lucrarile creative, le pastram sau le aruncam

Lucrările copiilor, le păstrăm sau le aruncăm?


Copiii se implică cu tot sufletul în lucrările creative care le plac şi de foarte multe ori rezultatele impresionează. Noi adulţii nu suntem întotdeauna pregătiţi să le evaluăm corect, să le acordăm atenţia cuvenită şi să discutăm autentic despre ele cu creatorii lor. La capătul unui an de grădiniţă sau de şcoală, al unui curs, al unui program sau al unor ateliere, se strâng tot felul de creaţii, concepute din cele mai diverse materiale. Ce facem cu ele, le păstrăm sau la aruncăm?
Sunt ele doar rodul efemer al unei etape parcurse şi asimilate, pe care o lăsăm în urmă, aşa cum renunţăm la rumeguş după ce am creat o piesă de mobilier? Sau merită să reflectăm asupra lor şi să le arhivăm ori chiar să le valorificăm?

Pe parcursul atelierelor, am observat atent cele două categorii- părinţii care strâng şi preţuiesc lucrările şi cei care le lasă în urmă. In ceea ce mă priveşte, am strâns multe dintre creaţiile lăsate sau uitate în spaţiul de lucru. Intrucât eu însămi păstrez lucrări de-ale fiului meu, începând cu primele mâzgăleli, desene şi picturi, cu primul Ierbar- alcătuit la 2 ani, etc, am menţinut această atitudine şi grijă faţă de creaţiile copiilor de la activităţile pe care le orgnizez, mai ales că unele sunt, după părerea mea, excepţionale. Ele atestă un talent, un interes, o preocupare, o îndemânare, o plăcere, un punct de vedere orginal, dezvăluie adevăruri, credinţe, vise, stări, nevoi, o evoluţie. Mi-aş fi dorit să pot convinge părinţii să procedeze la fel, să le strângă şi să le observe, dar mi-am dat seama că pentru a reuşi acest lucru am nevoie de mai mult timp şi mai multe argumente, poate de o altă cale de comunicare. Nu în ultimul rând, cum procedăm dacă decidem să le păstrăm: le strângem pe toate sau facem o selecţie? Le păstrăm o vreme sau pentru totdeauna? Decizia mea de a le strânge pe cele ale copiilor care participă la ateliere se leagă de interesul faţă de o temă şi atestă o constantă preocupare: legătura dintre Artă , Creativitate şi Educaţie. Artefactele copiilor sunt şi un document al activităţii Artelier D, o posibilă temă de cercetare, dar şi dovada limpede a talentului unor copii ori a apetitului lor creativ.lucrarile creative, le pastram sau le aruncam
Poate că argumentele mele sunt subiective, fiindcă sunt îndrăgostită de artele frumoase, de fotografie, de tot ce înseamnă artefact şi ştiu cât de important este să depistezi talentul precoce şi să îl îndrumi de timpuriu. Poate că sunt subiectivă fiindcă ştiu cât de valoroase sunt amintirile din copilărie, pentru orice artist, dar şi pentru orice om, iar multe dintre ele înseamnă chiar aceste lucrări creative, alături de prima carte, prima poveste, primul film, primul spectacol de teatru, etc. Aşa că am decis să mă documentez un pic şi să găsesc argumente ale specialiştilor, în favorarea păstrării sau aruncării lucrărilor creative ale copiilor.
„Găsiţi căi de a împărtăşi cu alţii creaţia copilului, dacă el este de acord. In ceea ce priveşte creaţiile vizuale, încurajaţi copilul să le fotografieze ca să creeze un „catalog” digital al propriilor realizări. Inregistrările video sau audio ale creaţiilor tip spectacol permit copiilor să îşi strângă la un loc rolurile.
Părinţii sunt primii şi cei mai buni spectatori ai copilului. Chiar dacă aveţi un copil cu aspiraţii artistice sau nu, sprijinul dvs, susţinerea şi dedicaţia susţin importanţa muncii artistice şi a implicării lor. Ţineţi minte, Artele sunt căi preţioase pentru copii de a înţelege viaţa şi lumea, pe care dvs le puteţi ilumina”.

In continuare, în articolul Feedbackul, 7 metode de a reacţiona în faţa unei lucrări creative a copilului, ni se oferă sfaturi despre cum să ne relaţionăm corect cu micul artist, pentru a-l încuraja. Pentru copil este important nu doar să îi afişăm lucrările şi să îi păstrăm rolurile, să le fotografiem ori să le filmăm, contează la fel de mult şi reacţiile noastre, ce şi cum anume comentăm şi mai ales, cum ne implicăm, ca părinţi, în această activitate.

Este limpede că la un moment dat trebuie să operăm o selecţie, neavând spaţiul şi posibilitatea de a păstra totul în versiunea originală. Formatul digital ne ajută mult să arhivăm sute de lucrări, fără să ne ocupe mult loc. Dar unele creaţii, care sunt în mod evident reuşite şi mai ales de care copilul s-a ataşat şi de care este mândru, merită să facem efortul de a le păstra. Până la urmă şi noi păstrăm, de exemplu, zeci şi sute fotografii de pe unde călătorim, dacă nu pentru valoarea lor artistică, atunci în mod limpede pentru cea sentimentală. Dacă neglijăm creaţiile copilului şi le aruncăm, ori le lăsăm uitate pe unde au fost lucrate, atunci ratăm şansa de a ne cunoaşte mai bine copilul.

Iată ce lucrări să păstrăm:
• „Creaţii cu subiect important: autoportrete, portrete ale membrilor familiei, scene de familie sau reprezentări ale evenimentelor sau activităţilor la care au participat copiii.
• Creaţii care par să îl reprezinte pe copil, dintr-un anume punct de vedere- este ceva greu de definit, dar veţi şti mai târziu când veţi revedea lucrarea !
• Lucrările care sunt 100% creaţia copilului dvs atât în concepţie cât şi în realizare, de aceea sunt unice.
• Creaţile care sunt în mod particular frumoase sau « complete »- aceste lucrări sunt deseori ideale pentru înrămat. Merită să ţinem cont şi de aspectul că aceste lucrări pot fi după model sau copiate, dacă au fost realizate la clasă. S-ar putea să nu fie concepţia originală a copilului. Totuşi, cei mai buni profesori de artă îi incurajează pe copii să fie creativi şi să exploreze o temă dată sau un anumit concept într-un fel personal.
• Creaţiile de care sunteţi mândru .
• Incercaţi să includeţi şi lucrări unde se află cuvinte scrise de mână de ei, aceasta va conta mult cândva. «
http://artful-kids.com/blog/2012/10/10/childrens-artwork-choosing-what-to-keep/

O parte distinctă a acestei discuţii o reprezintă comentariile adulţilor, în special ale părinţilor şi profesorilor. Aceste comentarii contează mult pentru copii. Dacă sunt gratuite, copiii îşi dau seama la un moment dat şi nu le mai iau în seamă. Dacă sunt judecăţi de valoare la modul: „e bine”, „nu e bine”, prin raportarea la o normă sau un model, iar facem o greşeală. Această atitudine îi poate inhiba şi le poate bloca creativitatea. Cea mai frecventă întrebare a copiilor sună aşa: „ e bine?”. Mă miră această întrebare, fiindcă îmi dau seama că ea a fost indusă de adulţi. Ca să stimulăm pasiunea artistică a copiilor trebuie să folosim altfel de comentarii. „E bine” se potriveşte mai mult cu ştiinţele, cu problemele şi exerciţiile. Poate că ştim din ce am citit şi văzut, că nu abordările convenţionale sunt cele care se impun în Artă, ci tocmai cele care sunt altfel, diferite de normă, trădând o viziune nouă şi originală. In partea a doua a acestui articol urmează să mă refer strict la acest aspect: cum oferim feedback copiilor, cum ar fi productiv şi benefic pentru ei să le comentăm creaţiile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s