Jurnalul unei pisici neconventionale


Literatura pentru copii este plină de clişee, conform lor: pisicuţele trebuie să fie curăţele, drăguţe şi drăgăstoase, năzbâtiile lor minore, doar cât să dea gust poveştii, copiii fericiţi, părinţii mulţumiţi. 

De această dată, in Jurnalul unei pisici asasine,de Anne Fine, traducere de Alina Luca, Editura Paralela 45, pisicuţa este ironică, acidă şi rece,  iar curăţenia  nu este punctul ei forte. Copilul este trist şi plânge, iar părinţii nu sunt mulţumiţi deloc, nici de pisică, nici de copil, nici de ei inşişi. Insă un astfel de punct de vedere, neconvenţional, face povestea vie, mai ales că ea este narată de o pisică. Trăiesc printre copii şi ştiu cât de mult le place să-şi imagineze lumea privită din perspectiva unui animal sau chiar a unui fruct, cum ar fi o lămâie sau o gutuie.

Image

Lumea copiilor nu este deloc idilică sau convenţională, aşa cum işi imaginează unii dintre adulţii care fac manuale sau care scriu pentru copii. De aceea înclin să cred că o astfel de poveste are mari şanse să le placă.

 E educativă? Da, luptă pentru adevăr, în felul ei, oricum, un fel cinstit. Iar adevărul iese la iveală, deşi din toată povestea părinţii ies cam şifonaţi. Pentru că pisica asasină este, până la urmă, o pisică obişnuită, aflăm că, de fapt, ea nu a omorât decât o pasăre. O pasăre aproape sinucigaşă.

Dincolo de asta, spre deosebire de oamenii din poveste şi nu numai, ipocriţi, nemulţumiţi şi snobi, ea recunoaşte cinstit cine şi cum este, nu pretinde a fi altfel. Iar asta le place copiilor mult de tot.

 Incă o calitate a cărţii: are umor, un umor ironic, pe alocuri negru, de: e scrisă de o englezoaică. Iar copiilor le place enorm să râdă şi au mare nevoie de râs –căci lumea lor este acum, încă de la grădiniţă, plină de lucruri serioase, teme, lecţii, note, concursuri , stress.  Dar în pofida lor, copiii râd mai mult decât adulţii. Bravo lor!

 Nu in ultimul rând, este o carte inteligentă, al cărei personaj principal este nu doar un narator excelent, ci şi un iscusit regizor, pune in scenă, păstrează misterul şi lasă pentru final, ca intr-o poveste poliţistă, dezvăluirea adevărului şi a… nevinovatului.

Mi-a plăcut traducerea, care a păstrat ironia iute a originalului. Planul meu este să fac un atelier de teatru pe baza poveştii. Copiii au nevoie de provocări, de poveşti neconvenţionale, care să le stimuleze, printr-o miză autentică, pofta de lectură.

Am plăcerea şi onoarea să prezint această recentă apariţie, mâine 22 noiembrie, ora 16, la Târgul de carte GAUDEAMUS, la standul Editurii Paralela 45.

Daniela Mişcov

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s