Ce ne spune randunica?


CREDINȚE ȘI INFORMAȚII

In credințele și poveștile populare românești, rândunica este o pasăre benefică, aducătoare de belșug casei unde își face cuibul.

”Rândunica e lucru curat la casa omului; deci nu trebuie să te atingi de nimic al ei, că-i păcat. Când ți se strâng rândunelele multe pe lângă casă, toate-s cu priință. La casă, când rândunica face cuib, e a bine.” Artur Gorovei, Credințe și superstiții, 1915

Bunicii mei protejau cuibul rândunicii pe care aceasta și urmașele ei îl refăceau an de an, în colțurile din tavanul grajdului. Ușa rămânea mereu deschisă astfel ca rândunica să poată zbura înăuntru și afară, pentru a aduce hrană puilor. Venirea ei primăvara, ciripitul de pe sârma de telegraf, scurt și subțire; zborul săgetat cu bruște coturi sus și jos- toate erau observate și deseori comentate de către bunicii mei, astfel ca și noi nepoții să înțelegem rosturile și să avem grijă de rândunele. Nicio altă pasăre nu se bucura de atâta atenție și considerație ca rândunica.

Cuib de randunele

gallery.pinghi.ro

Mi-au rămas întipărite în minte toate aceste amintiri,iar astăzi pot să recunosc dintr-o mie, cântecul și zborul ei. In acest sens, pentru cei care vor sa o vadă, am găsit pe blogul https://camarasdelumini.wordpress.com/2012/03/01/cele-mai-numeroase-100-specii-de-pasari-din-romania/, o fotografie și mențiunea că rândunica se află printre cele mai numeroase 100 de păsări din România. Este la poziția numărul 23, cu 1 600 000 de exemplare. Este minunat că sunt atâtea rândunele în România. Dar e bine de știut că aceste păsări se află împrăștiate pe tot globul și sunt multe legende pe care le-au inspirat, în special  grupul rândunelelor de casă (sau barn swallows, în engleză).

Pe acest site sunt înregistrări video și audio cu rândunele de pe tot cuprinsul Pământului. http://www.hbw.com/ibc/family/swallows-and-martins-hirundinidae

LEGENDA

”Copila se preschimbase în rândunică și își luase zborul, iar rochița fu luată de vânt și se topi în raze ce căzură pe pământ. Din ele crescură până dimineață florile ce se cheamă și azi rochița-rândunicii.” Vasile Alecsandri

Sunt multe legende care consemnează destinul rândunicii, o fată devenită pasăre ca să scape de un urmăritor insistent.  În legenda lui Vasile Alecsandri urmăritorul ei este Zburătorul, un spirit rău care chinuiește fetele și femeile tinere. In poezia romantică, acest personaj negativ capătă o personalitate mai complexă, asociată cu dorul și dragostea.

Pata roșie și coada în furculiță sunt semne distinctive care au dat naștere la legende, al căror conținut implică violență, uneori chiar moarte. Intâlnirea a trei culori puternice, roșul, albul și negrul, in penajul păsării, a stimulat puternic imaginația oamenilor, după cum observă etnologul Mihai Pop în magistralul său studiu Mitologie populară românească. Cercetătorul observă prezența rândunicii și în colindele la fereastră, unde rolul ei se schimbă: anunță o apropiată căsătorie.

In mod interesant, în legenda repovestită de Vasile Alecsandri este inclusă și legenda despre planta rochița –rândunicii sau volbura, un simbol diafan, ce atenuează dramatismul poveștii.

FLOAREA DE ROCHIȚA-RÂNDUNICII

In ciuda aspectului ei delicat și a parfumului dulce, rochița-rândunicii nu este bine văzută de agricultori:

”Deși produce flori atractive, deseori este considerată a fi o buruiană din cauza creșterii rapide și sufocării plantelor cultivate. A fost introdusă în America de Nord, unde, pe alocuri, este o specie invazivă. Covoarele formate invadează culturile și scad recolta; se estimează că pierderile cauzate de această plantă în SUA depășesc 377 milioane de dolari doar în 1998e.[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Volbur%C4%83

Insă noi ceilalți, simpli iubitori ai naturii, care o vedem prin grădini și pe garduri, ne bucurăm de frumusețea ei. Rochița-rândunicii e grațioasă și totodată puternică.

Convolvulus_arvensis

Foto: CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/Convulvus arvensis

In manualul de Botanică al lui Bădărău și Simionescu din 1934 autorii spun multe lucruri interesante despre ea:

”Pretutindeni se arată. E o buruiană de care nu scapă ușor nici grădinarul care-și îngrijește straturile de zarzavaturi. Se vede prin grâu, prin ogoarele cu păpușoi, pe marginea drumurilor.

/…/ Frunzele sunt delicate, ca un vârf de săgeată. Florile sunt gingașe, colorate trandafiriu. Petalele sunt unite la un loc luând forma unui potir larg la gură. Poporul de aceea numește planta Rochița-rândunelii.

După cum rămurica se mișcă sucindu-se pe un suport, tot așa și codița florii se căsnește fel și chipuri, ca să scoată la lumină floarea. Pe cât e de largă aceasta la gură, pe atât e de îngustă la fund unde e nectarul. /…/

Floarea și ea este de o sensibilitate mare. Cât soarele e pe cer, floarea rămâne deschisă. De cum se ascunde sub nori, florile se închid.  De aceea poporul a dat numele de Bună- Dimineața unei volbure cultivate, cățărată pe sfori, ce i se pun la îndemână. Seara florile sunt închise. Dimineața, când soarele răsare, florile se deschid, iar perdeaua verde a plantelor puse sub streașină pare bătută cu pietre scumpe, până ce soarele urcându-se face florile să se închidă.”
Câteva dintre poveștile de primăvară pe care le-am spus copiilor de-a lungul timpului au inclus și rândunica. Este unul dintre vestitorii primăverii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s