucrurile invăţate prin pictură şi abilităţile însuşite. Îşi dezvoltă capacităţi de gândire critică şi să ia decizii corecte faţă de ceea ce se poate şi ce nu.
Increderea de sine creşte odată cu reacţia şi opiniile celorlalţi faţă de creaţiile lor. Intrucât nu există un unic răspuns corect în artă, copiii care pictează pot fi mândri că sunt unici şi să-şi dezvolte in continuare stilul artistic. »
Beneficiile sunt sociale şi emoţionale: se relaxează, se concentrează, au simţul reuşitei, îşi pot exprima sentimentele. Cognitive: compară, anticipează, planifică şi rezolvă probleme.

How Learning to Paint Benefits Children//From: Melody Spier// http://raisingsmallsouls.com/how-learning-to-paint-benefits-children/

Deşi după părerea mea, fiul meu este foarte talentat la desen şi pictură, faptul că nu a fost încurajat la şcoală şi a primit numai note medii l-a făcut să nu-şi dorească să picteze, să nu deseneze cu plăcere şi să nu aibă încredere în talentul său remarcabil. In ciuda acestei situaţii, ştiu că talentul lui îşi va face loc, de îndată ce va găsi un prilej bun să înflorească, chiar dacă acest lucru va fi mai târziu decât mi-aş fi dorit. Până atunci, îi expun lucrările prin casă şi îl rog să mă ajute la desen, de câte ori am nevoie. Faptul că şcoala deseori blochează creativitatea şi talentul este un fapt trist şi grav, ea trebuind să procedeze tocmai invers, fiindcă aceasta ar trebui să fie, de fapt, menirea ei. Probabil şi că mulţi dintre profesori s-au plafonat, au încetat să se mai intereseze de arta contemporană, să mai meargă prin galerii şi muzee, să cumpere albume şi să afle totodată ce se mai intâmplă la noi şi prin lume la acest capitol. Iar dacă judeci arta contemporană după normele estetice ale altor secole, atunci desigur că nu o poţi înţelege şi aprecia. Şi nu poţi aprecia nici creaţiile copiilor, fiinţe creative, ale căror viziuni se hrănesc mai cu seamă din lumea de azi, pe lângă cea clasică, despre care învaţă la şcoală.

Eliberarea de stress. Pictura oferă copiilor un sanctuar al relaxării. Când sunt stresaţi copiii pot să se lase în voia pensulei. Actul de a crea oferă un loc liniştitor, iar sentimentul de satisfacţie generat de finalizarea unui proiect îi poate ajuta să înlocuiască sentimentele negative faţă de alte lucruri. In acest sens, pictura are rol şi de terapie, ajutându-i pe copii să se elibereze de stările negative, prin pictură.
Beneficii legate de dezvoltarea personală. Activităţile creative, precum pictura, ajută la dezvoltarea creierului. Emisfera dreaptă este folosită pentru reacţii emoţionale şi şi creative, în timp ce emisfera stângă se concentrează pe procese analitice şi logice. Invăţarea picturii ajută ambele emisfere cerebrale- Stimulând partea creativă a creierului, activitatea de a picta contribuie la conexiunile dintre cele două emisfere, ceea ce înseamnă că ne putem atinge deplinul potenţial intelectual.
Aprecierea artei. Copiii care sunt implicaţi în pictură îşi însuşesc pe viaţă, capacitatea de a aprecia arta. Invăţându-i pe copii să picteze, le deschideţi poarta către un întreg univers al expresiilor artistice. Implicarea intimă în actul creaţiei îi aduce aproape de înţelegerea şi aprecierea unor creaţii celebre din lumea picturii.«

How Learning to Paint Benefits Children//From: Melody Spier// http://raisingsmallsouls.com/how-learning-to-paint-benefits-children/

La fel de importantă ca accesul la Artă prin pictură este şi modalitatea prin care o facem. Exista doua abordări principale ale activităţilor creative bazate pe pictură: cea care pune accentul pe proces şi cea având ca finalitate produsul.

Caracteristicile procesului artistic având ca finalitate procesul :
• Nu există paşi de urmat.
• Nu există un model.
• Nu există căi bune sau greşite de a explora şi crea.
• Arta în acest caz se axează pe experienţă şi pe explorarea tehnicilor, ustensilelor şi materialelor .
• Creaţia artistică e unică şi originală, de asemenea, îi aparţine copilului.

Când activitatea are ca finalitate produsul atunci paşii sunt expliciţi şi stricţi, modelul este persuasiv, căile folosite sunt etichetate cu bine şi greşit, arta în acest caz este văzută ca o performanţă strict tehnică, ca o copiere mai mult sau mai puţin abilă, iar produsul nu este original şi nu se poate spune că îi aparţine copilului, decât la nivelul execuţiei, nu şi la acela al concepţiei, libertăţii, creativităţii şi al talentului personal în unicitatea lui. Din păcate, creaţiile şi activităţile artistice având ca finalitate produsul sunt regula în grădiniţă şi în cadrul multor ateliere considerate aparent creative. La final însă, creaţiile copiilor sunt extrem de asemănătoare, cu puţine date personale, efectiv creative.

Pentru activitatea bazată pe arta ca proces creativ, abordarea trebuie sa fie deschisă, plăcută, cu timp generos, având un fundal muzical şi cu o libertate deplină asigurată copiilor: să se întrerupă, să se oprească, să revină, să folosească mai multă culoare, şi să creeze câte lucrări vor. http://www.naeyc.org/tyc/article/process-art-experiences

Cum stimulăm creativitatea copilului?- 2

Reportaj de la o grădiniţă din Helsinki

In grădiniţa din Helsinki copiii m-au intâmpinat încă de la intrare şi mi-au spus cum îi cheamă, prietenoşi, calzi şi naturali. Apoi mi-au arătat dulăpioarele lor. Pe ele era fotografia lor, uneori alături de părinţi, şi un desen. Am intrat imediat în această atmosferă intimă. Prin semne şi câteva cuvinte simple în engleză le-am spus cum mă cheamă şi de unde sunt. Eram cu toţii relaxaţi şi dornici de comunicare. Spaţiul era astfel amenajat încât să o încurajeze. Nu se striga, vocile erau calme, proporţiile lucrurilor şi încăperilor erau armonioase, spre mici. Era o grădiniţă mică. Dar dimensiunile ei erau plăcute prin căldura detaliilor. Ceea ce mi-a amintit că cei mai buni designeri sunt nordicii, iar Finlanda are o tradiţie în acest sens. Toate obiectele erau armonizate cromatic. Majoritatea erau din lemn, cu colţuri rotunjite, în tonuri natur sau pastel foarte deschis: scaunele, mesele, dulăpioarele. Pe hol, m-am uitat cu interes la ramele tablourilor cu reproduceri de grafică pentru copii, la abajururi, perdele şi containere. De asemenea, la numeroasele aviziere cu foi scrise de mână- un circuit al comunicării între educatori şi părinţi. Tare frumoase obiectele, îţi venea să le iei acasă. Simple, clasice, fără pretenţii. Toate spaţiile erau de lucru, dar şi de confort. Copiii lucrează/se joacă în grădiniţele din Finlanda şi pe textura de jos –unde se află un fel de linoleum gros, uşor de curăţat, mat şi în tonuri deschise, uni sau din contră, negru, încurajând jocurile cu materiale şi materii deschise la culoare. Un element desconsiderat în grădiniţele noastre, din păcate, de aceea şi numărul şi diversitatea jocurilor şi materialelor sunt limitate. Pe pereţi, lucrările copiilor erau expuse încă de la nivelul înălţimii lor şi arătau imaginativ şi original.

Carte despre oraşul Helsinki, pentru copii. Sunt prezentaţi inventatori şi invenţii, sub forma unei poveşti de bandă desenată.

Carte despre oraşul Helsinki, pentru copii.
Sunt prezentaţi inventatori şi invenţii, sub forma unei poveşti de bandă desenată.

Metoda se face simţită în orice detalii. Mi-au plăcut ferestrele impecabil de curate, prin care pătrundea nestingherită lumina. Nu erau obturate de nimic, de perdele sau aplicaţii. Lumina din grădiniţă era ea însăşi un spaţiu de lucru, de explorare şi reflecţie câştigat. Prin ferestre se vedea o grădină bogată, cu flori, tufişuri şi copăcei. Am ajuns în sala de mese, unde unii copii mâncau. Educatoarele –nu aveau uniformă!- mâncau la măsuţe împreună cu ei. Pe cei mai mici, de 1-2 ani, îi ţineau în poală. Copiii erau calmi, disciplinaţi, ascultând ce li se spunea. Mirosea bine, proaspăt.

In sala unde am stat- în care avea loc un atelier de teatru al unor actriţe din Austria- prin parteneriatul grădiniţei cu Centrul Cultural Annanatalo şi în cadrul proiectului european „Small size, big citizens”- era şi un fel de corp de bibliotecă mobil, de 50 cm înălţime, cu câteva cărţi. Copiii le ştiau pe de rost, am observat, şi se jucau cu ele- le deschideau, comentau, priveau imaginile. Cărţile erau la îndemână, la propriu.
Un stâlp fusese pictat până sus şi închipuia globul pământesc- iată o folosire creativă a spaţiului. In altă clasă, de tavan atârnau şi se roteau uşor diverse instalaţii făcute de copii. Deci şi tavanul poate fi folosit, m-am gândit cu plăcere.
Vizita mea a durat maximum 2 ore, dar imaginile mi s-au întipărit cu o acurateţe şi o forţă de neşters. Grădiniţa de cartier din Helsinki avea o atmosferă de calitate şi autenticitate care m-au bucurat mult. Am regăsit acolo ceea ce îmi place să fac sau să evoc la atelierele mele: pernuţele şi statul în cerc –Circle of Time- , dialogul blând şi cald, obiectele frumoase, creaţiile personale, minimalismul, lumina, cărţile, plantele/natura, numele copiilor şi imaginea lor prin ecusoane şi fotografii sau desene, relaţia respectuoasă cu copiii. Educaţia avea legătură şi cu sufletul copiilor, şi cu relaţia cu ei ca persoane. Iar spaţiul nu era decorativ, declarativ sau demonstrativ, ca în alte părţi, ci simplu, funcţional, aerisit, luminos, liniştit.

Gradinita din Helsinki.

Gradinita din Helsinki.

Vorbind de creativitate, acesta consider că este un loc unde ea poate fi stimulată. Lumina, spaţiul de lucru generos şi divers, spaţiul de expunere suficient. Un spaţiu care poate fi re-organizat in funcţie de necesităţile de lucru, în grupe mici sau mai mari. Pe scaune, pernuţe, pe jos sau în picioare ori la masă. Cu materiale de toate felurile, inclusiv din cele care fac „mizerie”: frunze, beţe, pământ, nisip, apă, făină, seminţe, etc.

Există o mare receptivitate a sistemului educaţional din Finlanda- în ciuda nivelului său de top sau tocmai de aceea- către alte abordări şi teorii asupra educaţiei, în special faţă de metoda Reggio Emilia.
Teoreticianul metodei de învăţare Reggio Emilia, Loris Malaguzzi, spunea: „Acordăm o mare valoare spaţiului, mediului, considerându-l o forţă motivantă şi aptă să inspire relaţii, opţiuni, situaţii emoţionale şi cognitive, care dau copilului o stare de confort şi siguranţă.”

Este ceea ce am regăsit, în imagini, cu explicaţii, şi pe acest site:
http://www.letthechildrenplay.net/2010/05/beautiful-learning-spaces-in-reggio.html

Insă pentru ca spaţiul să devină unul creativ este nevoie ca adultul să fie la fel, creativ. Nimic din ce este sau se petrece acolo nu există întâmplător şi fără acoperire.
Conform cercetării organizaţiei belgiene F.R.A.J. E., citată şi în capitolul 1 , „pentru ca creativitatea copilului să fie respectată, iar imaginaţia să i se dezvolte, este necesar ca el să întâlnească adulţi a căror imaginaţie este vie.” 1. In următorul capitol, al-3-lea, mă voi referi exact la acest aspect: cum pot adulţii să devină creativi, pentru a oferi copiilor condiţii bune de dezvoltare şi învăţare?

In mod evident, cine nu ştie trebuie să înveţe, să afle. O cale bună este să trăiască experienţe noi, în locuri noi. Iată o grădiniţă din Anglia, care menţionează (cu mândrie!) chiar pe site-ul său, că viziunea ei a fost influenţată de metoda Reggio Emilia, în urma vizitei directorului său în Italia. http://merrygoroundnursery.co.uk/reggio-approach

– va continua-

––-
1. Citat din “How can we develop the young child’s creativity through the continuing education of adults?”, Isabelle Chavepeyer şi Carine Lesage, F.R.A.J.E-Centre de Formation Permanente et de Recherche dans les milieux d’Accueil du Jeune Enfant, din volumul: “Small size, A space to Grow”.

Grădina de artă între 4 şi 7 febr.

Poveşti şi activităţi de învăţare prin explorare inspirate de conceptul Reggio Emilia

GRĂDINA DE ARTĂ

1. Poveşti din lut

Curs de vacanţă pentru copii de 2-6 ani

Perioada 4-7 februarie a.c.

Intre 4 şi 7 februarie, de la ora 10 la 12,  la Casa Mărgărit, str Mărgăritarelor nr. 7,

susţinem cursul GRĂDINA DE ARTĂ,

spunem poveşti româneşti cu păsări şi animale şi explorăm creativ lutul,după metoda Reggio Emilia.

Pentru copii de 2-6 ani.

Preţul pentru celor 4 ateliere: 100 lei. Preţ pentru un atelier: 35 lei.

Minimum 5 copii în grup, maximum 15.

Participarea se face doar cu rezervare, la una dintre adresele

artelierd@yahoo.com sau artelierdproiecte2012@gmail.com.

 explorări creative în vacanţă, între 4 şi 7 febr, cu poveşti româneşti şi lut.

între 4 şi 7 febr, spunem poveşti româneşti şi ne jucăm cu lut.

In prima parte vom spune Poveşti româneşti cu animale şi păsări, urmate apoi de activităţi creative cu lut inspirate de conceptul de învăţare Reggio Emilia:

–         de exploare şi descoperire;

–         de explorari senzoriale,

–         de teste şi verificări,

–         de planificare şi reflecţie.

Acest concept de învăţare îi ajută pe copiii mici

-să pună întrebări despre lumea în care trăiesc

-încurajează exprimarea de sine, imaginaţia şi gândirea critică folosind cele “100 limbaje” aflate la dispoziţia copilului (concept Reggio Emilia)

-stimulează explorarea conceptelor de număr, linie, formă şi spaţiu, esenţiale pentru inţelegerea numerică.

-să îşi dezvolte limbajul prin găsirea unor modalităţi de a reprezenta idei, oameni şi evenimente, făcând astfel gândirea vizibilă.

Dedicăm o întreagă săptămână explorărilor cu lut, căruia îi vom asocia şi materiale ajutătoare: pentru amprente, design, construit, şi pentru jocuri de imitaţie şi teatrale.

O bucată mare de lut îi atrage magnetic pe copii.Are multe avantaje faţă de alte materiale de modelat:

-îşi păstrează forma.

-se poate întotdeauna înmuia în apă şi remodela.

-vine din pământ, este un material natural, curat, modelabil imediat şi nu foarte scump.

Este primul proiect de colaborare de acest tip al Artelier D, care va pune în practică experienţa noastră în proiecte europene, în special cu artişti din Bologna, oraş aflat în regiunea Emilia Romagna.

Cursul, conceput sub forma a 4 ateliere de poveşti şi explorări cu lut, va fi susţinut de Daniela Mişcov, manager al asociaţiei libere Artelier D, Proiecte pentru copii, realizator de ateliere creative şi spectacole pentru copii, cu experienţă de 7 ani în proiecte de teatru şi educaţie pentru copilăria timpurie, şi Elena Vădean, profesor învăţământ primar şi preşcolar la Grădiniţa nr. 43, grad didactic 1, autoare a studiului „Creativitatea-un imperativ mereu actual in invatamantul contemporan- jocul didactic”.

GRĂDINA DE ARTĂ  este  un proiect pilot, care oferă o săptămână de educaţie altfel, în vacanţă. Numele proiectului GRĂDINA DE ARTĂ este inspirat de conceptul aflat la baza sa: activităţile vor avea loc într-un spaţiu modular, deschis explorărilor, transformabil în funcţie de diverse materiale, exact ca într-o grădină din natură.

Imagine

Foto:funathomewithkids.