limba ce-o vorbim


Circulând tot mai mult prin Bucureşti am tot mai des ocazia să aud diverse conversaţii. Şi nu înţeleg ce se spune. Se vorbeşte o limbă română grăbită şi stâlcită, din care lipsesc sunete, uneori silabe intregi. Finalul cuvintelor şi propoziţiilor este înghiţit, sărit, omis.

E o limbă pocită, urâtă, de care fug instinctiv. Şi văd cum oamenii din diverse generaţii scriu tot mai prost, cu greşeli grave, eludând cele mai elementare reguli de gramatică-care fac mesajul lor să arate ca un copac chinuit, fără apă, fără lumină. Gramatica este o matematică a limbii, este o ordonare logică a felului in care ne putem exprima corect gândurile. Dacă nu ştim să scriem şi să vorbim corect intr-o limbă, atunci şi gândurile noastre rămân tot aşa, şui şi neterminate.

Iar limba este şi o formă de respect, atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de ceilalţi. Ne grăbim să ne înscriem copiii să înveţe alte limbi, dar ne interesează foarte puţin limba română pe care o vorbim cu ei. Ne interesează foarte puţin limba română pe care o învaţă şi o vorbesc.

De aceea am tot mai mare respect faţă de scriitori, rămân, văzând cu ochii, singurii apărători şi cultivatori ai limbii. Poţi să gândeşti frumos şi bine într-o limbă prost scrisă şi vorbită?

Gândirea merge mână în mână cu limba în care te exprimi.

Un scriitor există şi prin limba în care scrie, iar când te îndrăgosteşti de o carte iubeşti şi limba ei, cuvintele ei, expresiile ei. Odată cu Shakespeare şi Joyce vei invăţa, în toată bogăţia şi frumuseţea ei, limba engleză.

Nu poţi ajunge niciodată la performanţa de a stăpâni altă limbă, de a te exprima bine in ea, dacă nu cunoşti propria ta limbă. Intotdeauna ajungi la altă limbă, prin intermediul limbii tale materne, care este dicţionarul tău. Gândire, invăţătură, respect, a evolua ca om şi profesionist-totul se leagă de limba în care creşti. Cu cât o creşti şi o cultivi mai bine, cu atât te ajută şi ea să creşti, să evoluezi, să fii respectat. Toţi prietenii de alte naţionalităţi pe care i-am întâlnit au un respect deosebit pentru limba lor, pentru cultura şi ţara lor. Şi pe măsură ce trece timpul îmi dau seama că vorba gândim cum vorbim este adevărată.

Când spunem poveşti copiilor îi invăţăm, în primul rând, limba română-este un argument pe care nu am avut timp să-l spun în interviul de la Prima TV.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s