ina-bulzan

PUNGUTA CU POVESTI DE TIMISOARA


Pe Ina Bulzan o cunosc din 2012, când am devenit prietene pe Facebook, apreciindu-ne reciproc activităţile educative pentru copii. Nu am ştiut că locuieşte în Timişoara. Interviul l-am făcut în 2015 şi îl public acum, cu o ocazie importantă, Timişoara va deveni Capitală Culturală Europeană în 2021, astfel că tot ceea ce a început ea, ca storyteller şi psiho-terapeut pentru bebeluşi, pe tărâmul educaţiei non-formale şi artei neinstituţionalizate, se va desăvârşi într-un cadru extrem de stimulativ, probabil neanticipat când am stat de vorbă.
Interviul cu Ina Bulzan face parte din strategia mea, Daniela Mişcov, şi a Artelier D de a vorbi în cercetări, articole şi interviuri şi despre alţii, nu doar despre mine şi ce fac eu, de a cunoaşte şi a coopera, de a mă deschide spre lumea înconjurătoare, prezentând locuri şi oameni talentaţi şi pasionaţi, cu credinţa, poate utopică, a construirii unei noi mentalităţi a lumii culturale de la noi, bazate pe dialog, prietenie, conlucrare.

 

ina-bulzan

Ina Bulzan alături de una dintre fetele ei

  1. Draga Ina, cine esti tu, ce faci şi de ce?

Sunt mămică de mai multe feluri, soţie, asistent social de profesie, momentan în formare ca terapeut prin dramă şi joc. Cu ce m-aş lăuda eu este că fac storytelling. Concret, mă plimb prin şcoli şi grădiniţe (la grădiniţe mai ales în peisajul privat) şi povestesc. Nu citesc poveşti copiilor (aşa cum am fost refuzată, precizându-mi-se că doar asta pot face şi cadrele didactice), ci aduc la viaţă poveştile prin povestire orală, păpuşi, interactivitate, small-worlds etc. Şi o a doua pasiune: joaca senzorială pentru cei mici şi nu numai. Joacă ce dezvoltă simţurile, implică murdărire şi acordă libertatea de a fi, de a explora, de a crea copilului.

punguta-cu-povesti

Trademark Punguţa cu poveşti

  1. Cum este peisajul cultural independent pentru copii in Timişoara?

Nu mă pot erija într-un atotcunoscător, dar simţi destul de mult aer în jur, ceea ce dovedeşte o lipsă mare de activităţi culturale adresate celor mici. Teatru de păpuşi (Merlin, Andras party), clase de limba engleză sau muzică (DoReMi pentru copii) sau aquagym pentru bebe sunt în mare ceea ce aud în jurul meu.

  1. Care este oferta instituţiilor de stat din punctul tău de vedere?

Nu prea este.  Majoritatea proiectelor, ofertelor vin din spaţiul privat, independent sau semiprivat: colaborări ale unor persoane/organizaţii cu instituţiile statului.

  1. Pentru grupul mic, de bebeluşi, se întamplă ceva? Ceva frumos, important, valoros?

Aici eu chiar simt un gol. Se prea poate ca aşteptările mele să difere cultural (adică sunt mămici ce nu resimt lipsa acestor servicii – am mai chestionat şi eu piaţa), iar ceea ce este, eu zic că adresează anumite aspecte doar. Nu este nimic pe senzorial, iar teatru/spectacol pentru cei mici sună a … poveste. Cei mici şi foarte mici sunt aduşi împreună cu cei mai mari la spectacole potrivite celor din urmă. Sunt cabinete de psihologie ce oferă club de joacă cu activităţi de genul celor pe care le fac copiii în grădiniţe, însă realizate de mămici cu bebe împreună.

joaca-senzoriala

Activitate pentru bebeluşi, în viziunea Inei, foto de pe blogul Joaca senzorială

  1. Care consideri că sunt cele mai importante realizari recente ale tale şi ce au oferit ele copiilor?

Am ezitat aici (lauda de sine nu miroase a bine, este un proverb pe care îl ştiu FOARTE bine, dar pot spune cu certitudine (pe baza feedback-ului primit de la copii, părinţi, cadre didactice, etc) că aceste cluburi/evenimente de storytelling în şcoli şi grădiniţe au adus un plus copiilor participanţi. Dragostea de poveste, libertatea de a povesti, de a trăi povestea, de a scrie mai apoi (cei mari) e ceva ce nu se dobândeşte la orele de lectură din programa de învăţământ, copii care acum savurează cărţile, care visează să devină scriitori, care au abandonat computerul pentru Roald Dahl.🙂

  1. La ce visezi, ce ţi-ai dori, ce consideri că ar fi important să se întample în acest peisaj cultural adresat copiilor?

Visez evenimente, oferte adresate specific celor mici. Storytelling senzorial, teatru senzorial, joacă senzorială la scară mai mare (adică pentru cât mai mulţi copii).

  1. Daca Artelier D ar veni pe la Timisoara ce am putea face împreuna? Şi apropo, cum ţi se pare ideea de colaborare între oameni venind din alte locuri, care nu se cunosc propriu zis, deşi se apreciază?

Cred că ÎMPREUNĂ din diferite locuri, backgrounds, perspective, cu diferite talente, nu poate fi decât excelent. Poate mai dificil ca acomodare, dar excelent ca efecte.

Eu simt din ce în ce mai adânc, de exemplu, lipsa teatrului  senzorial. Nu sunt de formaţie actor, deşi urmez un curs de actorie şi îmi dezvolt această latură acum, în formarea pe care o fac, iar această lipsă mă limitează să îndrăznesc pe acest teritoriu. Îmi doresc să văd măcar unul din spectacolele dvs şi atunci voi putea mai concret spune ce îmi doresc eu aici.

O altă idee de colaborare ar fi aceea a atelierelor de gătit sănătos pentru copii.

Consemnat în primăvara lui 2015.

Pentru cei care doresc să descopere mai mult despre ceea ce face Ina Bulzan, vă recomandăm blogurile ei:

https://joacasenzoriala.wordpress.com/

https://pungutacupovesti.wordpress.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s