Ce înseamnă Educaţia prin iubire?


Prima parte

  Cum putem avea copii bine educaţi? Ce facem cu crizele de mânie? Este bine să pedepsim copiii sau nu? Ce inseamnă, efectiv, de la o anumită vârstă Educaţia prin iubire? Să cumpărăm cel mai sofisticat telefon mobil, ori joc video, ori cele mai scumpe haine „de firmă”? Sau ce inseamnă? Cum să ne purtăm ca să păstrăm deschisă calea de comunicare in clipa cand vine pre-pubertatea, sau chiar mai devreme? Intrebări pe care ni le punem cu toţii, educatori şi părinţi. Am găsit preţioase răspunsuri şi indrumări, in volumul lui Ross Campbell, Educatia prin iubire. Nu in ultimul rand, sincer recomand tuturor care au copii peste 8 ani să-şi cumpere această carte. Ajută mult in găsirea celor mai bune metode de educaţie şi comunicare. Prin iubire necondiţionată, răspunzând nevoilor copiilor. Nevoilor emoţionale, nu materiale.

Ross –medic psihiatru si parinte a 4 copii- ne sfătuieşte să iubim necondiţionat copilul, păstrând mereu un dialog cu el, chiar dacă acesta poate fi de doar câteva minute pe zi. El ne spune că atunci când copilul se poartă urât inseamnă că nu i-a fost satisfăcută o nevoie. O nevoie emoţională. Copiii au nevoie să se simtă iubiţi- privindu-i în ochi, atingându-i fizic cu blândeţe (să ne intrebăm zilnic, de câte ori i-am atins şi cum, nu-i aşa că aproape uităm să o mai facem atunci când cresc ? Iar ei au in continuare nevoie de noi şi de imbrăţişarea noastră, de mângâierile noastre) vorbindu-le despre lume, despre noi şi valorile noastre, in ce credem şi de ce, de ce am procedat intr-un fel şi nu in altul, de ce am decis intr-un fel şi nu altfel. Unii părinţi işi exprimă iubirea doar când copiii le fac pe plac, iar atunci le cumpără obiecte scumpe. Mai ales fiindcă un copil nu ştie să exprime ce simte, nu ştie să spună : am nevoie de tine, să mă atingi, să mă priveşti, să imi vorbeşti, ca unei fiinţe, nu doar ca unui copil care trebuie educat, care trebuie să îşi facă temele şi să inveţe.

Iubirea noastră se manifestă şi prin stabilirea priorităţilor : dacă nu avem timp pentru copil, atunci acesta este un mesaj negativ pentru el. Nu-i aşa că ne facem timp pentru cei pe care-i iubim ?

Este imposibil să nu putem să ne facem puţin timp zilnic pentru el, trebuie să păstrăm in memorie că el are mare nevoie de noi, chiar când nu spune absolut nimic. Copilul este foarte sensibil şi avid de dragostea noastră. Uneori ajunge doar un zâmbet, un cuvânt, un mic semn.

 De asemenea, să ţinem cont că trebuie să îl invăţăm cele trei reguli ale integrităţii morale : să spunem adevărul, să ne respectăm promisiunile şi să ne asumăm răspunderea comportamentului. Cu grijă de a comenta potrivit emisiunile TV sau literatura in care aceste principii sunt ridiculizate. Copiii îşi extrag exemplele din tot ce ii inconjoară, deci filme, jocuri video, pe calculator şi telefon, muzică (video clipuri), cărţi. Fiindcă a venit vorba de cărţi, trebuie să vă spun că seria Jurnalul unui puşti nu este potrivită pentru a face educaţie copilului, dacă inaintea acestor titluri el nu a asimilat cărţile importante, cu reperele lor majore despre adevăr, minciună, respect, luptă, etc. Ştim că in « Jurnalul unui puşti » este vorba despre revoltă impotriva autorităţii, zeflemea, căi de a evita regulile şi in general cam tot ce este ireverenţios şi care la o anumită vârstă se confundă cu inteligenţa şi personalitatea puternică. Dacă nu vom furniza contraexemple, atunci copiii îl vor lua drept model pe puşti, fiindcă este cool, are succes şi pentru că niciun adult nu a comentat cartea cu el- ceea ce inseamnă, pentru copil, că e OK tot ce se intâmplă acolo. Aşa că va face la fel.

 Creierul copiilor este pregătit, prin circuitele neurale, pentru experienţe similare, în viaţa adultă, cu cele trăite în copilărie. Ce este trăit in copilărie, pozitiv sau negativ, va avea un mare impact, pe termen lung.Copiii care nu se joacă sau nu sunt mângâiaţi  îşi dezvoltă creierul cu peste 30% mai puţin decât cei care au beneficiat de aceste experienţe. Mediul controlat de părinţi determină formarea creierului la fel de mult precum moştenirea genetică, după cum demonstrează Daniel Goleman în studiul său devenit fundamental, Inteligenţa emoţională.

 Copiii au nevoie şi de un fundament spiritual, fie el de natură religioasă sau nu. Au nevoie de un set de credinţe, care să le ordoneze comportamentul, valorile şi principiile morale. Nimeni altcineva în afară de părinţi nu poate aşeza aceste temeiuri în mintea şi sufletul copilului. Părinţii care aşteaptă ca aceste teme să fie făcute de alţii, de şcoală, prieteni, alte medii, vor avea mari surprize în viitor, de la copil. Poveştile, întâmplările, experienţele sunt o bază excelentă pentru formarea spirituală a copilului. Copiii sunt foarte curioşi şi receptivi în ceea ce priveşte experienţele adulţilor.

 Telefonul tip smartphone, jocurile video, emisiunile TV, hainele, alte valori materiale nu îl ajută pe copil să-şi formeze un caracter cu valori pozitive, în absenţa indrumării părinteşti. Din contră, ele sunt un mijloc de propagandă a superiorităţii materiale asupra spiritului şi sufletului, a violenţei, răzbunării, intoleranţei, lipsei de răbdare şi respect.

 Poate cea mai importantă parte a cărţii se referă la gestionarea conflictelor şi crizelor de mânie, a pedepselor şi recompenselor. Voi reveni la această parte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s