Cum stimulăm creativitatea copilului?- 2


Reportaj de la o grădiniţă din Helsinki

In grădiniţa din Helsinki copiii m-au intâmpinat încă de la intrare şi mi-au spus cum îi cheamă, prietenoşi, calzi şi naturali. Apoi mi-au arătat dulăpioarele lor. Pe ele era fotografia lor, uneori alături de părinţi, şi un desen. Am intrat imediat în această atmosferă intimă. Prin semne şi câteva cuvinte simple în engleză le-am spus cum mă cheamă şi de unde sunt. Eram cu toţii relaxaţi şi dornici de comunicare. Spaţiul era astfel amenajat încât să o încurajeze. Nu se striga, vocile erau calme, proporţiile lucrurilor şi încăperilor erau armonioase, spre mici. Era o grădiniţă mică. Dar dimensiunile ei erau plăcute prin căldura detaliilor. Ceea ce mi-a amintit că cei mai buni designeri sunt nordicii, iar Finlanda are o tradiţie în acest sens. Toate obiectele erau armonizate cromatic. Majoritatea erau din lemn, cu colţuri rotunjite, în tonuri natur sau pastel foarte deschis: scaunele, mesele, dulăpioarele. Pe hol, m-am uitat cu interes la ramele tablourilor cu reproduceri de grafică pentru copii, la abajururi, perdele şi containere. De asemenea, la numeroasele aviziere cu foi scrise de mână- un circuit al comunicării între educatori şi părinţi. Tare frumoase obiectele, îţi venea să le iei acasă. Simple, clasice, fără pretenţii. Toate spaţiile erau de lucru, dar şi de confort. Copiii lucrează/se joacă în grădiniţele din Finlanda şi pe textura de jos –unde se află un fel de linoleum gros, uşor de curăţat, mat şi în tonuri deschise, uni sau din contră, negru, încurajând jocurile cu materiale şi materii deschise la culoare. Un element desconsiderat în grădiniţele noastre, din păcate, de aceea şi numărul şi diversitatea jocurilor şi materialelor sunt limitate. Pe pereţi, lucrările copiilor erau expuse încă de la nivelul înălţimii lor şi arătau imaginativ şi original.

Carte despre oraşul Helsinki, pentru copii. Sunt prezentaţi inventatori şi invenţii, sub forma unei poveşti de bandă desenată.

Carte despre oraşul Helsinki, pentru copii.
Sunt prezentaţi inventatori şi invenţii, sub forma unei poveşti de bandă desenată.

Metoda se face simţită în orice detalii. Mi-au plăcut ferestrele impecabil de curate, prin care pătrundea nestingherită lumina. Nu erau obturate de nimic, de perdele sau aplicaţii. Lumina din grădiniţă era ea însăşi un spaţiu de lucru, de explorare şi reflecţie câştigat. Prin ferestre se vedea o grădină bogată, cu flori, tufişuri şi copăcei. Am ajuns în sala de mese, unde unii copii mâncau. Educatoarele –nu aveau uniformă!- mâncau la măsuţe împreună cu ei. Pe cei mai mici, de 1-2 ani, îi ţineau în poală. Copiii erau calmi, disciplinaţi, ascultând ce li se spunea. Mirosea bine, proaspăt.

In sala unde am stat- în care avea loc un atelier de teatru al unor actriţe din Austria- prin parteneriatul grădiniţei cu Centrul Cultural Annanatalo şi în cadrul proiectului european „Small size, big citizens”- era şi un fel de corp de bibliotecă mobil, de 50 cm înălţime, cu câteva cărţi. Copiii le ştiau pe de rost, am observat, şi se jucau cu ele- le deschideau, comentau, priveau imaginile. Cărţile erau la îndemână, la propriu.
Un stâlp fusese pictat până sus şi închipuia globul pământesc- iată o folosire creativă a spaţiului. In altă clasă, de tavan atârnau şi se roteau uşor diverse instalaţii făcute de copii. Deci şi tavanul poate fi folosit, m-am gândit cu plăcere.
Vizita mea a durat maximum 2 ore, dar imaginile mi s-au întipărit cu o acurateţe şi o forţă de neşters. Grădiniţa de cartier din Helsinki avea o atmosferă de calitate şi autenticitate care m-au bucurat mult. Am regăsit acolo ceea ce îmi place să fac sau să evoc la atelierele mele: pernuţele şi statul în cerc –Circle of Time- , dialogul blând şi cald, obiectele frumoase, creaţiile personale, minimalismul, lumina, cărţile, plantele/natura, numele copiilor şi imaginea lor prin ecusoane şi fotografii sau desene, relaţia respectuoasă cu copiii. Educaţia avea legătură şi cu sufletul copiilor, şi cu relaţia cu ei ca persoane. Iar spaţiul nu era decorativ, declarativ sau demonstrativ, ca în alte părţi, ci simplu, funcţional, aerisit, luminos, liniştit.

Gradinita din Helsinki.

Gradinita din Helsinki.

Vorbind de creativitate, acesta consider că este un loc unde ea poate fi stimulată. Lumina, spaţiul de lucru generos şi divers, spaţiul de expunere suficient. Un spaţiu care poate fi re-organizat in funcţie de necesităţile de lucru, în grupe mici sau mai mari. Pe scaune, pernuţe, pe jos sau în picioare ori la masă. Cu materiale de toate felurile, inclusiv din cele care fac „mizerie”: frunze, beţe, pământ, nisip, apă, făină, seminţe, etc.

Există o mare receptivitate a sistemului educaţional din Finlanda- în ciuda nivelului său de top sau tocmai de aceea- către alte abordări şi teorii asupra educaţiei, în special faţă de metoda Reggio Emilia.
Teoreticianul metodei de învăţare Reggio Emilia, Loris Malaguzzi, spunea: „Acordăm o mare valoare spaţiului, mediului, considerându-l o forţă motivantă şi aptă să inspire relaţii, opţiuni, situaţii emoţionale şi cognitive, care dau copilului o stare de confort şi siguranţă.”

Este ceea ce am regăsit, în imagini, cu explicaţii, şi pe acest site:
http://www.letthechildrenplay.net/2010/05/beautiful-learning-spaces-in-reggio.html

Insă pentru ca spaţiul să devină unul creativ este nevoie ca adultul să fie la fel, creativ. Nimic din ce este sau se petrece acolo nu există întâmplător şi fără acoperire.
Conform cercetării organizaţiei belgiene F.R.A.J. E., citată şi în capitolul 1 , „pentru ca creativitatea copilului să fie respectată, iar imaginaţia să i se dezvolte, este necesar ca el să întâlnească adulţi a căror imaginaţie este vie.” 1. In următorul capitol, al-3-lea, mă voi referi exact la acest aspect: cum pot adulţii să devină creativi, pentru a oferi copiilor condiţii bune de dezvoltare şi învăţare?

In mod evident, cine nu ştie trebuie să înveţe, să afle. O cale bună este să trăiască experienţe noi, în locuri noi. Iată o grădiniţă din Anglia, care menţionează (cu mândrie!) chiar pe site-ul său, că viziunea ei a fost influenţată de metoda Reggio Emilia, în urma vizitei directorului său în Italia. http://merrygoroundnursery.co.uk/reggio-approach

– va continua-

––-
1. Citat din “How can we develop the young child’s creativity through the continuing education of adults?”, Isabelle Chavepeyer şi Carine Lesage, F.R.A.J.E-Centre de Formation Permanente et de Recherche dans les milieux d’Accueil du Jeune Enfant, din volumul: “Small size, A space to Grow”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s