salatele din gradina ursului

Povestile au gust bun


In Povestea lui Harap Alb, dacă ne amintim, Impăratul Verde poftea la salată “grasă, înfoiată şi frumoasă”.  Cu cât mânca din ea, cu atât mai mult dorea, deşi se obţinea atât de greu, din grădina ursului, un animal periculos şi vigilent.  “ O căruţă întreagă aş fi în stare să mănânc, şi parcă tot nu m-aş sătura.”

Conform cunoştinţelor ştiinţifice, nutriţional vorbind, salata este excelentă.  Conţine antioxidanţi (care luptă contra radicalilor liberi- cancerigeni), fibre- care ne ajută contra colesterolului şi, deşi are puţine proteine, ne satură. O putem combina cu ulei de măsline şi astfel obţinem un fel sănătos, uşor, ieftin şi gustos. Avea dreptate Impăratul Verde să viseze la ea.  Şi e bine când citim poveşti copiilor să insistăm pe aspectele culinare, ele pot stimula nu doar pofta de mâncare, ci şi atenţia spre învăţăturile morale.

Poveştile ne învaţă lucruri bune atât în ordine morală, cât şi în ceea ce priveşte mâncatul sănătos. In general, oamenii  din poveşti mănâncă cumpătat, alegând câte puţin din ce este bun.  Cei care mănâncă mult sunt priviţi critic, şi pe bună dreptate. Se dovedeşte azi că mâncând mult avem probleme de sănătate. Iar cei care mănâncă prea puţin se luptă să-şi depăşească condiţia. Ei vor să nu mai fie săraci, în primul rând, pentru a mânca mai bine. Este vorba, conform piramidei lui Maslow, de satisfacerea nevoilor primare, între care se află hrana.

Proverbele şi zicătorile româneşti sunt nu doar o oglindă a universului moral, ci şi a celui culinar. Alimentele, antropologic vorbind, sunt legate de credinţe, obiceiuri, statut social, caracter. Ele sunt o cheie pentru a înţelege lumea tradiţională, cât şi reflexele ei în lumea noastră, modernă şi urbană.

Sărăcie, muncă, mâncare

“A ajuns după ce s-au împărţit colacii”- deci după un moment important, ceea ce înseamnă că a rămas flămând.

“A fi numai osul şi pielea”. Sărăcia înseamnă şi mâncare puţină.

“Alergi mult/ Mănânci mult”. Munca îţi asigură mâncarea bună.

Şi invers: “Cel ce nu lucrează ziua, flămânzeşte noaptea”.

“A mâncat pită din nouă cuptoare”. A mâncat mult şi divers. Inseamnă şi experienţă, cu referinţă la cineva descurcăreţ, sau chiar băgăreţ.

Mâncarea, experienţa şi viaţa

Comparaţiile din proverbe şi zicători au legătură cu universul culinar, de asemenea, coordonatele morale sunt exprimate cu referinţă la acest domeniu familiar:

“Adesea, para cea mai bună pică în gura porcului”. Deci nu la cel mai potrivit să o aprecieze.

“A face pe cineva cu ou şi oţet”. Un tratament dezagreabil. Oul în oţet se descompune dizgraţios şi reprezintă o mâncare ratată- de exemplu, maioneza care se taie.

“Altă făină se macină acum la moară”. Lucrurile s-au îmbunătăţit, s-a schimbat ceva în bine. Altă făină înseamnă făină bună.

“A mâncat pită cu usturoi şi cere să-i miroasă gura a lapte”. Cineva care nu recunoaşte greşeala sau minciuna, dar care este trădat de ea.

“A nu avea pe cineva la stomac”. Poporul asocia, corect, stomacul, cu emoţiile. Este locul unde simţim, nu doar inima. Deci a nu suporta pe cineva.

“A pune ulei pe foc”. Greşeală culinară, dar şi tactică, în viaţă. Nu se pune ulei pe foc, că se aprinde. Deci avem nevoie de tact. Unde lucrurile sunt sensibile să fim precauţi şi rezervaţi, să menajăm.

“Au mâncat părinţii aguridă şi şi-au strepezit copiii dinţii”. Agurida înseamnă strugure necopt, deci acru.  Referinţă la credinţa populară conform căreia păcatele părinţilor se transmit copiilor.

“Brânza bună în burduf de câine”- deci un produs bun procesat într-un loc prost. Se spune de cei talentaţi ,dar leneşi.

“Capra e vaca săracului”. Adevărat. Vezi Caprele Irinucăi.

“Carne fără ciolan nu se poate”. Lucru fără defect, de exemplu. Sau efecte ascunse.

“Ce-i mai bun pe acest pământ?

E mai bună oaia bună;

Vine vara te-ndulceşte,

Vine iarna te-ncălzeşte”.  Oaia, unul dintre animalele reprezentative pentru cultura populară românească şi imaginarul ei. Dar şi pentru bucătăria tradiţională.

“Cel zgârcit moare cu pâinea-n traistă”. Deci cu lucrurile importante nevalorificate.

“Cine aleargă după pomeni nu se vede sătul niciodată”. Este necesar să munceşti, nu să te bazezi pe pomeni,  deci doar pe ajutorul sau mila altuia.

 

-Va urma-

.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s