Locul unde te simti bine


 

Dacă ai răbdare, nimerești. Te învârți pe străduțe ale vechiului București, până ajungi aici, la Hanul Gabroveni, acum sediul ARCUB. Este exact  pe stânga, la intrarea pe strada Lipscani. Apoi o iei ”prin gang”, de fapt, e o frumoasă curte interioară și totodată pasaj. Pe stânga, acolo unde fâlfâie la fereastră un fel de fluture uriaș translucid,  este expoziția. In Sala Arcelor, devenită un fel de Arcă a animalelor și păpușilor de jucărie, cât durează expoziția interactivă de jucării ”Elefanți, cuci, cai și Eu”, a Asociației DaDeCe, mai precis până pe 30 iunie.

-Să plătim, spune o mămică.

-Nu se plătește, e gratuit, răspund.

Aici îți propui să stai o oră, dar stai două, sau chiar trei. Fiindcă te simți bine și ai ce să faci. Fiindcă e un loc frumos, unde sunt jucării adunate cu suflet. Aici îți aduci aminte de copilărie  sau adaugi o zi frumoasă copilăriei.

Te privesc vesele jucăriile Kasperl, viu colorate, care de abia așteaptă să le pui pe mână, fiindcă sunt păpuși de teatru.

IMG_1507

Păpușile de teatru Kasperl

De sus te veghează un violonist elegant, îmbrăcat ca pe vremea lui Mozart.

IMG_1512

Violonistul elegant

 

Un băiețel tocmai și-a pus pe mână o păpușă desenată de tati; joc în doi.

IMG_1513

Iar te uiți pe sus, fiindcă acolo stau suspendate multe jucării frumoase. Se remarcă o bunicuță veselă, cu basma mov și ochelari de sârmă.

IMG_1515

Bunicuța veselă

-Sunt făcute de părinți împreună cu copiii, în Germania.

-Ce frumoase sunt!, șoptește o doamnă care a venit cu nepoțica ei de vreo 8-9 ani.

IMG_1514

De sus,  din casa lor albă, ne privesc sigure pe ele, mândre de frumusețea lor, păpușile Matrioșka. Dacă ar ști  cât de des le menționez, mai ales când fac o comparație despre lucruri mici puse în lucruri mari, așa, ca în viață. Deasupra lor, pe acoperiș, cântă cocoși de lemn, cu coada semeață, ca o seceră.

IMG_1517

Păpușile Matrioșka

Urmează apoi vitrina cu păpuși de cârpă, construite pe coceni de porumb, bucăți de lemn sau chiar pe crenguțe.

-Unde și cum sunt făcute?

-La țară, la noi, de copii, sunt făcute din cârpă, lemn și coceni.

-Minunat arată, îmi spune doamna cu ochelari, privind admirativ. Aș  fi vrut să știu cum o cheamă, dar, luate de ritmul discuției, am uitat să o întreb. Îi voi spune Ana, până când aflu adevăratul ei  nume.

IMG_1518

Păpuși de cârpă, lemn, cocean de porumb

 

Pe fotoliul mov din spațiul dedicat Camerei copiilor, stau două păpuși elegante, Răsfățatele. Au capul de porțelan și părul buclat și strălucitor. Nu ai voie să te joci cu ele, doar să le privești, sunt sensibile.

IMG_1523

Răsfățatele, păpușile din porțelan

A, aici în fotografie, este Dana, o mămică prietenă, a venit cu fetița ei la expoziție, dar și ca să ne revedem. Fetița ei îmi spune  ”Doamna de Dovleac”, în amintirea unui atelier în care semințele de dovleac au spus povești și au înveselit mulți copii.  Acum citim cele 6 povești cu păpuși mici, de pus pe deget. De fapt, mami citește, iar fetița colorează. Apoi citesc și eu o poveste.  O dimineață specială, petrecută  într-un vechi han de început de București, devenit, de puțină vreme, loc cultural, iată, și pentru copii.

Prima poveste este despre bobocul Cioculeț, cel căruia îi era frică de apă. Incet încet vraja se țese, iar fetița mai vrea o poveste, apoi vrea să coloreze și un elefănțel. Dar timpul trece…

Această prezentare necesită JavaScript.

In acest colț a venit toată familia, care a ales să facă păpuși din cârpe și lemn. O să le placă. Când ai o cutie plină de cârpe colorate, e greu să alegi repede. Nu-i nicio grabă, afară plouă, iar înăuntru nu  se aud decât cucii de lut și vocea lui Iosif Herțea, povestind despre cum a adunat jucărie cu jucărie, pentru a se juca copiii cu ele, într-un muzeu al copiilor, cu ateliere, cu povești, ca acum…

IMG_1530

Joc în familie

-Iar aici ce e?

-Este o coală uriașă de hârtie, pe care poți să mâzgălești, să scrii, să desenezi.

Sunt multe aici.

-Mi-ar trebui o zi întreagă să aflu tot și să le descopăr pe toate, spune doamna Ana.

Cel puțin o zi, mă gândesc. De fapt, eu, de câte ori vin aici, mă mai joc puțin. Așez jucăriile, îmi aranjez colțul de păpuși mici, îmi vine câte o idee de poveste, stau de vorbă cu copiii și, la fel de mult, povestesc cu părinții și bunicii, amintiri de pe vremea lui Așchiuță și Daniela.

Astăzi niște tătici au venit cu copiii să îl vadă pe Eu sunt eu, personajul poveștii Mirei Lobe, prezent sub forma unei păpușici. Tare m-am bucurat.

Inainte să plec, m-am uitat în sus, la elefănței. In Asia, ei sunt  simbol al norocului. Cu atâția elefănței și atâtea povești, cu atâția copii , părinți și bunici, sper că și expoziția noastră va avea noroc. Dar prima dată, Arca jucăriilor va pluti spre Brașov, apoi se va duce la Cluj.

In timp ce scriu aceste rânduri, afară plouă.

Albinuța Bibi este nemulțumită. Vreți să știți de ce? Veniți la expoziție, veți afla povestea ei. O recunoașteți repede, e o albină altfel, are dungi mov, de la levănțică, una dintre florile ei preferate.

IMG_1531

Desene și mâzgăleli, pe o coală mare, aflată pe podea

A consemnat Daniela Mișcov

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s