Eminescu, 2 comori găsite


Versurile nou descoperite dezvăluie un poet viu, proaspăt,  iar scrisorile ne arată ”un om pe care îl putem înțelege și iubi”.

Poezii noi

In numarul 1 (82) din 1991 al revistei Manuscriptum, istoricul literar Petru Creția a publicat un mănunchi de poezii inedite ale lui Mihai Eminescu. ”Și nu este vorba de niște rămășite de ordin secundar, adiacent ori documentar, ci, în cele mai multe cazuri, de mare poezie”, spune Creția.

0c887bd4f39c6c2c94091a2b137934e7-6100348-1000_1000

 

Scriitorul Mircea Cărtărescu selectează 31 dintre ele, prefațând un compact-disc în rostirea actorului Marcel Iureș, în ediția ”Vis și alte treizeci de poeme necunoscute”, apărută la Casa Radio, în 2011.

Cărtărescu îl numește pe Eminescu ”renascentist, manierist, barochist, romantic și, prin viziunea care unifică toate aceste căi, modern, modern în toată puterea cuvântului”.

Din această perspectivă, putem spune că în poezia Floare de tei răsună Lucian Blaga din volumul La cumpăna apelor din 1933, deopotrivă cu întreaga poezie modernă românească.

 

image-2012-01-12-11176219-41-mihai-eminescu-vis-alte-treizeci-poeme-necunoscute

Compact-disc însoțit de cartea cu texte, Editura Casa Radio, 2011

 

Să-l ascultăm și să-l citim.

https://www.youtube.com/watch?v=dRYkJb09tc

Marcel Iureș recită Floare de tei.

 

Floare de tei

 

Floare de tei,

Cât de curând te treci

Ochilor mei lucind

Te-i arăta pe veci.

 

Floare de crin,

Eu pururi am gândit

La ochiul tău iubit

De raze plin.

 

Floare de măr,

Copilă doar erai

Și de pe-atunci aveai

Aur în păr.

 

Flori de cireș,

Cine te-a pus cândva

Plutind în calea mea

Dulce să ieși?

 

Floare de mai,

Cine te-a pus să vii

Dacă mereu mai ai

Ochii tăi mari și vii.

 

Floare de fag,

Doina cântându-mi-o

Reamintindu-mi-o

Sună cu drag.

 

Floare de corn,

Dulce vestindu-mă,

Întinerindu-mă

Sună un corn.

 

Floare de șes,

Ești al cetăților

Singurătăților

Vis și eres.

 

Floare de lunci,

Oare de mult s-a dus

Steaua către apus?

Încă de-atunci?

 

Floare de lac,

De-atunci cuprins de chin

Eu sufăr și m-alin,

Sufăr și tac.

 

Floare de lan,

De-atunci te văd venind

Și blândă surâzând,

An după an.

 

Floare de deal,

Unde te-ai dus de-atunci

Din codri și din lunci

Pe-al lumii val?

 

Floare de plai,

Codrii și undele

Dulce pătrunde-le

Cu al tău rai.

 

Floare de văi,

Rămâi în calea mea,

Mângâie jalea mea,

În ochi îmi stăi.

 

Floare de stânci

Tu pleci, și-ades te chem

Cu cântec și blestem

În văi adânci.

 

Floare de munți,

Dintre păduri de brad

Pururi izvoare cad

Palidei frunți.

 

Floare de drum,

Care te-nduri pe-atât,

Ș-atuncea te-am iubit,

Atunci ș-acum.

 

Floare de vad,

Asemeni zorilor,

Căderii florilor

Stelele cad.

 

Flori de mormânt,

În taina serilor

Am dat durerilor

Aripi de vânt.

 

Lună ce treci,

Crengile, frunzele

Dulce pătrunză-le

Razele-ți reci.

 

[1882, Manuscris 2276, BAR, reprodus după volumul Vis, pagina 53.]

93 de scrisori eminesciene noi

In anul 2000, la Editura Polirom, a apărut volumul revelație Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit, conținând 93 de scrisori inedite ale lui Mihai Eminescu și 15 ale Veronicăi Micle. Scrisorile au fost scoase la lumină prima dată, după un traseu întortocheat, început în 1937. Această bogată corespondență revelează adevărul relației dintre cei doi, în ciuda tuturor speculațiilor critice ale unor biografi.

”Eminescu și Veronica Micle se iubeau  cu intensitate, cu disperare, cu teamă, cu profunzime. Se iubeau chiar și cu lacrimi.” Christina  Zarifopol-Illas

 

1

 

Fragment din scrisoarea trimisă de Mihai Eminescu în data de 31 oct. 1879

”Draga și dulcea mea amică,

/…/

Când gândesc la tine, mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de o mie de ori ți-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care este izvorul fericirii și a lacrimelor mele, această unică simțire care mă leagă de pământ e totodată și izvorul *îngrijirilor mele .                        *îngrijorărilor

Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiți într-o lume în care fericirea nu poate exista? Este în lume destul loc pentru atâta iubire câtă o avem?”

 

Ligia Eminescu

Grafică de Ligia Macovei, la volumul de Poezii, 1964.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.