Am vazut un centru cultural plin de copii şi părinţi….


 I: Cum a fost la Helsinki?

DM: Referindu-mă strict la seminarul la care am participat (fiindcă despre celelalte părţi ale experienţei- vizitarea unui muzeu, prepararea micului dejun intr-o bucătărie finlandeză, descoperirea obiectivelor culturale de pe insula Suomelinna şi revelaţia asupra design-ului in această ţară- voi reveni in alte articole), Artele si Educatia in gradinita,  am avut o stare bună, de fertilă şi complexă comunicare- deşi cu toţii foloseam o limbă de imprumut, limba engleză. Nu am avut emoţii, fiindcă atmosfera era calmă, civilizată, cu toate notele bune ale normalităţii.  Dar mărturisesc că aveam curiozitate faţă de reacţia asistenţei la prezentarea mea. La final,  primind aprecieri, strângeri de mână, mulţumiri şi bravo, am simţit satisfacţie, bucurie şi mândrie. A fost, intr-un fel, o recompensă şi m-a făcut să uit toate problemele pe care le-am intâmpinat  acasă, anul ăsta ,din partea unor instituţii de aici, menite să acorde sprijin, dar pe care nu le-a interesant autentic activitatea mea şi a echipei mele.

Image

I: Ce ai văzut, ce ai invăţat, ce experienţe ai avut?

DM. Am văzut un centru cultural plin de copii şi părinţi de dimineaţă pănă seara, copii de la 2-3 ani pănă la vârsta adolescenţei. Am văzut acolo, in acelaşi spaţiu, studenţi la teatru, consilieri municipali, părinţi, personalităţi internaţionale, crtici de teatru, mămici cu bebici, şcolari (la ei şcoala incepe in august), intr-o atmosferă firească (unii cântau, alţii citeau, ori vorbeau sau scriau), fiecare având un rost acolo şi simţindu-se bine alături de ceilalţi- greu imi imaginez ceva similar acasă.Am mai văzut o grădiniţă de la A la Z, in cadrul căreia am asistat la un atelier, Blubb, al unor colegi de teatru din Austria-Toihaus Theater din Salzburg. Aş putea povesti mult şi bine despre această scurtă vizită de două ore şi cum am fost primită, incă de la intrare. Sunt dispusă să o fac pentru cei interesaţi. Am văzut un teatru de mare succes, Raatikko, cu un spectacol a cărui miză au reprezentat-o efectele de lumină şi muzica, despre un vrăjitor care rămâne singur şi se reprofilează.Am văzut la Centrul Annantalo două superbe spectacole de teatru dans pentru copii mici de tot sau mai mărişori: Meme de Auraco şi Neiti Ida, de Jonna Aaltonen. De asemenea, un spectacol al unor studenţi la teatru, care s-a desfăşurat, succesiv, in două spaţii expoziţionale ale centrului. Am văzut expoziţia de grafică The birch and the star. The return of Topelius-dedicată lui Creangă al lor, Topelius, şi unor graficieni care i-au insufleţit poveştile.

Din această experienţă finlandeză am re-invăţat un lucru  extrem de important: cine işi iubeşte limba şi valorile este mai bogat, mai puternic şi mai respectat in lume. Pentru ei, iubirea de ţară şi valorile ei reprezintă ceva la fel de firesc precum micul dejun- nu se spun cuvinte, ci se trăieşte efectiv sentimentul şi conceptul, prin fapte zilnice, cotidiene, mai mici sau mai mari. Vezi asta peste tot, in imbrăcămintea lor (sunt mândri de design-ul finlandez), in felul in care arată oraşul, piaţa e plină cu produse locale, in dragostea pentru clădirile vechi, pentru toate plantele, chiar dacă sunt buruieni, sunt ale lor. Noi, oaspeţii internaţionali, am fost cazaţi intr-o casă de creaţie, de fapt o casă burgheză de inceput de secol 20 destinată acum artiştilor veniţi la evenimente sau având nevoie de spaţiu să creeze. M-am simţit proiectată in alt timp şi am avut emoţii puternice, aşa cum nu le poţi avea intr-un hotel. Am invăţat şi să am mai multă incredere in mine şi in munca mea şi a echipei- am primit confirmarea internaţională despre valoarea ei. Toţi colegii invitaţi să facă prezentări au venit la mine după prezentarea proiectului Artelier D- Poveşti in jurul lumii, şi am stat de vorbă. Această experienţă, a ecoului muncii noastre, in context internaţional, a fost frumoasă şi puternică. Mai ales că oaspeţii veneau din multe ţări, cu tradiţie de zeci de ani in astfel de proiecte.

Image

I. Spuneai că ai mai fost la Annantalo cu câţiva ani in urmă, ce descoperiri ai făcut acum?

DM: Acum am descoperit cărţile lor de la bibliotecă (biblioteca e de fapt un fel de structură de rafturi pe roţi, cu autoservire, se citeşte acolo, la masă), una dintre ele m-a fascinat, Ura Helsinki!. Dedicată oraşului Helsinki, spunând povestea unor creatori-arhitecţi, inventatori, designeri, scriitori-, pentru copii, cu legături subtile intre capitole, teme şi locul acţiunii: oraşul Helsinki, din perspectiva unei familii care se plimbă prin oraş, cu imagini frumoase, stil bandă desenată. Captivantă, frumoasă. Am făcut discret câteva foto ca să o am in minte şi drept model. Bucureştiul e aşa bogat, ar merita 10 cărţi de acest gen.

Image

Sincer, acum am descoperit şi bucătăria finlandeză cu adevărat, supele cremă sunt extraordinare şi le voi face şi eu. Mâncatul a avut loc tot la centrul cultural- ceea ce mi se pare firesc, aşa e in lume. Mâncarea fiind proaspăt gătită  şi servită de cele două bucătărese vânzătoare. Iarăşi spun, multe detalii păstrez pentru cei interersaţi.

I: Cine a participat la seminar, ce vorbitori şi oaspeţi, cine l-a organizat şi ce păreri concrete s-au exprimat despre prezentarea ta?

DM. La seminar au participat, ca auditoriu, aproximativ 60 de educatori, plus artişti, pedagogi, reprezentanţi ai municipalităţii. Au venit educatori şi de la distanţe de  peste 200 km. Atenţie: plătind şi o taxă.Alături de mine, intre vorbitori, a fost o mare personalitate a teatrului pentru copii, o legendă vie, Agnes DesFosses, din Franţa, cu un proiect internaţional complex, despre activităţi artistice inăuntru şi afară, in natură: Enfances chercheurs d’or; Nadine Vincent, director adjunct al Centrului Cultural din Limoges- unde au multe activităţi interdisciplinare de teatru-arte vizuale-dans, de asemenea in cooperare cu gradinitele si creşele(la noi, din păcate, va mai dura până când creşele vor accepta colaborarea artiştilor cât şi deplasări în afara spaţiului lor- activităţi care aduc numai beneficii, atât copiilor cât şi educatorilor); Echipa Teatrului Toihaus din Salzburg -despre atelierele şi cooperarea finlandezo-austriacă; Apropo de acest aspect: pe parcursul săptămânii seminarului, Centrul Annantalo a organizat ateliere ale unor artişti de teatru şi dans din Anglia, Italia şi Austria in grădiniţele şi creşele din Helsinki-a constituit o experienţă fabuloasă pentru ambele părţi. A mai fost o prezentare a unei echipe de educatoare de la o grădiniţă din partea de nord a ţării, de lângă Laponia, care ne-a lăsat cu gura căscată pe toţi, apropo de activităţile organizate, viziune, totul pornind de la Covorul fermecat- un simbol al ideii de a păstra magicul in viaţa copiilor şi a le incuraja imaginaţia şi implicarea.

Organizatorii evenimentului au fost Annantalo Cultural Centre, Alladin Lamp- o reţea culturală finlandeză dedicată mobilităţii artiştilor şi proiectelor privitoare la Laponia, nu in ultimul rând, Small size, big citizens, proiect european in rama căruia a avut loc seminarul. Trebuie să spun că mă simt, in mare măsură, un produs al reţelei Small size, datorită căreia viziunea mea asupra a ceea se intâmplă in lume pentru copiii de 0-6 ani, la nivelul artelor spectacolului, este largă, imbogăţită şi adusă la zi. M-am bucurat să reintâlnesc colegi ai proiectului in Helsinki şi să ne spunem: ce mică e lumea! De asemenea, să ne facem planuri de continuare a colaborării. Mi s-a spus, despre prezentare, că a fost importantă,  mai ales ca imbold pentru cei care nu au fonduri, că se poate face ceva important fără bani, dar cu multă muncă şi imaginaţie.  Le-a plăcut mult, apropo de viziunea noastră, că suntem aproape de copii, in toate sensurile, că îi incurajăm să se exprime, că dăm importanţă relaţiei cu părinţii şi implicării lor, că ne place autentic să invăţăm şi să impărtăşim. Le-a plăcut şi emoţia pe care am transmis-o, încrederea in ce facem, hotărârea şi modestia. Este ce mi-au spus. Prezentarea mea a fost ocazia să intru in contact cu multă lume, care a venit la mine să discutăm după aceea. Altfel nu aş fi putut să stau de vorbă cu aşa multă lume. Am revăzut şi o actriţă care a fost in 2005 la Bucuresti cu primul spectacol pentru copii mici, Little Miracles. O reintâlnire emoţionantă. Nu ştiu cum, dar la Helsinki m-am simţit mai importantă decât acasă, incă nu am inţeles exact de ce. Şi când i-am văzut că işi notează pe hârtie numele asociaţiei mele “Artelier D” mi-au venit lacrimi in ochi.

Sufletul organizării de la Helsinki a fost Katariina Metsalampi, arts manager, nu am cunoscut niciodată o persoană la care eficienţa, modestia, inteligenţa, multilingvismul, cultura şi bunul simţ să fie mai armonios şi mai firesc combinate, aşa cum sunt la ea.  A organizat totul perfect, cu o echipă invizibilă de elfi, probabil aduşi la Helsinki dela casa lui Moş Crăciun. Incă ceva: are o fabuloasă memorie, ceea ce este esenţial pentru organizatori. O respect şi o admir.

I:Va mai urma ceva?

DM. Da, acum la Helsinki a fost inceputul, aşa simt. Am plasat Artelier D pe orbită.

I: Cum plănuieşti să impărtăşeşti, după cum ziceai, ce ai aflat şi ai adus ca materiale, cu cei interesaţi?

DM: Va fi o intâlnire la ceai cu plăcintă de mere homemade, la sfârşitul lunii septembrie. Voi anunţa aici pe blog, pe pagina de Facebook, in Newsletter.

I: Succes!

DM: Mulţumesc!

 Seminarul internaţional Teatru si Dans in gradiniţe a avut loc in 13 septembrie 2013, la Annantalo Cultural Centre din Helsinki. Participarea mea a fost susţinută financiar de acest centru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s