Părinţii sunt modele, copilul este un bun observator şi un mare imitator

„Copilul are asigurat un loc „în primul rând”, de unde poate observa zi de zi persoanele care îl influenţează cel mai mult şi care îi servesc drept modele: părinţii săi. Observându-le comportamentul, atât faţă de el, cât şi în general, copilul înregistrează numeroase mesaje. Foarte fin observator, el remarcă foarte uşor orice incoerenţă între ceea ce zic şi ceea ce fac părinţii lui şi reţine mai degrabă modul lor de acţiune, ca model de urmat, decât principiile pe care aceştia le enunţă. De ce copilul trebuie să mănânce broccoli dacă mama şi tata nu mănâncă niciodată?”Francine Ferland, Copilul nostru de zi cu zi

Oare nu suntem la fel şi noi, in relaţie cu superiorii ierarhici, cu leaderii, cu autorităţile? Suntem uneori păcăliţi de discurs şi retorică, dar înţelegem, după o vreme, că faptele şi acţiunile sunt cele care spun, de fapt, adevărul, nu vorbele. Dacă  vrem să fim modele bune atunci să avem grijă la ceea ce facem în primul rând. Educaţia bună este prin fapte şi calitatea timpului acordat copilului.

Drepturile copiilor la Artă şi Cultură

Drepturile copiilor la Artă şi Cultură

primele două articole ale acestei Carte cu Drepturile copiilor la Artă şi Cultură, elaborată de artiştii companiei teatrale La Baracca Testoni Ragazzi din Bologna, conţinând 18 articole, spun:

 Copiii au dreptul :

1. să aibă acces la artă în toate formele ei: teatru, muzică, dans, literatură, poezie, cinema, arte vizuale şi multimedia

2. să trăiască experienţa limbajelor artistice ca pe o „învăţătură fundamentală”

 

să sperăm că vom medita asupra lor din perspectiva a ceea ce oferim copiilor noştri, voi reveni constant aici pe această temă-fundamentală pentru Artelier D şi ceea ce creează pentru copii

beneficiile Artelor asupra copiilor

Conform opiniei profesorului de pedagogie Elliot Eisner(Stanford University), sunt 10 lecţii pe care le oferă Artele (sunt cuprinse aici toate artele, nu numai artele vizuale ).

  • Artele ii invaţă pe copii şi tineri să facă judecăţi corecte despre calitatea relaţiilor dintre oameni, lucruri, fenomene. Spre deosebire de programa şcolară, în care accentul se pune pe răspunsul correct şi pe reguli, in  artă valoarea este dată de propria judecată, nu de reguli.
  • Artele ii invaţă pe copii că problemele pot avea mai multe soluţii, iar la o intrebare se pot da mai multe răspunsuri.
  • Artele celebrează perspectivele multiple. Una dintre lecţiile lor generoase este că lumea poate fi văzută şi interpretată în multe feluri.
  • Artele invaţă copiii că în cadrul rezolvării de probleme complexe scopurile sunt rareori fixe, imuabile, fiindcă ele se schimbă in funcţie de circumstanţe şi posibilităţi. Invaţărea prin artă presupune capacitatea şi voinţa de a accepta şi de a te adapta unor posibilităţi neanticipate ale unor teme de lucru, care apar pe măsură ce activitatea se desfăşoară
  • Artele sunt forma vie a adevărului că nici cuvintele in forma lor literală, nici numerele nu epuizează ceea ce putem şti. Limitele limbii pe care o vorbim nu definesc limitele cunoaşterii noastre.
  • Artele invaţă copiii şi tinerii despre faptul că micile diferenţe pot avea efecte mari.
  • Artele îi introduc pe copii in lumea subtilităţilor. Artele îi invaţă să gândească prin intermediul unui material şi prin lentila formatului său(de ex. Lumea e o scenă, iar scena este o lume.)
  • Artele folosesc mijloace specifice prin intermediul cărora imaginile devin reale.
  • Artele îi ajută pe copii să exprime inexprimabilul. Când copiii sunt invitaţi să dezvăluie ceea ce le transmite o operă de artă aceasta îi provoacă să ajungă în profunzimea fiinţei lor, la capacităţile lor poetice, metaforice, pentru a găsi cuvintele sau alte mijloace de a spune ce gândesc şi simt.
  • Artele ne oferă şansa de a trăi experienţe pe care nu le putem avea în nici un alt fel, iar prin aceste experienţe putem să descoperim o gamă imensă de sentimente şi emoţii, netrăite până atunci.

anxietatea in familie

„Dacă adulţii dintr-o familie nu-şi soluţionează problemele de relaţie şi celelalte surse de anxietate adesea ei vor incepe să se concentreze asupra unui lucru pe care il consideră în neregulă la unul dintre copiii lor. Anxietatea se deplasează între membrii familiei./…/Cu cât părinţii se ingrijorează mai mult, cu atât mai multă anxietate ajunge la copil şi cu atât problema acestuia se agravează.”Roberta M. Gilbert, Cum să fii prieten cu copilul tău