Miorița la Berlin


O expoziție despre oaie ca patrimoniu european

Pentru curatorii și echipa științifică care au documentat și conceput expoziția 100 Prozent Wolle (100 % lână), de la Museum Europäischer Kulturen din Berlin- un muzeu unic ca profil în Europa după știința mea, tema creșterii oilor și procesul de prelucrare a lânii înseamnă un patrimoniu cultural intangibil important care  trebuie cunoscut de noi toți.

IMG_20171129_154249

Oaia ludică din mijlocul expoziției

Atunci când vizităm orașe, vorbim mai cu seamă despre muzee, dar ne interesează mai puțin sau deloc expozițiile temporare.  Chiar dacă nu sunt la fel de bine promovate sau vizibile, expozițiile temporare sunt tot așa de interesante precum muzeele. Eu asta cred. Deseori, în cadrul unei expoziții temporare, colaborează mai multe colecții și muzee, îmbogățind oferta culturală și dându-i o valoare unică. Pe lângă aceasta, într-o expoziție temporară au loc diverse evenimente: ateliere, conferințe, demonstrații, lansări de carte. Este ceea ce am constatat recent la Berlin când am vizitat 4 expoziții temporare: 100 Prozent Wolle (100 la 100 lână), de la Museum Europäischer Kulturen; Die Nacht (Noaptea), Alles auBer Schlaf, la Kommunikation Museum; When kids become heroes, la Ottobock Science Center Berlin; și Reframing World, Mobilitat und Gender aus postkolonial, feministicher Perspektive (Lumea în altă ramă, perspectivă feministă postcolonială asupra mobilității și femeii) la Galerie im Körnerpark.

IMG_20171220_150942

Pliantul expoziției, înfățișând și bărbați tricotând

Ca să mă informez, m-am folosit  de un site și totodată o aplicație, extrem de bine documentată, care te ajută să te orientezi și în spațiu rapid. https://www.museumsportal-berlin.de

Două dintre expoziții au fost realizate în muzee, una într-un centru de cercetare tehnico-medicală, iar alta într-o galerie dintr-un parc.

Oaia și agricultura în sec 21

Pentru curatorii berlinezi și echipa științifică care au documentat și conceput expoziția 100 Prozent Wolle (100 % lână), de la Museum Europäischer Kulturen din Berlin, tema creșterii oilor și procesul de prelucrare a lânii înseamnă un patrimoniu cultural intangibil important care  trebuie cunoscut de noi toți. El se referă la unul dintre cele mai importante și vechi animale domestice.  De asemenea,  este vorba de meșteșuguri și tehnici agricole folosite în Europa de mii de ani. Chiar dacă tehnica a evoluat, principiile  de împletire a lânii au rămas neschimbate. Meșteșugurilor sunt foarte apreciate și azi. Expoziția 100 Prozent Wolle te invită nu doar să afli prin intermediul unor texte și documente foto ori video (unele despre ciobani români din Ardeal), ci să participi efectiv. Fie la ateliere de povești într-un cort cu pernuțe de lână. Ori să îți incerci îndemânarea la ateliere de împletit; să descoperi tipuri de lână prin explorări senzoriale sau să te joci, dacă ești copil, urcând pe o oaie, uriașă precum un cal troian.

IMG_20171129_154630

Prezentare care include și România

IMG_20171129_160330.jpg

Tehnici tradiționale de prelucrare

După cum spun organizatorii, expoziția ”se adresează tutoror grupurilor de vârstă și servește drept loc de întâlnire și de transmitere de experiență și abilități”. Am observat preocuparea de a documenta un capitol fundamental de agricultură europeană și de a stimula interesul față de un întreg complex de cunoștințe practice și teoretice legate de lână. Lâna nu a dispărut din viața noastră, ea este în continuare folosită în sezonul rece, ceea ce face expoziția cu atât mai necesară și interesantă.

IMG_20171129_160534.jpg

Fuse din Europa

La fel de captivantă este și camera (mare cât o hală) atelierului, atât ca scenografie, cât și ca propunere de lucru. In această  sală cu pulovere pe umerașe, agățate de tavan, de care atârnă căști-clopote cu înregistrări audio, în engleză și germană, poți să te așezi la lucru și să înveți să împletești, cu ochiuri petrecute în variate stiluri, cu fire de diferite grosimi, texturi și culori. De asemenea, poți să te inspiri de la variate modele de pulovere expuse, provenind din țări europene (inclusiv România) lucrate în epoci mai vechi sau mai noi.

IMG_20171129_160244

IMG_20171129_161453

Atelierul de Tehnici textile, duminica de la 2 la 5 pm. ”Ai încercat să torci, să împletești, să croșetezi, să faci noduri or să țeși? La acest atelier îți oferim toate materialele necesare ca să încerci. Poți face schimb de tehnici și experiențe personale cu ceilalți. Participarea la atelier gratuită, este necesar doar biletul de intrare la expoziție.  Intrare liberă pentru copii și tineri până în 18 ani. Nu este necesară rezervare. Punctul de întâlnire la casa de bilete. ”

Când am intrat în expoziție, prima mea impresie a fost că exponatele sunt puține, iar oferta este săracă. Aceasta pentru că se află mult spațiu între exponate, iar sălile sunt mari, comparativ cu ale noastre. După câțiva pași, impresia s-a schimbat, fiindcă am început să reflectez, analizând obiectele pe toate părțile și, mai ales, pipăindu-le, mă refer în mod specific la tipurile de lână. Ce idee bună și ce potrivit să inviți vizitatorul la o experiență tactilă, într-o expoziție despre îmbrăcăminte.

La  realizarea acestei expoziții, m-am gândit că au participat mulți specialiști, nu doar muzeografi, cum se întâmplă la noi:  bibliotecari (căci am văzut o colecție de cărți tematice), istorici ai filmului, antropologi, cercetători agricoli, biologi și specialiști în fibre casnice (cânepă, in, bumbac, mătase), istorici, peisagiști, scenografi, specialiști în animație, și alții.

In ultima sală, cu o scenografie spectaculoasă, am văzut un film (proiectat pe 3 pereți) despre cum s-a schimbat peisajul datorită ocupațiilor și orânduirilor sociale, evenimentelor istorice și dezvoltării tehnologiei. M-a fascinat, cu amestec de emoții,  felul în care a determinat păstoritul schimbarea florei și configurației peisajului.

In concluzie, vă spun că  mult mi-a plăcut această expoziție. Mai adaug că la sfârșit  am savurat un capuccino excelent și o gustoasă prăjitură cu morcov și frișcă, la cafeneaua din incintă, al cărei decor cu tije de bambus în vase puse pe mese, cu lămpi luminând cald chiar deasupra capului, te îndemnau să mai stai. Te încânta clădirea însăși, maiestuos palat de secol 19, parcul ei cu copaci bătrâni, covor gros de frunze și bănci acoperite mușchi. Liniște, calm, altă lume.

IMG_20171129_153419

Museum Europäischer Kulturen din Berlin

Cred că viitorul aparține expozițiilor temporare și muzeelor mobile, ele se potrivesc cel mai bine cu nevoile educației moderne, de abordare interdisciplinară, ludică și flexibilă. Sper ca și în muzeele noastre să am prilejul să văd astfel de expoziții. Expoziții complex documentate în diferite domenii conexe temei și făcute de numeroși specialiști, în echipe din mai multe muzee dar și din alte instituții, de cercetare, umaniste și științifice.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

  1. Că am văzut România menționată, ca țară cu tradiție în oierit. Este o informație corectă și importantă. Mai ales că la noi creșterea oilor nu a dispărut și se păstrează multe obiceiuri vechi. Mă întreb de ce noi ca țară nu am făcut un dosar pentru a fi incluși în patrimoniul Unesco apropo de creșterea oilor și cultura asociată, e vorba de o cultură milenară și un patrimoniu unic
  2. Mi-a mai plăcut că am putut mângâia tipuri diverse de lână, despre care știam din cărți, dar atât. Ce experiență bogată!
IMG_20171129_154326

Povestea lânii pentru copii

Ce mi-a plăcut cel mai puțin?

Mi s-a părut că puloverele din atelier sunt cam lipsite de strălucire și puține, comparativ cu splendidele și numeroasele produse din lână pe care le-am văzut prin Europa. Și doar pulovere, m-am întrebat?

Mă gândeam și la mănuși, ciorapi, fulare, veste, dar și la hainele de blană de oaie, celebrele cojoace. La cergi. Dar până la urmă chiar și acest lucru mi-a plăcut, că expoziția m-a stimulat să îmi caut în minte, că mi-a deșteptat imagini și conexiuni, ca să adaug căsuțele mele în tabelul periodic al lânii. Probabil că eu am și handicapul cantității, vreau să văd multe lucruri, chiar claie peste grămadă, așa cum sunt obișnuită de acasă.

Oare ce ar spune realizatorii expoziției dacă ar afla că există chiar și un mit fundamental, mit al existenței pastorale, cum îl numea istoricul literar George Călinescu, despre oaie? Mă gândesc la balada Miorița.

In episodul următor vă voi povesti despre Noapte, o expoziție unde l-am întâlnit pe însuși Dracula.

IMG_20171129_161724.jpg

Proiecție despre povestea lânii, cu animație și foto

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s